10,418 matches
-
toarele În 1910 : „Noi pe nimeni n-am asuprit, n-am jupuit. Noi pe nimeni n-am pus pe rug pentru credința lui, pe nimeni n-am căutat să-l desbrăcăm de naționalitatea lui, de sufletul lui. Neam de oameni blând și bun și cu frica lui Dumnezeu, românii au fost și sunt un popor de o evanghelică toleranță și Înțelepciune, ca puține altele” <endnote id="(653, p. 58)"/>. La rândul său, vorbind În 1913 despre pericolul pe care Îl reprezintă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi dat dovadă poporul român de-a lungul mileniilor a supraviețuit În epoca național-comunistă și chiar În cea post-comunistă. Pentru filolegionarul Ion Coja - În cărți publicate de el În perioada 1997-2001 -, În afară de multe alte calități rasiale, românii sunt „omenoși și blânzi”, fiind dotați de la natură cu „toleranță și cumsecădenie”, astfel că soldații americani se căzneau În timpul celui de-al doilea război mondial să cadă prizonieri anume la români <endnote id="(769)"/>. Câteva rânduri semnate de Dan Amedeo Lăzărescu arată o beție
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
observa o deturnare de sem nificație sau, mai exact, o suprapunere de motive mitice. Stropii de zeamă clocotită care sar de pe aripile cocoșului și cad pe fețele evreilor nu le mai produc acestora pistrui (probabil că pedeapsa a părut prea blândă), ci provoacă orbirea lor - sancțiune tipică aplicată evreilor necredincioși (vezi capitolul „Evreul orb, surd și mut”). Legenda etiologică a cunoscut numeroase variante, versificate sau nu. În unele dintre ele, peștele ia locul cocoșului <endnote id="(491, p. 154)"/>. În altele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cunoscută a lui Liviu Rebreanu (Jidanul, 1914) sunt frumoase (drăguțe, cel puțin) și Îmbrăcate elegant (cu bun-gust, cel puțin), după cum le caracterizează autorul Însuși Într-o listă de Dramatis personae : „Rebeca - 31 ani. Bunătate Întrupată și Împerecheată cu o frumusețe blândă și fermecătoare. E simplă În port ca și În vorbe și poate tocmai prin aceasta cucerește. Parcă ar fi o fecioară din Vechiul Testament. Rose - 23 ani. O fată mândră, drăguță, elegantă. Frida - 20 ani. O ovreicuță nostimă care se Îmbracă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ioan Slavici, În copilărie (deci pe la jumătatea secolului al XIX- lea, pe lângă Arad), din partea vecinilor săi maghiari : „Bun băiat, păcat că e român” <endnote id="(218, p. 210)"/>. Replica pe care o folosea mama sa În situații similare era mai blândă, dar nu mai puțin șovină și etnocentrică : „Săracii de ei, Îmi zicea mama, nu sunt vinovați că n-au avut parte să fie români !” <endnote id="(218, p. 188)"/>. „Cei mai buni prieteni ai mei sunt evrei” Antropologul american Martin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mea din ziua de Paști până la duminica mare, duminica a toți sfinții [= Rusalii]” ; „după aceea iară să mergă În muncă [= În Iad]” <endnote id="(9, p. 268)"/>. Față de acest text religios (fie el și apocrif), credințele populare sunt ceva mai blânde. Se crede că, din fuiorul de cânepă pus de femei pe crucea preotului la Bobotează, Sfânta Maria face o mreajă mare pe care o va arunca În Iad, la a doua pogorâre a lui Isus. Sufletele care se vor prinde
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Veacuri ca zile trec și iertare Nici pân’ acuma n-am câștigat, Ca și pedeapsa, vina-mi fu mare, Căci fără milă m-am arătat. Mântuitorul dus la osândă, Purtându-și crucea se osteni, Și cu-o cătare tristă și blândă, La a mea cășcioară el se opri. Ici pe o piatră, spre răsuflare, Nevinovatul s-a arătat, Dar cu cruzime, Întru turbare Și fără milă l-am depărtat. Zicându-i „Fugi de la lăcașu-mi, fugi, vinovate, Mergi la osânda-ți”, astfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
strada Mântuleasa (scrisă În 1955), Oana „nu este făptură de-a lui Dumnezeu”, ci o „fată de jidovi”, „sămânță de uriaș”, o „namilă de femeie” de „doi metri și patruzeci”, o nimfomană de o frumusețe răpi toare, cu o „față blândă și dulce, ca de zeiță”. „Pase-mi-te, tu te tragi din Uriași Jidovi - Îi spune Oanei o țărancă vrăjitoare -, ăi de l-au schingiuit pe domnul nostru Isus Christos, că doar ăia erau atât de mari și de puternici
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dar să nu dormi”, iar dacă totuși o faci, „să nu dormi singur” <endnote id=" (3, pp. 17-18)"/>. Vezi și sensul negativ al zicalei „Te culci și te scoli cu jidanii !” <endnote id="(171, p. 486)"/>. Aceste credințe sunt totuși blânde față de canoanele bisericești de la mijlocul secolului al XVII- lea, care aruncau anatema asupra celui care „va face taină cu ovreii și le va zice frate sau va mânca cu dânșii, fiind altă seminție” (Pravila de la Govora, 1640 ; <endnote id="vezi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
