9,419 matches
-
în ocazii publice, precum atacul unor dușmani (Num 21,2 și, pentru confruntare, textul ugaritic KTU 1,119, 26-31: „Când un dușman vă asaltează porțile, un războinic zidurile voastre, ridicați-vă ochii spre Baal zicând: «O, Baal, dacă tu vei alunga pe dușman de la porțile noastre [...] un taur, o, Baal, îți vom consacra, un vot, o, Baal, noi vom împlini»”), fie într-un mediu privat, înainte de a începe o călătorie primejdioasă, în cazul imposibilității de a avea copii și în caz
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pp. 316-391; cf. Fig. 14) au fost găsite sigilii cu imaginea sa. Zeul/demonul egiptean Bes, înfățișat ca un pitic cu barbă, deformat, cu trăsături animale, era un personaj apotropaic destul de răspândit în religiozitatea populară și avea rolul de a alunga spiritele rele, în special în perioada de sarcină și naștere. În multe morminte de pe teritoriul lui Iuda ce datează, în special, între secolul al VIII-lea și al VII-lea î.C., au fost descoperite figurine de argilă așa-numite
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Emanoil Bucuța). O serie de scrisori ale lui Anton Golopenția sunt bogate în referințe privind anii săi de studii în Germania, ani în care se caută și se întreabă ce drum să apuce, ani în care îndoielile și zbuciumul se alungă în el „în voie și val-vârtej”, când așteaptă apariția certitudinilor sale, când face efort să-și „orânduiască în minte elementele aruncate de-a valma” până atunci, când se întreabă dacă să opteze pentru eseismul de tip Georg Simmel, pentru literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
iaurt: 500 ml iaurt 1 castravete curățat și dat pe răzătoare 2 căței de usturoi curățați și pisați zeama de la o jumătate de lămâie sare și piper după gust KORHELYLEVES (Supă ungurească acrită) Consumată de obicei după petreceri, pentru a alunga mahmureala de a doua zi, această supă acrișoară, cu carne din belșug, e suficient de sățioasă ca să constituie un prânz îndestulător de iarnă. Se fierbe jambonul în supa de carne, timp de minimum 30 minute; se lasă la răcit. Carnea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fiind situat atât în Europa cât și în Asia, din punct de vedere geografic. Reproducând argumentația lui Edgar Morin, trebuie abandonat conceptul de Europă unică, clară, distinctă, armonioasă, trebuie de asemenea respinsă ideea unei esențe sau substanțe europene primare, și alungat gândul unei realități europene care ar precede diviziunea și antagonismul. Dimpotrivă, Europa trebuie înscrisă în acest context. Dificultatea de a concepe Europa este, în primul rând, dificultatea de a gândi unicul în multiplu, multiplul în unic: unitas multiplex, și în
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
a renegat-o în anul următor grație intervenției armatei austriece. La dreapta se plasează moderații, refractari la ideea unei republici italiene unice, în esență clericali și atașați ideii de conservare cel puțin parțială a domeniului pontifical, preocupați totodată să-i alunge pe austrieci din Lombardia-Veneția, dar partizani ai unei simple confederații de state în care fiecare să se bucure de un regim liberal. Moderații se vor scinda la rîndul lor între cei care doresc ca papa să prezideze Confederația și susținătorii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de la Westminster, el nu corespunde așteptărilor masei de locuitori ai insulei. Mai mult decît atît, autonomia căpătată de către burghezia anglicană nu face decît să-i arate dimensiunea umilinței sale înscrise în dispariția propriei elite și în reculul limbii celtice care, alungată din oraș, se vede redusă la condiția unui idiom țărănesc. În acest context de neputință, se va produce în 1798 mișcarea "irlandezilor uniți" sub conducerea lui Wolfe Tone. Anul 1800 va însemna dispariția completă a Irlandei ca entitate politică; societatea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dușmani „nu numai o singură dată, ci pentru unii chiar și de două ori. De aceea, oricât de zeloși erau paznicii în amenințările lor, fie ele în vorbe, fie în fapte, martirii nu și-au schimbat hotărârea pentru că «iubirea desăvârșită alungă frica» (I In. 4, 18)”<footnote Ibidem, cartea a opta, X, 2-3, p. 324. footnote>. Eusebiu de Cezareea în Istoria bisericească, ne amintește și de fericitul Potin, căruia îi fusese încredințată păstorirea episcopiei de Lyon, fiind atunci în vârstă de peste
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
