11,393 matches
-
britanice și ale Commonwealthului au fost evacuate din Somalia pe cale apelor spre portul Aden. Cucerirea de către italieni a Somaliei Britanice a fost unul dintre puținele succese ale italienilor din timpul luptelor celui de-al doilea război mondial obținute fără ajutorul aliaților germani. Italienii au cucerit în Sudan și Kenya regiuni cu o suprafață relativ redusă din apropierea localităților de frontieră. După aceste succese, Armata Regală Italiană ("Regio Esercito") din Africa răsăriteană a trecut în defensivă, în așteptarea contraatacului britanic. Marina Regală Italiană
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
Solmaiei Britanice. Bătălia de la Keren, care s-a desfășurat între februarie și martie 1941, a hotărât soarta Africii Orientale Italiene. După cucerirea Kerenului, britanicii și-au continuat campania cucerind Asmara și Massawa. Capitala Etiopiei, Addis Ababa a fost cucerită de aliați în aprilie 1941. Viceregele Etiopiei, Amedeo, duce de Aosta, a capitulat în mai, la Amba Alagi. Rezistența italiană a încetat după ce ultimele unități au capitulat la Gondar, în noiembrie 1941. Când portul Massawa a fost cucerit de britanici, distrugătoarele italiene
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
lansat de pe portavioane, folosind o escadrilă de bombardiere-torpiloare Fairey Swordfish. La încheierea raidului de la Taranto, trei cuirasate italiene au fost avariate sau distruse, iar două avioane britanice au fost doborâte. Marina italiană a găsit alte posibilități de atac împotriva vaselor aliaților. Poate cea mai de succes metodă a fost cea a folosirii minisubmarinelor denumite și torpile umane (maiale) și a scafandrilor militari autonomi pentru atacarea vaselor ancorate în porturi. Flotila ușoară a 10-a, („Decima Flottiglia MAS” sau „XMAS”), care era
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
bord și MTM („motoscafo da turismo modificato”), o barcă de asalt condusă de un singur pilot, umplută cu explozibil. După scufundarea celor două cuirasate menționate mai sus, părea că obiectivul dominației italiene a Mediteranei este realizabil. Acțiunile de contracarare ale aliaților, și anume aprovizionarea insulei Malta, (e adevărat, cu mari piederi umane și materiale) și Operațiunea Torța (debarcările din Africa de nord) din noiembrie 1942, a făcut ca soarta războiului să devină potrivnică Italiei. După mai mulți ani de lupte în
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
ca rezultat izolarea de către forțele aliate britanico-indiano-australiene a trupelor italiene. Depășind obiectivele inițiale, generalul Richard O'Connor a continuat atacul și a ajuns până la El Agheila, reușind o înaintare de aproximativ 800 km și capturarea unui mare număr de prizonieri. Aliații aproape că au reușit distrugerea armatei italiene din Africa de nord și păreau pe punctul de a-i alunga definitiv din Libia. Totuși, Winston Churchill a cerut ca înaintarea să fie oprită din două motive: problemele cu aprovizionarea și respectarea
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
i-au respins pe britanici înapoi în Egipt, dar nu au reușit să ocupe și acest bastion aliat datorită întinderii prea mari a liniilor de aprovizionare, care erau amenințate de enclava aliată de Tobruk. După reorganizarea și regruparea forțelor lor, aliații au lansat în noiembrie 1941 operațiunea Cruciatul, împingându-i până la sfârșitul anului pe germani și italieni înapoi la El Agheila. Forțele Axei au reluat atacul în ianuarie 1942, ajungând până la Gazala, unde frontul a fost stabilizat temporar, ambele tabere depunând
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
în timpul bătăliei de la Alam el Halfa, dar Armata a 8-a britanică comandată de generalul-locotenent Bernard Montgomery a reușit să reziste atacului. După o perioadă în care au fost aduse întăriri, provizii și militarii s-au instruit pentru noua misiune, aliații au preluat inițiativa și, în timpul celei de-a doua bătălii de la El Alamein (octombrie-noiembrie 1942), au reușit să înregistreze o victorie decisivă. Resturile armatei germano-italiene au fost forțate să se retragă luptând aproape 2.600 km, până la granița libiano-tunisiană. După
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
din Tunisia. Aceste forțe au fost redenumite „Armata I italiană” și au fost puse sub comanda lui Giovanni Messe, după ce Rommel a preluat comanda unităților Axei care au participat la bătălia de la pasul Kasserine. În ciuda succesului din această ultimă luptă, aliații au fost capabili să-și reorganizeze forțele sub comanda generalului Harold Alexander și să recâștige inițiativa în aprilie. Forțele Axei au fost definitiv alungate din Africa de nord în luna mai a anului 1943. În iulie 1941, aproximativ 62.000
