11,066 matches
-
treabă. Ca și tine, de altfel. Hmm ... . Deocamdată sunt bucuros că mă pot mișca fără ajutor între pat și fotoliu. Continuă pe un ton scăzut, ghiduș: Azi am mers singur la toaletă. Ei, asta înseamnă că deja faci progrese. Se apleacă spre el, folosind un ton identic cu al lui Marius: Am să-i comunic și lui Zefir. Sigur se va bucura. Încearcă să schițeze un zâmbet, ca imediat glasul să i se înnoade în gât. Se străduise să pară normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
impactului. Un junghi în coastă îl face să respire cu greutate. Craterul exploziei se cască larg, într-o latură a șoselei. Pentru șoferul aproape decapitat de rama parbrizului nu mai poate face nimic. Printre vâlvătăile puternice, vede trupul căpitanului neamț aplecat peste portiera mașinii. Cu mare greutate îl trage afară, cât mai departe de mașina transformată într-un rug incandescent. Rănitul geme ușor printre buzele întredeschise. Pometele drept este zdrobit și pierde sânge prin nenumărate răni. Nu trebuie să fii expert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
e mai bine așa. Nu simte durerea. Scoate o batistă din care improvizează un bandaj pe fruntea lui Felix. Dacă ajunge la spital, poate scapă. Și tu? Nimic deosebit. Câteva contuzii superficiale. Cred că în cădere mi-am luxat piciorul. Aplecat peste el, Marius îi palpează atent cizma. Se oprește imediat când fața prietenului său se crispează într-o grimasă de durere. Da, ai dreptate. Oricum ai scăpat ieftin. Face cu ochiul consolator: Câteva zile de spitalizare, infirmiere drăguțe ... și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de altfel. Oare suntem fericiți cu adevărat? Nu înțeleg...încruntă ea ușor sprâncenele. Dorești în continuare să te căsătorești cu mine? De ce această bruscă curiozitate asupra unui lucru stabilit deja? Te-ai răzgândit? Privind-o drept în ochi, Marius se apleacă peste masă către ea. Mama ta știe de intențiile noastre? Simte cum fata devine rigidă. Nu. Păcat. În timp ce continuă să o privească, se reazemă de spătarul scaunului. Draga mea, îmi doresc enorm să îmbătrânim împreună ca soț și soție, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
te-ar fi putut abrutiza. De ce trebuie oare să fii tu cavaler chiar și cu cei care nu apreciază acest lucru? Dacă aș fi fost altfel mai aveam aprecierea ta? Nu cred. Și îmi pare bine că ești așa. Se apleacă către el și îl sărută pe obraz. Ești un scump. Marius zâmbește și chipul lui arată cu mult mai destins acum după ce își descărcase cugetul de toate gândurile neliniștitoare care-i frământaseră mintea. Trebuie să fim realiști că după ce voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
timidul firicel de vânt, imensa grădină multicoloră în mijlocul căreia se celebrează căsătoria furișează spre cei de față miresme aproape imperceptibile de încântătoare parfumuri. Undeva, în depărtare, se aude clinchetul cristalin al unor râsete de copii. Sub îndemnul preotului, mirele se apleacă sub Sfânta Evanghelie: "Mărit să fii mire ca Avraam, binecuvântat să fii ca Isaac, să te înmulțești ca Iacov, umblând în pace și lucrând în dreptate poruncile lui Dumnezeu." La fel și pentru Cella: "Și tu mireasă, mărită să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Te rog, Marius, suntem deja avizați cu toții asupra manierei lui de comportament. Un mitocan alunecos și obraznic. "Te port mereu, în gândul meu, pe tine ..." se aude deodată vocea ușor graseiată a solistului pe ritmul unei melancolice melodii. Marius se apleacă spre Smaranda. Vrei să dansăm? Cu multă plăcere. La celălalt capăt al camerei, Iorgu scoate o cutiuță de aur din buzunar. Inspiră lacom, pe nas, un praf alb, foarte fin. Unii se privesc scandalizați pe sub sprâncene, alții, cei mai mulți, se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ochii aproape ieșiți din orbite păstrează expresia îngrozită ce-i însoțise ultimele clipe de viață. Pe trupul ei se văd numeroase pete vineții, semnele unor lovituri. Sângeriu, perfect rotund și plasat exact între sprâncene, orificiul de intrare a unui glonț. Aplecat deasupra ei, cu pălăria dată pe ceafă, Manfred declară expert. Urme circulare de praf de pușcă ars. Arma a fost lipită pe frunte. Mai mult ca sigur că s-a folosit o surdină. Profesioniști. În acel moment, nedorită de nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la fel de prost controlată. Din gura țevii se văd flăcările care localizează trăgătorul. Imediat răsună clănțănitul sec al unui alt pistol mitralieră Se aude un țipăt răgușit și o bufnitură înfundată anunță căderea unui trup. Poți să vii. Drumul este liber. Aplecat