9,824 matches
-
subiect banc pe care, se pare, că îi făcea plăcere a-l povesti și sigur nu am fost unicul ce am avut onoarea de a-l asculta: "În gara Iași coboară un sătean și întreabă: Unde-i Securitatea? Cineva îi șoptește, conspirativ, la ureche: Peste tot, peste tot!". Într-un asemenea context frica a indus o obediență generalizată a populației. Dispariția intimității, a transformat societatea într-un conglomerat de insule, lipsite de comunicare și intercomunicare, Securitatea fiind vigilentă în a sparge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
puțin, începutul unor coapse fragede, pufoase, despre care Pribeagu a gândit imediat că ar trebui să fie material de făcut cele mai catifelate lenjerii de pat în care să îți pierzi trupul. — M-am îmbătat eu sau chiar lucește ? a șoptit Cristi. Cred că sunt mărgelele, i-a răspuns Mamutu’. — Ce bine-ar fi să fie mărgelele... Tocurile îi încordau ușor mușchii fragili ai pulpei și, atunci când se mai întorcea, dădeau iluzia că plutește. Acum i se putea zări și spatele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dacă destinul îi va urca pe treptele lui strălucitoare Andrei Ruse 26 sau va izbi cu ei de pământ, cu o așa forță, încât să nu se mai poată ridica niciodată. — Toți vorbesc despre dragoste, domnișorule Cristian, ai văzut ? îi șoptește Pribeagu. Dar dacă nu îți lași inima să se îndrăgostească și să iubească totul, exact cum lucrurile se nimeresc să fie, pentru că de cele mai multe ori așa trebuie să fie, de unde să afli dragostea ? Orașul era gălăgios, plin de cârciumi, fie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
le bage în seamă. O privește pe domnișoara fără nume, care pentru prima dată de când a intrat la Răcaru se uită în sfârșit la el. Este ușor uimită și nerăbdătoare. Cristi îi zâmbește. — Ce cântăm ? întreabă pianistul. — Inimă pribeagă, îi șoptește Cristi. — Stolz să fie, îmi faceți semn când începem, da ? — Așa facem. — Hai, frumosule, cântă-ne ceva, nu sta acolo ca o piatră, se aude o voce tare din sală. — Hai, franțuzule, odată ! alta. — Hai, tăticule, bagă acolo, să dănțuim
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
așteaptă... Publicul te așteaptă... Banii te așteaptă, faima te așteaptă, aplauzele, uralele, nu asta visai ? Să cânți ? — Am avut o zi îngrozitoare, dragul meu Sachi. — Nu zău ? Atunci hai să-i schimbăm deznodământul ! — M-am certat cu profesorul Vrăbiescu... îi șoptește Cristi. Lasă, că mâine poate recupera dânsul, și-o să se certe și el cu tine. Acum, hai ! — Nu e de glumă, Sachi, am de ales ! Ori Răcaru, ori Conservatorul. Așa mi-a spus. — Ha, cu atât mai bine ! Poate n-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
spate. Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, continuă să discute cu însoțitoarea sa. — Băăi ! Băi, jidane, cu tine vorbesc, nu auzi ? Dă-ți dra- cului milieul ăla de pe cap ! Ridică-te, pentru numele lui Dumnezeu, și pleacă, își șoptește Cristi printre dinți. Măi, ăsta caută scandal ? — Și dacă nu-l caută, apăi pare făcut să-l găsească, râde Fernic. Tipul tot mai iritat se ridică brusc de la masă. — Hei, hei, hei, amice ! strigă Fernic din capătul salonu- lui. Ia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dau mari bătăi de cap celorlalți. Doi o și iau la sănătoasa pe ușă, printre farfuriile și sticlele goale pe care continuă să le arunce de zor Cristi și Pribeagu. Fumul rămas creează un haos total. Acum e momentul, le șoptește Fernic amicilor săi. Sărim toți peste bar și intrăm prin ei, dacă se ridică de sub mese, o luăm direct spre ieșire, e singura noastră șansă, că-s debusolați ! Hai, imediat cum arunc a doua bombă ! Nemaigăsind nicio cârpă, Ionel își
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dimineața, adunau la fiecare oprire zăpadă într-o găleată, și ea ruginită, o lăsau să se topească și o împărțeau cu cealaltă familie din vagon, care mergea tot la Brăila. — Zi-mi, Doamne, zi-mi că nu înnoptăm aici, a șoptit Virginia apăsat, cu mâinile ei zdrențuite și tremurânde peste buze, ținute ca pentru o rugăciune. Dar speranțele ei au fost năruite atunci când un pasager mai din față a venit să le spună că ar putea rămâne în câmp chiar și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau vreo bijuterie. O adevărată frumusețe a naturii, în toată splendoarea ei, gata să fie dezlănțuită. Cristi s-a apropiat și i-a zâmbit. A măsurat-o din cap până în picioare, aproape mângâind-o cu privirea. — Atinge-mă, i-a șoptit ea. Dar Cristi nu voia s-o atingă. Stătea în picioare, la distanță și o privea doar, în liniște. Atâta încât aproape îi auzea respirația și plămânii umflând ușor sânii când se umpleau de aer. O privea ca pe un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
