12,966 matches
-
La începutul secolului al XVIII-lea, anticarii și amatorii de artă au produs o primă deplasare a acestei definiții, interesându-se de abundența obiectelor recuperate de pe siturile în ruină din Egipt sau din Italia: fragmente de sculpturi sau de clădiri antice, piese disparate care nu puteau fi restituite într-un ansamblu identificabil. Toate acestea erau în continuare vestigii ale trecutului, ceea ce justifica includerea lor în categoria monumentelor. Însă nu mai erau privite ca parte a unei opere impresionante prin dimensiunile și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
arată nici ideile, nici simțămintele, nici aplecările care mișcau pe actorii lor, nici măcar aspectul scenei în care s-au petrecut! Ca o tulpină uscată, cu vârtoasele-i ramuri răschirate și înnegrite, ni se înfățișează istoria faptelor politice ale unui popor antic, de câte ori noțiunile adunate prin cercetările multiple și variate ale archeologiei n-au venit să împodobească bătrânul trunchi cu fragede lăstare, cu frunziș verde și lucios, cu flori vii și parfumate, cu poame rumene și gustoase, ba chiar și cu acea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
reanimată în orice moment. Găsim o sensibilitate similară pentru "auratic" la Cezar Bolliac, care a lăsat rapoarte amănunțite ale expedițiilor sale arheologice de la sfârșitul anilor '60, pline de reverii în marginea vestigiilor. Rețin episoadele care relatează impresiile de la deschiderea mormintelor antice. Autorul observă contactul virginal cu lucrul vechi în descrieri detaliate care, sub pretextul consemnării tehnice a tuturor etapelor descoperirii, concentrează o atenție aproape suprarealistă la prezențele subtile și diafane, ferite miraculos de distrugerea timpului: Am putut parveni la dezlipirea capacului
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
acum un an, unul la Celei și altul la Rașca"86. Dincolo de rapoartele arheologice, în cazul Bolliac se poate reface și o mitologie personală, care îl însoțește de-a lungul întregii sale cariere. Figurile și temele ilustrate în descoperirile mormintelor antice au fost "exersate" de scriitor cu mult înainte ca însărcinările sale pe lângă Comisia arheologică să îi fi oferit ocazia. O poezie precum "Cocheta bătrână la oglindă", scrisă cu două decenii mai devreme, se sprijină pe aceeași "gramatică" a imaginației. "Frumusețea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vedea aici acțiunea forțelor corozive ale timpului, "acel destructor infernal al creațiilor spirituale". Bolliac introduce în propria poezie dimensiunea temporalității, chiar dacă e recentă, chiar dacă asupra ei nu au acționat duratele lungi, memoria colectivă și vicisitudinile istoriei. Ea e asemeni epopeilor antice, corpusuri intermitente, care se înfățișează cu goluri și cu plinuri. Altfel spus, Bolliac transformă o particularitate istorică în definiție generică, ca să poată reprezenta calitatea fragmentară a experienței estetice. Textul "în pâclă", din care s-au pierdut materie și sensuri, e
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în sfera religioasă. Reevaluarea emulației ținea de nevoia de a cuprinde în sfera imitației și gesturile spontane și needucate, inspirate nu de cunoaștere, ci de iubirea oarbă pentru virtute. În universul retoric, imitatorii și emulatorii erau la fel de inițiați în literatura antică; nu conta dacă se imaginau "concurenți" sau "urmăritori", ei erau în egală măsură cunoscători ai modelului admirat. În schimb, gândirea creștină nu poate presupune că toți cei care imită o formă de viață virtuoasă îi înțeleg principiile și îi pătrund
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
În locul unui raport direct între subiect și obiect, avem de-a face cu raport triunghiular, între doi subiecți și un obiect: există cel care imită dorința, cel care dorește și obiectul dorinței. Girard a urmărit această dispunere triunghiulară în tragediile antice, în excitarea pasiunii pentru violență a lui Oedip sau în romanele modernității, în stimularea dorinței erotice. "Don Quijote a renunțat în favoarea lui Amadis, la privilegiul fundamental al individului: nu mai alege țelurile dorinței lui. Amadis trebuie să aleagă pentru el"32
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sătești de prin comunele romănțene". Aici vorbește și despre valoarea observațiilor unui inginer de hotar "care având ocaziunea de a cutreiera în toate sensurile cu lanțul și cu țărușele moșiele mănăstireși și boierești, a însemnat în condicuțele sale orice monumente antice..." (p. 102). Și tot aici evocă insistent figura hărții arheologice: "trebuie să constat că în fața ochilor mi se prezentă o adevărată hartă archeologică cu totul specială a județului Romanați" (p. 105) cu detalieri de direcții, de înaintări și de parcursuri
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