peste balustrada scării, Manfred privește precaut jos, în hol. Marius smulge automatul din mâna mortului. Spre surpriza lui, la lumina parașutelor de semnalizare, recunoaște în trăsăturile feței schimonosite de rictusul morții chipul cerșetorului care făcuse pe-a orbul. Sărind treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bărbi albe, frumos îngrijită, care înconjoară obrajii ridați. Ușurat, Darie pune pistolul mitralieră la spate. Nu te teme părinte, sunt venit cu gânduri pașnice. Ai puțină apă pentru el? Mult mai liniștit la auzul vocii prietenești, omul în sutană se apleacă asupra copilului. Apă, părinte...apă. Încearcă să se facă înțeles prin semne, dar este privit cu nedumerire. Cum habar nu are să vorbească ceha, caută prin memoria lui puțina latină rămasă de la școala confesională. Aqua...puero...puero 112! Repente, repente 113
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încredințate. Ofițeri în uniforme kaki studiază atent hărțile prinse în pioneze direct pe perete sau dau ordine grăbite, notate rapid de către telefoniști pentru a fi comunicate către subunități. Un tânăr sublocotenent de transmisiuni, slab și cu părul castaniu tuns scurt, aplecat deasupra unei stații de emisie-recepție își îndreaptă silueta înaltă și pornește în întâmpinarea lui Marius și a căpitanului Apostol. Pe chipul marcat de oboseală nu se citește nimic. Domnilor, vă rog urmați-mă. Domnul colonel vă așteaptă. Fără să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
păpădie înghețate. Înserarea se apropie vertiginos și în umbrele crepusculului copacii capătă forme fantastice. Altădată ar fi admirat imaginile oferite de natură, dar acum privește preocupat către ceas. Se întoarce către cel din spatele lui și îi face semn să pornească. Aplecat de mijloc, acesta se îndepărtează cu pas elastic și tăcut, specific unui om al muntelui. Poartă un cojoc scurt și o căciulă neagră din piele de miel, cam rufoasă de atâta purtat. Are misiunea să taie în momentul declanșării atacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de pază și face semn unuia dintre oamenii lui să demonteze mitraliera. Pentru ultima oară mai aruncă o privire în interiorul devastat. Privește către băiatul blond. Nu murise. În timp ce-l privește cu ochi opaci, rănitul murmură încet: Hilfe...hilfe 124... Se apleacă deasupra lui, cu neîncredere totuși, chiar dacă e grav rănit. Cunoaște îndeajuns fanatismul acestor tineri discipoli naziști. Îi desface uniforma cu grijă, mare parte din ea fiind una cu rana. Din trusa de prim ajutor a neamțului, scoate o fașă septică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cât mai puțin zgomot, își presează echipamentul pe corp. Acolo, în spatele zidului întunecat al trunchiurilor groase, se ascunde bateria. Locotenentul ridică brusc pumnul sus, semn de oprire. La nici câțiva metri depărtare, nemișcată, o santinelă ascultă concentrat, cu capul ușor aplecat într-o parte. Nervii tuturor sunt încordați la maximum. "Oh, Doamne, nu! Nu se poate sfârși totul acum!". Spre ușurarea lor, neamțul saltă arma pe umăr și continuă să patruleze, ba chiar își aprinde liniștit o țigară. Își bate palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în zvârcoliri din ce în ce mai slabe. Izbutește să-și încleșteze mâna pe fața locotenentului. Marius lovește din nou cu pumnalul. Sângele ce țâșnește năvalnic din jugulara tăiată îl împroașcă pe față, dar nu-i dă importanță. Aleargă către învălmășeala luptei. Iovuț se apleacă și se repede cu casca în burta dușmanului. O ridică brusc sus. Lovește bărbia adversarului, amețindu-l. Se apleacă asupra lui și cu un gest scurt îi rupe gâtul în trosnet de oase frânte. Ceva mai încolo, soldatul Anghelache Constantin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce țâșnește năvalnic din jugulara tăiată îl împroașcă pe față, dar nu-i dă importanță. Aleargă către învălmășeala luptei. Iovuț se apleacă și se repede cu casca în burta dușmanului. O ridică brusc sus. Lovește bărbia adversarului, amețindu-l. Se apleacă asupra lui și cu un gest scurt îi rupe gâtul în trosnet de oase frânte. Ceva mai încolo, soldatul Anghelache Constantin, căruia îi spuneau Pomană, pentru că fusese gropar, se zvârcolește sub greutatea unui neamț. Cu două lovituri de baionetă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Un deținut din lagărul Buchenwald o vânduse unui informator, pentru două țigări si 50 gr. pâine. Cred că glumiți...spune cu glas neîncrezător von Streinitz. Arăt ca și cum mi-ar arde de glume? izbucnește celălalt nervos, ridicându-se în picioare. Se apleacă către interlocutorul său, sprijinindu-se cu vârfurile