și cunoscuți, așa le făcea pe toate, fără temere. Și pe bună dreptate. Că nu era singură înlăuntru, ci avea sfătuitor pe Iisus. Acela era alături de ea, Acela Se atingea de inima ei, Acela îi întărea sufletul, numai Acela îi alunga frica. Dar pe acestea Iisus nu le fia”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie de laudă la Sfânta Muceniță Pelaghia cea din Antiohia, II, în vol. cit., p. 364. footnote>. Un alt exemplu concludent care ne întărește în convingerea
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
decizia Washingtonului. Iar dorința emigrării dincolo de Ocean nu poate fi anulată prin măsuri coercitive și presiune morală, atît timp cît un român american declară că „fac parte dintr-un popor care dorește să emigreze și acum, cînd comunismul a fost alungat din România, dar nu au fost alungați comuniștii”. Între timp, furia emigrației transoceanice s-a mai calmat, Însă dorința de a se stabili În America o nutresc Încă numeroși români. Cum acest nou val de emigrație se află Încă departe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu poate fi anulată prin măsuri coercitive și presiune morală, atît timp cît un român american declară că „fac parte dintr-un popor care dorește să emigreze și acum, cînd comunismul a fost alungat din România, dar nu au fost alungați comuniștii”. Între timp, furia emigrației transoceanice s-a mai calmat, Însă dorința de a se stabili În America o nutresc Încă numeroși români. Cum acest nou val de emigrație se află Încă departe de a se fi Încheiat, este riscant
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
trebuie să mărturisesc c-am dansat la Moghilău, c-am Îndrăznit să uit pentr-un moment nenorocirea noastră” (p. 17), „am dansat, dar nu era distractiv, fiecare era nervos, cu gîndurile lui și dansul nu era În stare să ne alunge grijile” (p. 51), „l-am chemat și pe Hollinger și-am dansat pînă tîrziu” (p. 53), „am și dansat!” (p. 59), „SÎmbătă am fost la Rika Kraft și am dansat iar” (p. 63), „Am dansat puțin și ne-am simțit
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
voi arunca În foc tot ce Îmi va aduce aminte de timpul blestemat petrecut În Djurin.” „Toate sînt zilnic la fel, pe care nici nu e nevoie să le scriu deoarece le voi ține minte, cu siguranță, toată viața.” Scrierea alungă timpul, timp care curge foarte greu și foarte dureros; scriind, Mimi se apropia tot mai mult de altceva, astfel scrisul fiind, În lipsă de acțiune și de lecturi, un act existențial, nu hedonist, astfel devenind o acțiune necesară, autoarea Încercînd
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
vădește atunci când ea defrișează pe tărâmul egoismului din noi. Suferința este un act pozitiv și nicidecum o înfrângere. Cel pe care ea îl asaltează nu cedează ci luptă cu ea, însă nu doar pentru a o învinge sau a o alunga, ci mai ales „pentru a trage maximum de posibilități și de bogății spirituale, dar și în vederea intensificării și lărgirii lucrării lui Dumnezeu pe pământ, prin el”<footnote MARC BOEGNER, op. cit., p. 36 sq. footnote>. Pornind de la tratatul atribuit lui Pierre
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
play care lipsește profund dreptei românești, aflată la o distanța seculară de cea occidentală! sunt condiții sine qua non. Oricum băieții "de dreapta" români atacă pervers și instrumentalizat mediatic, politic. Cum spunea, odată, Nietzsche, nu e treaba noastră să fim "alungă muște". Muștele vor fi și vor înțepa. Impotență a exercitării puterii, impotență a unei perspective asupra puterii. Puterea nu e scop, ci funcție! E dinamică, e mod de a fi în adevăr și e mod de a exercita dreptatea. Cunoașterea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai persistentă în versurile ce vor intra în volumul postum Sonete (1983), din care se reține Acteon, unde mitologicul vânător este transformat de zeița Artemis, surprinsă goală la scăldat, într-un cerb ce aleargă peste poieni de timp: „Tristele m-alungă spre departe/ și rup din carnea mea cu dinți de moarte”. Lirismul discret se regăsește și în elogiul cetății, prezent încă în Voievod de stea. De pildă, Șarpele mut are în centru un ceremonial folcloric, un descântec în manieră argheziană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