24 Nathalie Heinich, La fabrique du patrimoine (2009), Editions de la Maison des sciences de l'homme, Paris, 2012, pp. 16-21 (Capitolul "De l'inflation patrimoniale"). 25 Ibidem, p. 244. 26 Odobescu, "Antichitățile județului Romanați", p. 110. 27 Alexandru Odobescu, "Rămășițe antice din județul Dorohoi" (1872), în Note de călătorie, ediție îngrijiă de Corneliu Popescu, Editura Sport-Turism, București, 1981, p. 147. 28 Odobescu, Antichitățile județului Romanați, p. 117. 29 Cezar Bolliac, "Peștera de la Obârșia Ialomiței, Peștera cu Oalele, Comoara din Cumpăna Ciocârlăului
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
unirea cea mare, de realizat de acum înainte între toate pâraiele, ce trebuie să se verse în oceanul românesc, între toate acordurile, fără cari nu se poate armoniza hora noastră națională, între toate pietricelele, câte sunt necesare pentru a reconstitui anticul mozaic: Dacia lui Traian!" (B.P. Hasdeu, "Unirea" (1867), în Opere, III, p. 777. 1 Aron Pumnul, Lepturariu rumânesc, Tom IV, pars 1, Editura Cărților Școlare, Viena, 1864, p. 104. 2 Titu Maiorescu, "Observări polemice" (1868), în Opere, I, ediție îngrijită
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
principilor români și împrejurul sigiliilor domnești era uzitată limba slavonă. Durata întrebuințării literelor monacale în legendele în limba latinească nu trece peste întâia jumătate a secolului al XVI-lea. Aceasta ne ajută mult la clasificarea monetelor românești din acele timpuri antice. Toate monetele cu legende scrise cu litere monacale nu pot aparține decât principilor care au domnit de la fundarea principatelor până la 1550. În ceea ce privește Moldova, această regulă capătă chiar o confirmare prin aceasta, că banii Domnilor din urma anului 1550 au data
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a adunat pe toți: piatra de pe mormântul comun poartă-n inscripții anul care i-a izbăvit de durere: Petru Rășcanu Născut la Bârlad la 18 februarie 1846 - unde a urmat și cursul primar, ajuns pe la 1884 la catedra de istoria antică a Universității ieșene, Petru Rășcanu (+ 1913), într-un curs „Istorie a învățământului secundar", cercetând episodul desființării școlilor naționale sub Mihai Sturza în Moldova și Gh. Bibescu în Muntenia, făcea minunate reflecții de ordin psihologic și memoriabil: .Domnitorii au voit anume
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
creștină, Calinic I. Popp Șerboianu Cuțitul și otrava. Asasinatul politic în Europa (1400 1800), Georges Minois Drumul României spre independență, Frederick Kellogg Electoratul din România în anii democrației parlamentare, Sorin Radu Europa monarhiei stărilor, Gheorghe, Bichicean Germania. O istorie de la antici la moderni, Gheorghe, Bichicean Istoria Balcanilor, (vol. 1, 2), Barbara Jelavich Istoria civilizației britanice (vol. 1-5), Adrian Nicolescu Istoria fortificațiilor medievale timpurii din Transilvania, Ioan Marian Țiplic Istoria Europei (vol. 1-5), Serge Berstein, Pierre Milza Istoria evreilor din România (1866-1938
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și ea îi va aduce lui Ulise peregrinarea îndelungată și amânarea reînnoită a întoarcerii acasă; altfel spus, lunga călătorie a lui Ulise în drum spre Itaca, este pedeapsa zeilor, în special a lui Poseidon, pentru încălcarea legilor ospitalității. Conform credințelor antice, ospitalitatea este un mod de a-i onora pe zei și în fiecare străin care bate la ușă se poate ascunde Zeus însuși. A nu-l primi și a nu-l găzdui pe străin înseamnă, indirect, a aduce o ofensă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a arătat critic față de politețe și de ipocrizia pe care ea o presupune, Confesiunile ni-l dezvăluie pe tânărul Jean-Jacques manifestând o politețe interesată, sau una onestă, de la o situație de ospitalitate la alta. El compară, cu altă ocazie, ospitalitatea antică, așa cum o cunoaștem în versiune homerică sau biblică, cu cea civilizată, modernă și acordă francezilor, sancționându-i pe elvețieni, calitatea de națiune ospitalieră pentru că "ei primesc mai mulți străini decât orice altă națiune". Multiplele situații de ospitalitate pe care le-
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a menționat înrudirea acestei povești cu cea a lui Filemon, datorită ospitalității cuplului de bătrâni fără copii a căror pietate este exemplară și datorită câtorva detalii (casa lor nouă cu țiglă roșie seamănă cu descrierea templului eroilor lui Ovidiu). Exemple antice similare ar putea fi citate, precum cel al lui Leto, al lui Makelo și al fiicei sale Dexithea la telhini etc. Învățăturile poveștii Desigur "puțin contează că ființa supranaturală care îndeplinește dorințele este uneori un călător venit din ceruri și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
