10,749 matches
-
Astăzi am avut această fericire. Am ascultat și legenda legată de el, care, de altfel, nu-i prea înalt; este ca și cota 1400 de la Sinaia. Valoarea lui, cum spuneam deja, este una simbolică pentru pelerinii de pe camino. Am admirat de sus panorama superbă ce-ți umple inima de bucurie. Cu aceste sentimente am trimis un sms unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei, Alois Bulai, pe care îl port mereu în inimă în călătorii, mai ales pentru că fizic
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe strada principală, deoarece la început era prea întuneric pentru a urma traseul clasic al lui Camino, ce mă purta prin păduri și mai multe sate. în drum voi întâlni localitatea Samos unde există un impresionant complex monastic benedictin. Am admirat sobrietatea și robustețea zidurilor bisericii și ale celorlalte clădiri, înalte, din piatră, ce vorbesc despre vremuri de glorie și putere materială a bisericii. Era ora 8, dar ușile bisericii erau încă închise, așa că m-am mulțumit numai cu admiratul din
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și discută generalități: nume de mâncăruri tipice ale diferitelor popoare europene, ce înseamnă a fi catolic și constat că în mintea laicilor, catolicitatea este mult mai diluată decât cea din tratatele dogmatice sau morale. La mese, alți pelerini mănâncă, glumesc, admiră peisajul care, întradevăr, este foarte frumos. în dormitor, o doamnă îi explică vecinei de pat istoria medaliei miraculoase a Sf. Fecioare Maria. îmi place discursul ei, dar nu pot deveni prea curios, așa că mă retrag cu discreție. Tot așa m-
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
tineri, iar credința lor este atât de evidentă. îl iubesc pe Dumnezeu și-i oferă cu bucurie toată truda și toată suferința drumului. Aflu că tânărul atlet pe care l-am secundat astăzi vine pe jos de la Toulouse, și îl admir din nou. Sf. Liturghie de la ora 12, pentru pelerini - După Sf. Liturghie obțin și „La peregrina” de la un oficiu în apropierea catedralei, dar mi se pare o simplă hârtie și atât. Ceea ce este important sunt bucuria fără margini și pacea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
minunată, care merită orice efort și care îți - oferă din plin pace interioară, bucurie și lumină. Iar aceste binecuvântări și daruri cerești te ajută să vezi ceva din frumusețea lui Dumnezeu care îți surâde prin ele; îi vezi chipul, îi admiri frumusețea, îi simți prezența inefabilă. Și atunci ți se trezește o dorință arzătoare de a trăi mereu toate aceste daruri; iar aceasta înseamnă dorința de a fi mereu un pelerin, cu nostalgia unui Santiago mereu de atins, ceea ce nu-i
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
vizibilitatea de o claritate de excepție, fără nici o tulburare, fără nori la orizont. Cei doi piloți erau amabili, vorbăreți, îmi explicau cu bunăvoință ce zone survolam. Imaginile erau mirifice, culmea satisfacției am înregistrat-o când, după Alpi, pe care îi admirasem și câte puțin îi și vizitasem în perioada celor aproape trei ani, cât fusesem membru al delegației române, la Geneva, la a doua fază a Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, am traversat Pirineii. Sudul Franței îmi aduceau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
la începutul secolului al XIX-lea, mișcarea populară antifranceză, care avea să aducă pe tron, în 1814, pe Ferdinand al VII-lea. Aș fi vrut să vizitez muzeele Prado și Tyssen, să mă plimb pe Paseo del Prado și să admir jocul apei din fântânile din Piața Cibelis. Am avut plăcerea să văd, din exterior, Palatul Regal, înconjurat de grădinile Sabatini, de Cabo Nova și de Campo del Moro. Am fost în Piața de Oriente, la statuia ecvestră a lui Filip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
puțin de o oră. Decolarea spre Peru, stat vecin Ecuadorului, cu care aveau unele dispute teritoriale în istoria lor comună, pe care nu le aprofundasem, ci doar le reținusem ca pe fapte diverse, mi-a oferit încă o dată prilejul să admir așezarea deosebită a capitalei unui stat cu nume de neuitat. Admiram de sus crestele munților, încercând să disting așezările umane, să introduc în memorie imagini pe care eram sigur că nu le voi mai vedea niciodată și îmi spuneam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
