10,007 matches
-
Șisturile mezometamorfice sînt prezente prin micașisturi cuarțoase, biotitice și cu granați, șisturi cuarțito-biotitice, paragnaise, gnaise și calcare, care generează un relief cu forme mai rotunjite, cu excepția calcarelor ce se înscriu în peisaj printr-o morfologie aparte, în special în lungul culmilor principale. Seria șisturilor epimetamorfice acoperă transgresiv nucleul zonei anticlinale și sînt formate dintr-un complex inferior cuarțos — cu participarea largă a cuarțului (fapt vizibil în Masivul Omu, unde cuarțul lăptos apare frecvent la zi, imprimînd peisajului o notă specifică prin
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
în Munții Maramureș, 1 956 m în Ciucaș, 1 932 m în Suhard, 1923 m în Munții Gîrbova, 1907 m în Ceahlău. Suhardul are înălțimi ce descresc de la 1932 m pînă la 800 m. În partea centrală se desfășoară o culme sinuoasă, în lungul căreia se înregistrează cotele cele mai mari. Urmărind harta hipsometrică constatăm cu ușurință conturarea a trei masive bine individualizate de o serie de șei: Omu (1 932 m) în nord-vest, între Pasul Rotunda (1 271 m) și
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
muntelui Omu, unde atinge valoarea maximă (în raport cu Bistrița Aurie la Cîrlibaba). Rețeaua hidrografică, cu aspect radial, a fragmentat masivul printr-o serie de văi care au dat naștere la interfluvii secundare, ce se prelungesc periferic, avînd aspectul unor adevărate contraforturi. Culmea principală a ajuns pe alocuri la stadiul unei simple creste de intersecție, iar înșeuările din cadrul ei s-au format prin retragerea obîrșiilor văilor tributare Bistriței Aurii și Coșnei. Astfel, șaua Diecilor este situată într-un sector unde culmea se îngustează
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
adevărate contraforturi. Culmea principală a ajuns pe alocuri la stadiul unei simple creste de intersecție, iar înșeuările din cadrul ei s-au format prin retragerea obîrșiilor văilor tributare Bistriței Aurii și Coșnei. Astfel, șaua Diecilor este situată într-un sector unde culmea se îngustează simțitor, corespunzător obîrșiilor celor două văi cu numele de Diaca, ce curg în direcții opuse; una se varsă în Bistrița Aurie, cealaltă în Coșna. Diaca tributară Bistriței Aurii, prin retragerea puternică a obîrșiei, a împins cumpăna de ape
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
obîrșiilor celor două văi cu numele de Diaca, ce curg în direcții opuse; una se varsă în Bistrița Aurie, cealaltă în Coșna. Diaca tributară Bistriței Aurii, prin retragerea puternică a obîrșiei, a împins cumpăna de ape în detrimentul celeilalte Diace, im-punînd culmii principale cea mai pronunțată sinuozitate. În sectorul respectiv, Diaca (tributară Bistriței) și-a creat un bazin superior foarte dezvoltat, asemănător unui vast amfiteatru, adînc împlîntat în inima muntelui, ceea ce a dus la coborîrea reliefului și, implicit, la adîncirea înșeuării. În
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
Stejii se află obîrșiile celor două văi cu numele de Ciotina, de asemenea cu drenaj în direcții opuse, una tributară Bistriței Aurii, alta Coșnei. De remarcat, că în afara acestora mai apar și alte înșeuări, mai puțin evoluate, care însă imprimă culmii principale un aspect destul de festonat. Cine străbate culmea va întîlni astfel de înșeuări la obîrșia pîraielor Humor și Băncușoru, Pîrîu Rece și Prislop, respectiv una din obîrșiile Ciotinei Coșnei și Hajului Bistriței Aurii. În liniile majore ale reliefului se remarcă
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
numele de Ciotina, de asemenea cu drenaj în direcții opuse, una tributară Bistriței Aurii, alta Coșnei. De remarcat, că în afara acestora mai apar și alte înșeuări, mai puțin evoluate, care însă imprimă culmii principale un aspect destul de festonat. Cine străbate culmea va întîlni astfel de înșeuări la obîrșia pîraielor Humor și Băncușoru, Pîrîu Rece și Prislop, respectiv una din obîrșiile Ciotinei Coșnei și Hajului Bistriței Aurii. În liniile majore ale reliefului se remarcă două suprafețe de eroziune. Cea superioară, cea mai