și nu va mai locui împreună cu ei nici un om știutor de răutate [...] și va curăți Ierusalimul întru sfințenie ca la început. (vv. 4, 22, 24, 26, 27, 30). Isus însă nu a ieșit învingător asupra romanilor, păgânii nu au fost alungați, domnia lui s-a terminat înainte de a începe. În locul întronării, sfârșitul său a fost răstignirea; și, după cum am notat deja, răstignirea era forma cea mai umilitoare de execuție, rezervată sclavilor și celor mai periculoși criminali. Pentru poporul iudeu, faptul că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mai rămâne nicio urmă care să arate că „Aceasta este Izabela”. Ieremia își previne propria generație cu aceeași imagine tulburătoare: „Cadavrele poporului vor deveni hrană pentru păsările cerului și pentru animalele câmpului și nu va fi nimeni care să le alunge [...] nu vor mai fi adunate și nu vor mai fi îngropate, ci vor deveni gunoi pe suprafața pământului” (Ier 7,33; 8,2; cf. 14,16; 16,4; 20,6; 22,19; 25,33; cf. Ps 79,2-3; Ez 29
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi-am pătat-o cu vicii, încrîncenare și crime - și m-am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul (?!) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
numărul acela de acrobație sonoră: - Ce mai faceți, Charlota Norbertovna? Bunica îi răspundea la salut, ba mai și schimba cu Gavrilici câteva cuvinte nu lipsite de intenții educative ascunse. Curtea avea, în acele momente, o înfățișare cu totul aparte: băbuțele, alungate de furtunoasa intrare în scenă a bețivului, se refugiau pe treptele casei mari de lemn din fața imobilului nostru, copiii se ascundeau pe după copaci, la ferestre se vedeau fețe jumătate curioase, jumătate speriate. Iar în arenă, bunica discuta cu un Gavrilici
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
destinului imprevizibil, schimbător, atât de drag sufletului rus. Și, deodată, franțuzoaica aceea cu privirea liniștită a ochilor ei gri, elegantă în ciuda simplității rochiei sale, subțirică și atât de diferită de femeile de vârsta ei, băbuțele pe care el tocmai le alungase de pe stinghia lor. Într-o zi, vrând să-i spună Charlottei ceva mai mult decât un simplu bună ziua, a tușit ușor în pumnii lui mari și a mormăit: - Așa, Charlota Norbertovna, ești singură de tot aici, în stepa noastră... Datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de o cameristă, un pachet, resturile de la prânz, iar pe stradă va aștepta o ocazie potrivită ca să fie singură cu farmacista și să-i murmure: „Medicamentul doamnei Lemonnier, vă rog...” Bruma de aer cald furată din farmacie avea să fie alungată repede de sub paltonul ei de suflul înghețat de pe maidane. Când Albertine a apărut pe trepte, birjarul a ridicat din sprâncene și s-a sculat de pe capră. Nu se aștepta. Izba aceea cu acoperișul surpat și plin de mușchi, scările acelea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Îndrăgostiții din palatul Élysée m-au ajutat să înțeleg Doamna Bovary. Cu o intuiție fulgerătoare, sesizam amănuntul următor: degetele usuroase ale coaforului, care trag și netezesc cu îndemânare părul Emmei. În salonul acela strâmt, aerul e greu, flacăra lumânărilor care alungă umbrele serii - cețoasă. Femeia așezată în fața oglinzii tocmai și-a părăsit tânărul amant și acum se pregătește să se întoarcă acasă. Da, am ghicit ce putea să simtă o femeie adulteră, seara, la coafor, între ultima sărutare de la o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aerul uscat al marii stepe, care distila trecutul în transparența lui mută. Aș fi vorbit despre străzile pline de praf, care nu duceau nicăieri, dând, toate, în câmpia nemărginită. Despre orașul din care, decapitând bisericile și smulgând „supraabundențele arhitecturale”, istoria alungase orice noțiune a timpului. Orașul în care a trăi înseamnă a retrăi mereu trecutul, îndeplinind mașinal gesturile cotidiene. Nu spuneam nimic. Mi-era teamă să nu mă văd alungat din bucărie. Adulții, remarcasem eu de câtăva vreme, tolerau mai ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Despre orașul din care, decapitând bisericile și smulgând „supraabundențele arhitecturale”, istoria alungase orice noțiune a timpului. Orașul în care a trăi înseamnă a retrăi mereu trecutul, îndeplinind mașinal gesturile cotidiene. Nu spuneam nimic. Mi-era teamă să nu mă văd alungat din bucărie. Adulții, remarcasem eu de câtăva vreme, tolerau mai ușor prezența mea. Păream să fi dobândit, la cei paisprezece ani ai mei, dreptul de a asista la conversațiile lor târzii. Cu condiția să rămân invizibil. Încântat de schimbare, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]