care aveau unele dispute teritoriale în istoria lor comună, pe care nu le aprofundasem, ci doar le reținusem ca pe fapte diverse, mi-a oferit încă o dată prilejul să admir așezarea deosebită a capitalei unui stat cu nume de neuitat. Admiram de sus crestele munților, încercând să disting așezările umane, să introduc în memorie imagini pe care eram sigur că nu le voi mai vedea niciodată și îmi spuneam cu nostalgie: "Doamne, câte frumuseți sunt pe lume, pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de exhibițiile la care făceai apel pentru a mă convinge să o las mai ușor. Sincer, acum pot să îți spun că uneori o făceam ca să te provoc, să văd la ce argumente mai poți apela. În sinea mea te admiram, dar simțeam și plăcerea de a te întărâta. Am să te invit la o masă cu mai mulți prieteni, ambasadori bine informați, cu care este bine să te cunoști și să conversezi. Voi veni cu cea mai mare plăcere, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
carte după carte pe lectorii săi, se transformă în contextul conversației, într-un joc al seducției, se diluează în zeflemea și autoironie. Cioran pare că a absorbit câte ceva din grația mondenă a memoraliștilor secolului al XVIII-lea, pe care îi admiră atât de mult... Exercițiile de admirație sunt un fel de galerie de tablouri ale scriitorilor pe care Cioran i-a iubit și cunoscut bine, așa cum au fost Eliade, Michaux, Beckett, Ceronetti.. . Din răspunsurile lui Cioran la întrebările scriitoarei italiene, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
lor de bază încă de la plecare, din noiembrie 1988. În ultima duminică, când aveam deja biletul cumpărat pe ruta Lima-Caracas-Madrid, cei doi tehnicieni, care regretau plecarea mea, au organizat o excursie în afara orașului Lima, undeva pe malul oceanului, unde am admirat o operă unică a valurilor ce reușiseră să creeze o poartă în stâncă, asemeni unei sculpturi a unuia dintre marii maeștri italieni. Chiar și drumul, dus-întors, mi s-a părut o experiență deosebită, făcând cunoștință, pentru prima oară, cu modalitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
multicoloră și-i urmăresc zilnic boabele din ce În ce mai negricioase. Nu Îndrăznesc să rup nici una, căci știu că aroma lor se desăvârșește doar spre sfârșitul lunii octombrie și strugurii rezistă la 10°-15°C, În cămara din nordul sufrageriei până În luna februarie. Admir zilnic frumusețea coarnei și mă Închin Naturii care i-a dat existența. Dar nu numai culesul strugurilor Îmi răscolește trecutul. Și culesul porumbului era plin de farmec, chiar dacă pentru copii era mai obositor. În fiecare seară, carul cu știuleți era
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
nerăbdare apariția diferitelor desene colorate, În general flori stilizate. După zeci de ani, am primit vestea Înființării În comună a unei cooperative de artă populară. I-am văzut unele produse. Erau departe de frumusețea și ineditul covoarelor din copilărie. Le admiram ore Întregi cu ocazia nunților, când familia fiecărei mirese Îi etala zestrea și priceperea. Nunta de pe Târnave era o adevărată expoziție de artă populară Într-o atmosferă de cântece și strigături. Cu săptămâni Înainte, femeile Își pregăteau strigăturile și la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
era vecin cu Milly, ne-a dat binecuvântarea creștinească. Eu o descoperisem pe Milly, de care mă legasem și care se legase de mine prin logodna făcută În fața reprezentantului Bisericii. Calvarul Cunoșteam proverbul “ În afară măr frumos și năuntru găunos”. Admirasem până atunci paradele militare, dar nu cunoscusem putreziciunea ce se ascundea sub hainele de paradă. În 15 nov. m-am prezentat, cu geamantanul nou de carton presat, la Comisariatul militar din Sighișoara. În aceeași zi, Într-un grup de tineri
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
științele medicale În general și căutam să le particularizez În medicina veterinară. După mai mulți ani, la sărbătorirea unei serii de medici veterinari În Stațiunea Slănic Moldova, o colegă din seria respectivă mi-a șoptit În timpul unui dans: V-am admirat, domnule profesor, pentru că dumneavoastră ați fost primul nostru cadru didactic care ați introdus activitatea științifică În facultate. Nu știu cât adevăr se ascundea În această afirmație. Îmi amintesc Însă că mă preocupa noul și alergam după el, oricât de obositoare era fuga
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cerut prezența la facultate atât a cadrelor didactice cât și a studenților Într-o ținută decentă, atât a vestimentației cât și a podoabei capilare. Totul a mers normal, până când un cadru didactic și-a lăsat barbă, pentru a fi mai admirat de studente sau a fi mai sexi. Și dacă profesorul vine la facultate cu barbă și X vine fără cravată, iar Y este mai dezmățat ca omul de pe stradă, eu, un student amărât de ce să nu mă prostesc? După 1989