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
al Fascismului l-a destituit pe dictatorul italian Benito Mussolini iar puterea a fost preluată de un regele Victor Emanuel al III-lea și un nou guvern condus de generalul Pietro Badoglio. Noul guvern a început imediat negocieri secrete cu aliații pentru a pune capăt luptelor și pentru a schimba tabăra. Pe 3 septembrie, guvernul Badaglio a fost semnat un armistițiu secret cu aliații la Fairfield Camp în Sicilia. Armistițiul a fost anunțat pe 8 septembrie. În acel moment, aliații se
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
și un nou guvern condus de generalul Pietro Badoglio. Noul guvern a început imediat negocieri secrete cu aliații pentru a pune capăt luptelor și pentru a schimba tabăra. Pe 3 septembrie, guvernul Badaglio a fost semnat un armistițiu secret cu aliații la Fairfield Camp în Sicilia. Armistițiul a fost anunțat pe 8 septembrie. În acel moment, aliații se aflau deja în Italia continentală. Pe 3 septembrie 1943, trupele britanice au traversat scurta distanță care despărțea Sicilia de „vârful cizmei” italiene în cadrul
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
cu aliații pentru a pune capăt luptelor și pentru a schimba tabăra. Pe 3 septembrie, guvernul Badaglio a fost semnat un armistițiu secret cu aliații la Fairfield Camp în Sicilia. Armistițiul a fost anunțat pe 8 septembrie. În acel moment, aliații se aflau deja în Italia continentală. Pe 3 septembrie 1943, trupele britanice au traversat scurta distanță care despărțea Sicilia de „vârful cizmei” italiene în cadrul operațiunii „Baytown”. Au mai avut loc alte două debarcări aliate pe 9 septembrie la Salerno (operațiunea
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
militarii nemaifiind obligați să ia cu asalt plajele, ci procedând pur și simplu la debarcare din vasele de transport la docurile din port. Germanii, imediat după ce au descoperit că italienii au semnat un armistițiu, au trecut la dezarmarea foștilor lor aliați și au preluat pozițiile defensive deținute până atunci de aceștia. Germanii au ocupat și zonele care fuseseră controlate până atunci de italieni în sud-estul Franței și din Balcani. Pe 9 septembrie, o bombă ghidată germană a scufundat cuirasatul italian „Roma
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
la îndeplinire de Obersturmbannführerul Otto Skorzeny. Germanii l-au transportat pe Mussolini în nordul Italiei, unde dictatorul a organizat un nou stat fascist, Republica Socială Italiană. Armatele aliate cu continuat să înainteze spre nordul Italiei în ciuda opoziției puternice a germanilor. Aliații controlau cea mai mare parte a sudului Italiei, iar locuitorii orașului Neapole s-au ridicat la luptă și au alungat ocupanții germani. Aliații au organizat mai multe unități militare italiene (terestre, navale și aeriene) pe care le-au numit „cobeligerante
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
Republica Socială Italiană. Armatele aliate cu continuat să înainteze spre nordul Italiei în ciuda opoziției puternice a germanilor. Aliații controlau cea mai mare parte a sudului Italiei, iar locuitorii orașului Neapole s-au ridicat la luptă și au alungat ocupanții germani. Aliații au organizat mai multe unități militare italiene (terestre, navale și aeriene) pe care le-au numit „cobeligerante” sau „regaliste”. Aceste forțe cobeligerante au luptat alături de aliați pe tot restul duratei războiului. Pe de altă parte, trupele italiene loiale lui Mussolini
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
iar locuitorii orașului Neapole s-au ridicat la luptă și au alungat ocupanții germani. Aliații au organizat mai multe unități militare italiene (terestre, navale și aeriene) pe care le-au numit „cobeligerante” sau „regaliste”. Aceste forțe cobeligerante au luptat alături de aliați pe tot restul duratei războiului. Pe de altă parte, trupele italiene loiale lui Mussolini și Republicii Sociale Italiene au continuat lupta alături de germani. Împotriva acestora din urmă a apărut o puternică mișcare de partizani, care a acționat în nordul Italiei
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
debarcări în Franța ocupată. Italia s-a dovedit însă un obiectiv greu de cucerit. Terenul muntos a oferit forțelor Axei posibilitate organizării unor poziții defensive foarte puternice și a anulat, cel puțin parțial, avantajul pe care l-ar fi asigurat aliaților superioritatea în forțe motorizate și mecanizate. Aliații nu au obținut o victorie clară împotriva germanilor din Italia până în primăvara anului 1945, când s-a reușit străpungerea Liniei Gotice, ceea ce a dus la capitularea forțelor germane din regiune, cu puțin timp
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