într-un "loc de plăcere", barul "Nyctalope" unde câteva cupluri dansează în sunetul unei muzici, aceea a unui pianist negru numit Horus. Prin acest nume cu consonanțe egiptene, evocând pe fiul lui Isis și al lui Osiris , zeul-șoim din Egiptul antic, divinitatea spațiului aerian ai cărui ochi sunt soarele și luna, suntem deja într-un spațiu mistic în care evoluează eroul, Léon Lucain, nume care prin repetarea primei sale vocale îl invită pe cititor să pătrundă într-un alt ritm, într-
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
îți vorbesc sunt plini de tine, dar dacă nu te mai au în fața ochilor, te dau uitării. Nimic nu e permanent în inima lor, totul la ei este opera momentului"281. Ospitalitatea unei națiuni foarte civilizate nu mai este ospitalitatea antică, homerică sau biblică, a cărei idee este prezentă în mintea lui Rousseau. El consideră că francezii sunt oameni deosebit de ospitalieri, astfel că-și însemnează în comentariul său la Scrisori despre englezi și despre francezi de Béalt de Muralt care scria
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
idee este prezentă în mintea lui Rousseau. El consideră că francezii sunt oameni deosebit de ospitalieri, astfel că-și însemnează în comentariul său la Scrisori despre englezi și despre francezi de Béalt de Muralt care scria "Ospitalitatea față de străin, pentru care anticii merită toate elogiile are ceva atât de blând și de omenos încât tot ce are legătura cu ea, orice primire făcută străinilor, face să crească valoarea națiunii în care există această pornire și să o deosebească de cele în care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
veghe, ea comite greșeala de a nu fi putut împiedica moartea, dar, mai apoi, devine o figură de fecioară înțeleaptă care veghează și orientează pe cristofor cu lumina ei (astfel încât s-a putut vedea aici o versiune creștină a mitului antic al lui Leandru sau o reluare a iconografiei Sfântului Cristof). Focul de pe țărm devine metafora unui alt foc capabil să lumineze spiritul. Luminând țărmul, Clarice își răscumpără propria greșeală printr-o dragoste atât de mare încât strălucirea ei rispește obscuritatea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Poveste de toamnă") este evident o rescriere inspirată de Prăbușirea casei Usher ca și de Ligeia ale lui Edgar Allan Poe. Maestrul fantasticului italian este vizibil inspirat de către scriitorul american plasându-și povestirea, care îl conduce pe narator către o antică locuință cu arhitectură simbolică și semnificativă, sub semnul unei "zile de toamnă, zi apăsătoare, întunecată și mută"427 cu nori grei și joși într-un cer lugubru. Singurătatea, rătăcirea și melancolia însoțesc mersul fugarului, urmărit și persecutat într-o "întunecime
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sale, el care este poate un patriot, un spion, un trădător, un individ rău intenționat 433. Când bate la ușă, "din măruntaiele casei se ridică un zgomot adânc și surd care îmi dădu fiori". Ceea ce o caracterizează este totodată o antică noblețe și o stare de derăpănare; mobilele sunt disparate, marile fresce "de înaltă clasă"434 sunt pe jumătate șterse. "Fastuoasa părăsire" dă o impresie de nuditate 435. Locuința învăluie subiectul în atmosfera sa sumbră, îl domină și îl închide: "nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de Wurtemberg). 323 Pléiade, I, 586. 324 "Sunt încredințat că n-am scris în viața mea ceva în care să străbată o dulceața a obiceiurilor mai înduioșătoare, un colorit mai proaspăt, descrieri mai sincere, un costum mai exact, o mai antică simplitate în fiecare lucru și toate acestea în ciuda grozăviei subiectului, care în fond e înspăimântător; dar mai presus de orice, am avut meritul de a fi învins astfel un moment greu", (Pléiade, I, 586-587) *trad. rom. III, p. 132. 325
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
credibilitatea ziarelor, revistelor, radioului și televiziunii raportează că oamenii nu cred ceea ce citesc, văd sau aud, există șanse extrem de reduse să acorde atenție mesajelor. Credință conform căreia unele surse sunt mai de încredere decât altele datează încă din timpul Greciei Antice, din operele lui Platon, Socrate și Aristotel din care se poate deduce că sursele prezintă credibilitate dacă acuratețea mesajului lor este percepută de public, dacă știu cum să se adreseze și să țină cont de caracteristicile publicului. Deși informațiile de pe
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
credibilitatea ziarelor, revistelor, radioului și televiziunii raportează că oamenii nu cred ceea ce citesc, văd sau aud, există șanse extrem de reduse să acorde atenție mesajelor. Credință conform căreia unele surse sunt mai de încredere decât altele datează încă din timpul Greciei Antice, din operele lui Platon, Socrate și Aristotel din care se poate deduce că sursele prezintă credibilitate dacă acuratețea mesajului lor este percepută de public, dacă știu cum să se adreseze și să țină cont de caracteristicile publicului. Deși informațiile de pe
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]