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
la altitudini ce se mențin constant între 1400 și 1500 m. Deși este destul de unitară sub raport altimetric, ea ocupă o poziție periferică în cadrul Masivului Suhard și este puternic fragmentată de rețeaua transversală, care a dus la individualizarea mai multor culmi secundare. Cu toate că partea înaltă a masivului Omu s-a aflat deasupra limitei zăpezilor permanente, glaciațiunea cuaternară se pare că nu a afectat și Munții Suhard. În schimb, în pleistocen întregul masiv s-a aflat în etajul modelării periglaciare, care a
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
peisajul actual. În primul rînd, este vorba de formele de dezagregare care au dat naștere la abrupturi de eroziune și creste, vizibile în masivele Omu, Fărăoane și Oușoru, vîrfuri piramidale, „babe", blocuri oscilante etc., întîlnite în special de-a lungul culmii principale, și grohotișuri. Grohotișurile de sub vîrful Omu formează adevărate „mări de pietre"; ele mai apar și sub vîrfurile Fărăoane și Oușoru creînd unele dificultăți în parcurgerea lor. În al doilea rînd, amintim mușuroaiele înierbate și microdepresiunile nivale etc. Calcarele cristaline
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
depresiunile create prin acțiunea de tasare a zăpezii); ele se găsesc la sud de vîrful Fărăoane, sub vîrful Icoana și la vest de vîrful Omu. Cel mai interesant, de formă ovoidală, este cel situat sub vîrful Icoana, lîngă traseul de culme. În zona Munților Suhard apar și o serie de izvoare minerale carbogazoase. Ele sînt prezente Ia Vatra Dornei, la Dorna Candrenilor, în Poiana Vinului și în Poiana Coșnei. Acestea sînt valorificate în stațiunea Vatra Dornei și prin îmbuteliere. În bazinul
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
Acești munți reprezintă martorul rezidual cel mai evident al orogenezei hercinice de la sfârșitul Paleozoicului cu aspect de inselberg (munte insula). Ei ocupă colțul de nord-vest, ridicându-se deasupra Ostrovului Brăilei cu peste 300-400 m și se prelungesc sub forma unei culmi înguste deluroase (numită Pintenul Bugeacului) până în apropiere de Galați. Spre sud-est sunt separați de Podișul Babadagului prin Pasul Iaila sau Carapelit. La vest sunt flancați de Ostrovul Brăilei, spre care cad în trepte, iar la sud-est ei depășesc valea largă
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
sunt separați de Podișul Babadagului prin Pasul Iaila sau Carapelit. La vest sunt flancați de Ostrovul Brăilei, spre care cad în trepte, iar la sud-est ei depășesc valea largă a Tăiței și ajung până în valea Lozovei, înglobând astfel două mici culmi: Coșlugea și Boclugea. Această delimitare morfologica corespunde și cu linia de încălecare tectonica (falia inversă) Luncavița-Consul, care-i separă de Dealurile Niculițel. Un alt punct de separație între aceste unități este Pasul Teilor, care se află între bazinele Tăiței și
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
se află între bazinele Tăiței și Luncaviței. Având în ansamblu forma unui triunghi ascuțit, ului au cea mai mare lățime între localitatea Turcoaia și valea Lozovei, unde ating 24 km. Ei se desfășoară pe direcția NV-SE sub forma unor culmi paralele, din ce in ce mai numeroase și mai fragmentate în parte de S-SV, având o culme principala, incepand în pântenul Bugeacului și până în Dealul Carpelit. Acest lanț muntos principal culminează că înălțime în vârful Țuțuiatul (467 m). În prelungirea acestuia spre nord
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
ului au cea mai mare lățime între localitatea Turcoaia și valea Lozovei, unde ating 24 km. Ei se desfășoară pe direcția NV-SE sub forma unor culmi paralele, din ce in ce mai numeroase și mai fragmentate în parte de S-SV, având o culme principala, incepand în pântenul Bugeacului și până în Dealul Carpelit. Acest lanț muntos principal culminează că înălțime în vârful Țuțuiatul (467 m). În prelungirea acestuia spre nord vest se află vârful Pietrosul Mare (426 m) și culmea Pietrosu, după care înălțimile
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