degetelor pe cristalul mesei. Sunt cât se poate de serios. Credeți-mă! Veți pune sub stare de arest trădătorul, iar eu mă voi ocupa de interogatoriu. În consecință, veți ceda acest birou pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trage să moară într-un colț. Lupta aproape că a încetat. Se înstăpânește o tăcere adâncă. Americanule, ia vezi ce-i cu ăla de geme. Eu merg la dom' locotenent să-i spun că aici jos am terminat. Iovuț se apleacă asupra rănitului. Îl întoarce cu fața în sus. Încremenește. Incapabil să scoată un sunet, își mușcă mereu buzele, nevenindu-i să creadă ce vede. Este Pătru, fratele lui mai mare. Are fața galbenă ca ceara, cu fruntea îmbrobonată. Abia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
râgâit sonor, urmat de râsete înfundate, uși trântite, înjurături. Strânge în pumn bucata metalică cuprins de furie și deznădejde, până când simte cum marginile metalice îi intră în piele. Domn locotenent! Domn locotenent! Ce-i Mâțule? Întreabă cu glas tare Marius, aplecându-se peste balustrada scării. Jos am răzbit peste tot, nu mai e nimeni să ne bage un glonț în fund. Foarte bine. Vezi dacă recuperezi ceva armament care poate fi folosit. Și verifică subsolul, să nu fie montat ceva explozibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trebuie să ne batem capul. E tot ce pot face în condițiile date. Sper ca următoarea noastră întâlnire să se desfășoare în circumstanțe mai fericite. Îl privește cu ironie lugubră pe von Streinitz: doar dacă nu intervine doamna cu coasa. * * * Aplecat deasupra aparatului de emisie-recepție, tânărul sublocotenent de transmisiuni manevrează atent butoanele pentru o nouă verificare. Printre paraziți se aud tot felul de semnale sonore dar nici unul nu este cel pe care-l așteptă. Chipul palid, cu ochii somnoroși, dezvăluia concentrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ai să vezi o aluniță în formă de inimă pe brațul drept, asemănătoare cu a ta. Să știi că ele te cunosc foarte bine. Încă din pântec le-am vorbit despre tatăl lor. Marius se ridică, înconjoară patul Smarandei și aplecat deasupra celor două păpuși vii, le sărută pe frunte în timp ce mângâie cu gesturi aproape stângace creștetul lor, acoperit de căciulițe groase, verzi. Un sentiment necunoscut până atunci, acela că este tată și răspunzător de viața copiilor lui, pune stăpânire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îngerești mărturisește ușurarea unui suflet zbuciumat care acum se liniștește, odată ce auzise ceea ce dorise atât de mult să audă. Smaranda are ochii ațintiți asupra lui dar nu îl mai vede. Vălul rece al morții înghețase lumina lor iubitoare. Marius se apleacă deasupra ei, îi închide pleoapele și sărută obrazul marcat de paloarea fantomatică a morții. O durere sfâșietoare cum nu mai cunoscuse până atunci îi cuprinde tot corpul. Sentimentul unei depline singurătăți se prăvălește asupra lui cu atâta forță încât cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prietenesc: Hai, semnează și să uităm toate acestea. Avem planuri mari cu tine în noua reorganizare pe care o preconizăm armatei române. Și dacă urmezi indicațiile noastre, te asigur că nu vei regreta. Palid ca un strigoi, locotenentul Răducu se apleacă asupra foii de hârtiei care ascunde dilema sfâșietoare a omului pus să aleagă între normele unei educații în care la loc de cinste figurau corectitudinea, onoarea, integritatea și viața părintelui său care-i oferise aceste repere. Ticălosul din spatele biroului are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
asta de mult. Și tu Însuți știai ca și acum că era scris În sîngele nostru, deasupra pieirii lui, certitudinea reîntîlnirii ca o lege universală”. Își ridică fruntea, și În clipa următoare se prinse cu mîinile după gîtul meu, mă aplecă pe dormeza lată, În lumina vagă a felinarului de pe bulevard, ce străbătea În odaie, stăturăm muți Încă mult, cu trupurile unite În dreptul umerilor, formînd o mare literă V cu vîrful spre perete. Apoi Își coborî mîinile pe spatele meu. Rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
era nevoie, pentru că eternitatea de care vorbesc era cuprinsă În sinea acelei clipe fără să știm, că am rămas singuri, că anotimpul era ireal, Încremenit la fereastră, că a doua zi dimineața, doamna Carolina Pavel avea să-și scuture așternutul aplecată peste pervaz, liniștită, veselă ca Întotdeauna, fără să bănuiască măcar, că În casa ei, În noaptea abia trecută, una din nopțile rare ale lumii, s-a Întîmplat o minune mai mare decît cea din Cana Galileii. 10. ...În numele Tatălui, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]