apreciat cam câtă agricultură cunoșteau cei doi intelectuali, fiecare bun, probabil, În domeniul său, Însă (foarte posibil) paraleli complet față de lanul de păpușoi sau cel de grâu ca să nu mai vorbim de deosebirea majoră dintre ștampilele din dotare și cozile blândelor vaci. În perspectivă, competentul comitet de patru care s-a strâns la o șuetă, prevăzuse la cel deal treilea punct ca „În cadrul Săptămânii Restratificării să se facă un ziar de stradă În care se va expune realizările de până
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
interioară. Ne așezăm pe mal, așteptând liniștiți, privind profilul impunător al Urusonei în lumina sclipitoare a lunii reflectată în apă. Nu știu ce efect va avea ayahuasca în noaptea asta, dar privind râul, luna și stelele în miez de noapte, sub adierea blândă a vântului, ceremonia este specială fie și doar prin locație. Odată ce terminăm cu toții de luat ayahuasca, Alfonso ne cheamă pe rând la un pietroi mai mare lângă focul deja stins, pentru o nouă curățare. Sunt ultima, mă ridic în picioare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cultură care în opinia scenaristului Michael Arndt și a realizatorilor Jonathan Dayton și Valerie Faris a devenit atît de isteric devotată ideilor de competiție și succes, încît îi lasă pe oameni de două ori mai expuși la eșec. Filmul polemizează blînd, în numele omeniei și al bunului simț, cu discursul culturii dominante cultura concursului de Miss, a broșurii Cum să... și, bineînțeles, a Hollywood-ului. E ceea ce trece astăzi drept un film independent și, în orice caz, e binevenit. E ceea ce-a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se îndrăgostește. și, în cursul unei excursii la Veneția, i-l prezintă pe tatăl său, renegatul lord Marchmain (Michael Gambon), care, simțindu-se sufocat de religiozitatea înverșunată de la Brideshead, s-a refugiat în îmbrățișarea unei amante, a unei clime mai blînde și a unui catolicism mai relaxat. Povestea e despre cum îi pierde Charles pe acești oameni dragi, unul cîte unul, în ghearele religiei lor, și despre cum ajunge el însuși să se plece în fața glamour-ului ei. Ca și coreligionarul său
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o secvență la alta, rămîne chipul unui om care zîmbește ușor și sincer. Maradona și-a petrecut ultimii ani luptîndu-se cu toxicomania și cu obezitatea, dar, dacă e să e luăm după ce ne raportează orice cameră de filmat, există ceva blînd în natura lui, ceva ce nu pare să fi fost atins de corupție. Dimpotrivă, Kusturica pare corupt. Prost sau deștept, a avut cîndva talent (nu era un simplu imitator balcanic al lui Fellini, așa cum Horațiu Mălăele, în Nunta mută, e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dOr), sînt sclipitoare. Nu au nimic de-a face cu melodramele acelea didactice (în ambele sensuri) de tip Domnului profesor, cu dragoste sau Minți periculoase, în care personajele de elevi problemă sînt programate din fabricație să răspundă la presiunea blîndă a profesorului luminat, lepădîndu-și carapacele dure și dezvelindu-și sufletele sensibile. în roman nici nu există o dramă în sensul convențional al termenului (intrigă, punct culminant etc.). E construit din frînturi de discuții purtate în clasă și în cancelarie (lumea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
situat pe str. Zambaccian nr.21, proprietate de stat, eliberat prin decesul chiriașului Holerga Ion. I s-a încheiat contractul nr.60243/23 XII. 1991. La puțin timp decedează și dna Ștefănescu Angela, ai cărei moștenitori sunt Sergiu Nicolaescu și Blândă Maria. În 1994, decedează Nicolaescu Pantelimon, tatăl senatorului care locuia, întâmplător, la mansarda aceluiași imobil. OCTAV COSMINCA (membru PDSR, fost șef al Departamentului pentru Admimstratie publică locală) A fost acuzat de abuz în indeplinrea atribuțiilor de serviciu, fiind unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
că îmi vine și mie să plâng, când văd cât e de necăjită și îngândurată. Am s-o rog pe Maricica, ea este mai îndrăzneață ca mine, poate că ne spune și nouă ce este cu mama; Era o zi blândă, de mijlocul toamnei. Cele mai multe treburi din câmp se terminaseră, vântul mâna frunzele căzute din copaci iar aceștia, parcă rușinați căs goliți de frunze, se clătinau într-o parte și alta, după cum îi mișcau palele vântului tomnatic. Gheorghe împreună cu Dumitru, pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