dovedit însă un obiectiv greu de cucerit. Terenul muntos a oferit forțelor Axei posibilitate organizării unor poziții defensive foarte puternice și a anulat, cel puțin parțial, avantajul pe care l-ar fi asigurat aliaților superioritatea în forțe motorizate și mecanizate. Aliații nu au obținut o victorie clară împotriva germanilor din Italia până în primăvara anului 1945, când s-a reușit străpungerea Liniei Gotice, ceea ce a dus la capitularea forțelor germane din regiune, cu puțin timp înaintea capitulării finale a Germaniei. Japonia a
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
provizoriu italian care funcționa în condițiile ocupării țării de către puterile aliate. Ambasadorul a sugerat ca Italia să declare război Japoniei pe 14 iulie 1945. Acest act, care nu a fost susținut de nicio acțiune armată, a avut ca scop determinarea aliaților să accepte invitarea Italiei la Conferința de pace de la San Francisco, ca răsplată pentru cobeligerența sa. Italia nu a fost invitată la conferința de pace, printre cei care s-au opus fiind premierul britanic Churchill și John Foster Dulles. Deși
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
o jumătate de milion de italieni, inclusiv civili, au murti în perioada ianuarie 1940 - mai 1945. Din rândurile forțelor terestre („Regio Esercito”) au fost înregistrate 161.729 de pierderi între 10 iunie 1940 și 8 sepetembrie 1945 în timpul luptelor împotriva aliaților. Alte 18.655 de pierderi au fost înregistrate în luptele din Italia iar alte 54.622 de pierderi au fost înregistrate în luptele din restul Europei în perioada septembrie - octombrie 1943 în urma conflictului cu armata germană, după armistițiul cu forțele
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
armistițiul cu forțele aliate De asemenea, au fost înregistrate aproximativ 12.000 de pierderi în randurile partizanilor angajați în luptele de gherilă din nordul Italiei ("Guerra di Liberazione") și în rândurile "Armatei lui Badoglio", forțele italiene care luptau de parte aliaților. Armata Republicii Sociale Italiene a înregistrat 45.424 de pierderi. Un mare număr de italieni a murit în lagărele de prizonieri germane, ale aliaților occidentali sau ale sovieticilor.
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
Italiei ("Guerra di Liberazione") și în rândurile "Armatei lui Badoglio", forțele italiene care luptau de parte aliaților. Armata Republicii Sociale Italiene a înregistrat 45.424 de pierderi. Un mare număr de italieni a murit în lagărele de prizonieri germane, ale aliaților occidentali sau ale sovieticilor.
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
stilul de viață extravagant și cheltuitor al lui Junot și al soției sale, Laura. Cu toate acestea, lui Junot i se acordă la începutul lui 1807 comanda unui Corp de Observație și în octombrie primește ordinul de a invada Portugalia, aliat al Regatului Unit. La sfârșitul lui noiembrie, Junot intră în Lisabona, regele Portugaliei fugind în Brazilia și generalul este recompensat cu titlul de duce d'Abrantès și este numit guvernator al țării. În august 1808, o armată britanică de 10
Jean-Andoche Junot () [Corola-website/Science/316632_a_317961]
-
Senatul american a condamnat rezultatul alegerilor. Un trimis special al președintelui american Ronald Reagan, Philip Habib, a propus o împărțire a puterii între Marcos și Aquino, o soluție refuzată de cea din urmă. În ziua de 22 februarie 1986, doi aliați ai lui Marcos, Ministrul Apărării, Juan Ponce Enrile, și șeful adjunct al Statulul major al armatei filipineze, Fidel Ramos, i-au cerut lui Marcos să demisioneze, baricadându-se în două baze militare din Quezon City, refuzând să participe la oprimarea
Corazon Aquino () [Corola-website/Science/316709_a_318038]
-
țări și care urmau să lucreze în strânsă colaborare cu ministerele de externe respective. În conformitate cu prevederile Articolului VII, pactul avea o valabilitate de zece ani. După înfrângerea forțelor Axei și invazia aliată din Sicilia, italienii au semnat un armistițiu cu Aliații în septembrie 1943. Noul guvern condus de mareșalul Pietro Badoglio a organizat o armată care să lupte alături de aliați. În partea de nord a Italiei Mussolini a proclamat Republica Socială Italiană, care a continuat să reprezinte Italia în cadrul Pactului de
Pactul de Oțel () [Corola-website/Science/316812_a_318141]
-
avea o valabilitate de zece ani. După înfrângerea forțelor Axei și invazia aliată din Sicilia, italienii au semnat un armistițiu cu Aliații în septembrie 1943. Noul guvern condus de mareșalul Pietro Badoglio a organizat o armată care să lupte alături de aliați. În partea de nord a Italiei Mussolini a proclamat Republica Socială Italiană, care a continuat să reprezinte Italia în cadrul Pactului de Oțel.
Pactul de Oțel () [Corola-website/Science/316812_a_318141]