niciun bărbat nu se uitase la ele vreodată. De parcă fiecare centimetru al ei ar fi avut un zeu. Deodată s-au privit ochi în ochi. Și le era teamă. Fiecăruia de celălalt și mai ales fiecăruia de el însuși. — Degetele, șoptește Cristi, degetele mici de la picioare îți sunt lipite. Și ea atunci se înroșește toată și începe să plângă. Pentru că nimeni, dintre atâția și atâția bărbați care o văzuseră goală, nu-i descoperise defectul din naștere vreodată. Numai Cristi, și în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fiind Îți cânt iubirea mea nebună, din ’36, compusă de Mișu Constantinescu, pe versurile lui Nican Bodin : Îți cânt iubirea mea nebună, vis neîmplinit Așa cum te iubesc, nimeni nu te-a iubit ! În noaptea înstelată iubirea-mi vreau să-ți șoptesc Cu vorbe dulci de amor și dor. Îți cânt iubirea mea nebună, tu ia-o și-o du Căci toată viața mea ești numai tu ! Nu a trecut mult, apropiați fiind prin scena care-i aducea deseori împreună și colaborările
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și a fost imediat recunoscut. Și n-a fost chip ca cineva să se împotrivească sau să amâne momentul, Cristi doar și-a lăsat paltonul său negru la o masă și a urcat imediat pe scenă. — Știți versurile ? le-a șoptit el lui Jenny și Radei, în timp ce publicul îi aclama. Cristi nu cântase cu nimeni Zaraza până atunci. — Glumești, nu ? a râs Rada și a făcut semn orchestrei să înceapă piesa. A doua zi se vuia necontenit despre trio și despre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întruna, până i s-au umflat venele pe față, până s-a făcut tot roșu ca un rac, i-au dat lacrimile și mai că era să și verse. Când ai de gând să te duci la un control ? îi șoptește Fernic, care apăruse lângă el, în oglindă, în timp ce Cristi se clătea pe față cu apă călduță. — N-am nici pe dracu’, sunt doar obosit și stresat, atâta tot. — Stresat de o viață prea bună, amice ? — Da’ de unde atât de bună
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mine, pot face orice. Pot aduce lumină în cea mai întu- necată beznă, pot schimba lumea cu glasul meu. Astea sunt adevăratele pariuri ! Nu cu dumneata, bătrâne, ci cu mine. — Și dacă vei eșua ? — Dacă nu va veni nimeni ? îi șoptește Fernic. Marele trubadur cu o spectaculoasă și elegantă sală goală... — Te vor distruge apoi bucățică cu bucățică, se vor înfrupta din tot ce ți-a rămas mai bun, ca niște hiene, dragul meu Cristian. — Și dacă n-o fac ? Ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu propria-i vomă. Se ridică, sleit de puteri, și se dă cu spatele de zid. Abia după câteva secunde poate trage puțin aer în piept, care se amestecă cu lichid, și începe să tușească îngrozitor. — Calm acum, calm, îi șoptește Fernic, care apare lângă el. Și Cristi cade în genunchi, cu fața umflată, roșie ca focul, inspirând ușor, ușor tot mai mult aer în piept și revenindu-și. — Puteam să mor, spune cu ultimele puteri, speriat. — Te-ai înecat în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de care este sătul. El vrea să se plimbe, nu să guste. Vrea să-și exorcizeze demonii dinăuntrul său, fricile tot mai apăsătoare, dar se lovește numai de zâmbete false și de picioare lungi, aproape perfecte, cărora nu le poate șopti cele mai ascunse secrete și împărtăși cele mai adânci sentimente. Degeaba încearcă să le afle poveștile și visurile, în loc de cuvinte primește mângâieri și atingeri erotice, care îl macină, în loc să-l mai bucure, ca altădată. Este din ce în ce mai speriat de singurătate, și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Coincidență. O muză ca dintr-un vis. O țigăncușă elegantă, o modistă de lux, dar așa cum n-ați crede voi că poate exista. Cu ochii ei mari și negri, în care te puteai pierde secole întregi. Privirea mincinoasă care îți șoptea că te iubește numai pe tine și îți făcea tot corpul să tremure, iar inima ți-o lua razna numaidecât. Zâmbetul îi era ca al unui înger, iar dacă reușeai să o faci să râdă, cu glasul ei ca de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu s-ar fi întâmplat. Jean și Marian încep cu instrumentele și imediat vin primele versuri, fredonate de toți. Iar într-un pat din spatele cortului stătea întins, rănit, soldatul Gheorghe Vasile, care îl privește cu lacrimi în ochi și îi șoptește : Haide, Cristi ! Adoarme-ne pe veci cu vocea ta caldă și nu ne lăsa să simțim singurătatea și teama, în chinurile noastre groaznice. Arată -ne dragostea și vocea ta caldă, pe care nu știm dacă o s-o mai auzim vreodată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trupele concentrându-se spre Moscova. Sau din contră, că rușii câștigaseră, iar acum trebuiau să-și apere țara. Zeci și zeci de zvonuri, unul mai diferit decât altul. — Nu pot să vă spun nimic cu certitudine, domnule Vasile, i-a șoptit un colonel. Tot ce știu e că mergem acasă. Iar acasă numai Dumnezeu știe ce se întâmplă și ce vom face acolo, pentru ce această întoarcere grabnică și neprevăzută. Este bine că oamenii sunt entuziasmați și că de câteva zile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Marian. — Cum să fie ? Naivi, prostiți și neliniștiți, nu înțeleg mare lucru. — Apăi cine să mai înțeleagă ceva, domnule Vasile, în nebunia asta ? Nu vedeți ce blestemați am fost cu toții să trăim aceste vremuri infernale ? — Și pentru ce ? Pentru ce ? șoptește Cristi. — Nu-ți mai tulbura mintea cu astfel de întrebări, maes- tre, căci nu poți decât să ți-o scrântești și să înnebunești, zâmbește violonistul. Hai să ne bucurăm că suntem vii, că suntem sănătoși și că o să-i vedem
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acum, amestecându-se cu dezastrul Bucureștilor, plin de morți și de ruine. Amintiri care păreau deodată suportabile în fața acestui masacru în locul în care nu demult fusese templul tangoului lui Cristian Vasile. — Nu vreau să fiu în locul tău, amice, i-a șoptit Fernic, văzându-l în genunchi, pe o alee pustie din Cișmigiu, plân- gând în hohote, după ce văzuse clădirea distrusă a fostului La Fayette și Grand Restaurant, de parcă acolo nimic nu existase vreodată. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am murit la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
hohote, balansându-se periculos în leagăn. Nicio pasăre pe cerul întunecat. Niciun animal și niciun gândac nu mai trăiau acolo. Ce au făcut, Doamne ? ! Ce au făcut ? a zbierat Cristi. — Au făcut ceea ce știu ei cel mai bine, prietene, îi șoptește Fernic. Au distrus și au omorât totul. Cartierele Gara de Nord, până-n Calea Victoriei, Grant, Grivița, Giulești, Triaj, Chitila au devenit de nerecunoscut, suferind pagube enorme. Morții au fost îngropați într-o margine a Cimitirului Calvin, cu ceremonii amintind de funeralii naționale, într-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de cap, și tot salonul s-a amuzat pe gluma țăranului care îl muștruluise pe cântăreț. — Lăsați-l în pace, nemernicilor, voi știți cu cine vorbiți ? a sărit o cucoană. — Nu e nevoie, doamnă, să-mi luați apărarea, i-a șoptit Cristi. — O, dar ce gentilom... Ia stați, băi fraților, că avem o vidietă, mă ! Ia zi, ramolitule, cu cine stăm de vorbă ? Cum te cheamă pe dumneata ? — Cristian Vasile, domnule, șoptește el printre dinții încordați. Sala încremenește la auzul numelui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
e nevoie, doamnă, să-mi luați apărarea, i-a șoptit Cristi. — O, dar ce gentilom... Ia stați, băi fraților, că avem o vidietă, mă ! Ia zi, ramolitule, cu cine stăm de vorbă ? Cum te cheamă pe dumneata ? — Cristian Vasile, domnule, șoptește el printre dinții încordați. Sala încremenește la auzul numelui. — Du-te, băi agariciule, Cristian Vasile cânta până dimi- neața dacă era aici și ridica tot orașul în picioare, nu ți-e rușine ? — Cristian Vasile a mai îmbătrânit, domnule... Nu că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lor, mai devreme sau mai târziu. De multe ori prea târziu, dar nu asta contează. Vei vedea asta când vei înțelege. — Hai, amice, las-o, că poate te și toarnă dacă o enervezi, las-o. Hai să mănânci ceva, îi șoptește Fernic, care apare la masa celor doi prieteni. Nu acum, Ionele, lasă -mă ! Cu cine vorbești ? îl întreabă Maria Tănase. — Poftim ? Cu cine să vorbesc ? — Dumnezeule, Cristiane, îți pierzi mințile ! Vorbești cu Ionel ? ! Cu Fernic ? Cristi tace. — Fă ceva și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]