parte îndurând mizerie, foame, boli și, ferească Dumnezeu, sar putea să-și piardă și viețile. începu să plângă încetișor până ce a adormit și a fost chinuită de vise rele, trezindu-se țipând prin somn iar Costache o liniștea, cu vorbe blânde, părându-i rău că a făcut prostia să-i povestească urâtele noutăți înainte de culcare . Dar acum era târziu să-i mai pară rău. Dimineață toți din familie s-au răspândit fiecare la treburile lor. Pe la amiază când copiii sau întors
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pot întâmpla multe nenorociri” își continuă gândurile Ileana. întorcându-se în odaia unde dormise, aruncă o privire asupra lui bărbatu-său care încă dormea, dar se vedea că este pe cale să se trezească. − Toadere, mai dormi? întrebă Ileana cu glasul blând, privind cu drag la fruntea tot mai pleșuvă a celui care era tovarășul ei de viață; − Nu...Ce-i? Ce este, Ileană? S-a întâmplat ceva? − Nu, Toadere, nu s-a întâmplat nimic. Te-am întrebat dacă mai dormi, am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
le-am colindat jucându-mă și hârjonindu-mă cu toți copiii satului îmi erau acum interzise. Adio colegi și conșcolari, adio prieteni, vecini, frați și surori, adio copilărie! Acum nu mă mai aflu sub paza ocrotitoare a mamei, atât de blândă și de bună cu mine... Adio jocuri și pozne copilărești care m-ați făcut să simt că trăiesc intens tot ceea ce am făcut! Parcă și soarele, care-mi luminase pașii vieții până atunci, nu mai era același! Orizontul larg al
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aflam sus, la peste două mii de metri, în locuri în care brazii falnici de la poalele muntelui fuseseră înlocuiți cu arbuști pitici și ierburi suculente pentru brânzeturi de calitate... Tare frumos mai era timpul la început de septembrie, cu un soare blând ce emana o lumină galbenă ca mierea florilor de tei! De sus priveam în depărtări străvezii, cu priviri iscoditoare ce se odihneau pe o serie de priveliști demne de cele mai frumoase ilustrate. Către asfințit soarele cobora apropiindu-se de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pentru mine, ca participant. Își reamintește faptul relatat și ca semn de împăcare mă mai îmbrățișează încă o dată. Pot fi uitate asemenea emoții, asemenea bucurii? Tocmai când prof. Cucu mă îmbrățișa, printre participanți zăresc apropiindu-se încet pe bunul și blândul profesor de geografie, Apostoleanu Victor. Încă nu scăpasem din îmbrățișarea de care spuneam, că mă și simt mângâiat părintește pe obraz de prof. Apostoleanu, care în mod admirativ îmi spune: „Măi, dragă M., prea bun elev mi-ai fost! Învățai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Cazimir, spre exemplu, face parte din prima categorie identificată de Dan C. Mihăilescu, refuzând din start teoriile care eviden- țiază „caracterul excesiv al operei lui Caragiale : inițial în sensul criticii sociale, ulterior în direcția absurdului”. și polarizarea operei între ricanările blânde ale gogolianismului și cruzimile absurdismului ionescian. „Dar esența și valoa- rea lui Caragiale se cer măsurate cu un etalon propriu, iar identificarea acestuia în viziunea «excesivă» o consider înșelătoare. Din faptul că autorul și-a diagnosticat, într-o ocazie anumită
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Lefter o pălmuiește pe chivuță, gest pe care nu-l amendează nimeni, compor- tamentul său asimilabil unei furor hystericus este abuziv și recalcitrant. Acesta „răcnește îngrozitor cu pumnii-ncleș- tați” la femeia terorizată, a cărei sarcină reclamă un com- portament mai blând, „pe când ceilalți doi o strâng de aproape într-un colț”. Violența nu este doar verbală : „Și-i trage țâchii o palmă, s-o năucească”. Femeile sunt arestate, sunt ținute nemâncate, parte a supliciului, și suntem lăsați să înțelegem că ancheta
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care visează să ajungă toți artiștii din lume (cred eu). Am ajuns înainte de ora 10.00, deci muzeul încă nu se deschisese. Totuși mulți vizitatori așteptau fie nerăbdători, fie blazați, obosiți, șezând pe jos, cu rucsacurile alături, adormiți sau vioi, blânzi, bruneți sau japonezi, toți veniți să-l vadă pe „marele Picasso”. Eu, recunosc, am fost emoționată cu două zile înainte de-a ajunge aici, m-am îmbrăcat special în rochia bleu cu pălăria bleumarin, în ideea de a-mi face
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]