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
contractului care cu aceste ocazii Își Îndemna studenții să ne viziteze toate camerele, locuința noastră fiind incomparabil mai confortabilă decât a colegilor din Leipzig. De altfel, de ce să nu recunosc că și colegii ieșeni și bucureșteni care ne vizitau, ne admirau pentru ce am realizat. Truda, o știam numai noi. Zile bune și zile rele Impulsionat de aprecierile favorabile asupra celor două volume ale Cursului de Anatomie Patologică, m-am decis să-l ofer spre publicare Editurii Didactice și Pedagogice din
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
sala de mese a depășit toate așteptările. Prin colegul Runceanu și studenții brașoveni Mircea și Rodica am intrat În relație cu Întreprinderea de sere Codlea, care În dimineața zilei respective a inundat mesele cu ciclame multicolore, pe care le-am admirat acasă În fiecare toamnă, mulți ani după aceea, Îngrijindu-le cu sfințenie. Mesele erau dispuse În trei șiruri, unite prin masa centrală a mirilor și a nașilor: Ileana și Horea Bârză. Părinții de o parte și de alta, apoi pe
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
timpul de acasă este pentru citit. Acest motiv îl pot multiplica chiar și de cinci ori. Dacă nu ai fi fost scriitor, ce altceva ți-ar fi plăcut să fii? Medic. În spital am dat peste câțiva profesioniști adevărați, am admirat puterea lor de a înțelege durerea. Dacă ar fi să transformi viața ta de până acum într-o scurtă poveste, cam cum ar suna aceasta? Aș intitula-o simplu: "Soarta unui om falsificat de convenții". Da, cei mai mulți dintre noi trăim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu sunt ca mentalitate un regional și nu mă poziționez în acest sistem de referință regional, cu priorități ori cu ierarhii, cu însușiri repartizate pe provincii. Eu nu mă consider deasupra nimănui (maximum, în cazul unor oameni pe care-i admir, mi-aș dori să fiu egalul lor), eu sunt locuit de îndoială. Mă îndoiesc, în primul rând, de mine însumi, de ce fac și de ce sunt în stare să fac. Și nu am nici vocație de șef. Dacă, eventual, identifici fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în retorica patriotică, e foarte unită, e un monolit. Dar ca să ajungi din Ardeal în Moldova și invers îți trebuie o zi și n-ai nici acum decât două cărări, tot cele pe unde treceau, ancestral, oile. Nu vă mai admirați pentru sărăcia moldavă și nu ne mai compătimiți pe noi pentru bunăstare. Ardealul merge în jos în mod temeinic. Cred că se apropie de limita aceea de sărăcie în care n-are altă soluție decât să se impună prin vreun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și în Oradea. Nu, nu m-am simțit ca scriitor, precizez provincial în raport cu colegii "capitaliști", dar așa ca om, ca ins, m-am simțit uneori timorat de dezinvoltura, tupeul, mobilitatea, aciditatea, "savoir faire"-ul unora de pe-acolo, ba chiar admir dinamismul lor, mă uit oarecum mirat la agitația lor, îmi place să-i întâlnesc în rarele mele prezențe în orașul de pe Dâmbovița. Dar, de regulă, mă întâlnesc cu amici venetici în București. Eu însumi sunt venetic în Oradea. În fond
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
împiedica să intrăm în revistele existente, ci cenzura care era făcută acestor reviste. Așa că noi ne-am adunat în generație și pentru a forța ușile, pentru a obține spațiu de publicare, accesul în reviste, în edituri... Îi citesc și îi admir pe mulți dintre colegii mei de generație, succesele lor sunt oarecum și ale mele. La fel, port doliu după cei căzuți, după Madi, acuma după Crăciun... Ce (mai) e generația '80 pentru literatura română? Din nou, mi-e greu să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ioan de la Suceava și alții. Pe peretele dinspre asfințit sunt pictați Patriarhii noștri Români care au stat În fruntea Bisericii, conducând mai departe credința Ortodoxă. Ei sunt: Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu. Privind și admirând, iată, se deschide o ușă. Intră părintele superior Arhim. Ieronim Crețu. Este ca un Înger. Este Înalt, la suflet și la trup, are o față senină, luminoasă, o privire blândă și o voce caldă. Fac cuvenita plecăciune și-i sărut
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]