S-SV, având o culme principala, incepand în pântenul Bugeacului și până în Dealul Carpelit. Acest lanț muntos principal culminează că înălțime în vârful Țuțuiatul (467 m). În prelungirea acestuia spre nord vest se află vârful Pietrosul Mare (426 m) și culmea Pietrosu, după care înălțimile scad treptat, ajungând la 100-170 m în apropiere de localitatea Văcăreni, iar în pintenul Bugeacului, la 95 m. Spre sud-est de vârful Țuțuiatu, culmea principala a Munților Macin se continuă printr-o serie de culmi deluroase
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
acestuia spre nord vest se află vârful Pietrosul Mare (426 m) și culmea Pietrosu, după care înălțimile scad treptat, ajungând la 100-170 m în apropiere de localitatea Văcăreni, iar în pintenul Bugeacului, la 95 m. Spre sud-est de vârful Țuțuiatu, culmea principala a Munților Macin se continuă printr-o serie de culmi deluroase, cum sunt Dealul Costiag (428 m), Dealul Negoiu cu vârful Piatră Mare (380 m), Dealul lui David (354 m), Dealul Crapcea (344 m), Dealul Carapcea și Dealul Carpelit
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
și culmea Pietrosu, după care înălțimile scad treptat, ajungând la 100-170 m în apropiere de localitatea Văcăreni, iar în pintenul Bugeacului, la 95 m. Spre sud-est de vârful Țuțuiatu, culmea principala a Munților Macin se continuă printr-o serie de culmi deluroase, cum sunt Dealul Costiag (428 m), Dealul Negoiu cu vârful Piatră Mare (380 m), Dealul lui David (354 m), Dealul Crapcea (344 m), Dealul Carapcea și Dealul Carpelit (350 m). Formațiunile, geologice predominanțe aici sunt granițele gnaisice, șisturile, grauwackele
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Carapcea și Dealul Carpelit (350 m). Formațiunile, geologice predominanțe aici sunt granițele gnaisice, șisturile, grauwackele și conglomeratele (formațiunea de Carpelit), granițele și dioritele din partea cea mai înaltă (în care se află vârful Țuțuiatu), cuarțitele, filitele etc. Urmează spre vest prima culme secundară numită Culmea Cheii, cu vârful Pricopan (370 m) și masivul Maegina (285 m), ce se îndreaptă convergent prin Dealul Carapacea tot spre Dealul Carpelit. Culmea Pricopanului sau Cheii (cu numeroase vârfuri ascuțite) și masivul Megina închid depresiunea longitudinala Greci
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Carpelit (350 m). Formațiunile, geologice predominanțe aici sunt granițele gnaisice, șisturile, grauwackele și conglomeratele (formațiunea de Carpelit), granițele și dioritele din partea cea mai înaltă (în care se află vârful Țuțuiatu), cuarțitele, filitele etc. Urmează spre vest prima culme secundară numită Culmea Cheii, cu vârful Pricopan (370 m) și masivul Maegina (285 m), ce se îndreaptă convergent prin Dealul Carapacea tot spre Dealul Carpelit. Culmea Pricopanului sau Cheii (cu numeroase vârfuri ascuțite) și masivul Megina închid depresiunea longitudinala Greci, drenata de două
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
înaltă (în care se află vârful Țuțuiatu), cuarțitele, filitele etc. Urmează spre vest prima culme secundară numită Culmea Cheii, cu vârful Pricopan (370 m) și masivul Maegina (285 m), ce se îndreaptă convergent prin Dealul Carapacea tot spre Dealul Carpelit. Culmea Pricopanului sau Cheii (cu numeroase vârfuri ascuțite) și masivul Megina închid depresiunea longitudinala Greci, drenata de două vai, largi, - Dumbravei și Plopilor, ce se prelungește spre nord-est, cu partea superioară a depresiunii Cernei. Această culme secundară este constituită din granițe
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Carapacea tot spre Dealul Carpelit. Culmea Pricopanului sau Cheii (cu numeroase vârfuri ascuțite) și masivul Megina închid depresiunea longitudinala Greci, drenata de două vai, largi, - Dumbravei și Plopilor, ce se prelungește spre nord-est, cu partea superioară a depresiunii Cernei. Această culme secundară este constituită din granițe gnaisice, micașisturi, cuarțite și amfibolite, intens dezagregate. Spre nord-vest, culmea Pricopanului se prelungește prin Dealul Sărărica, dar cu înălțimi mai mici. Tot spre vest, urmează a doua culme secundară, paralelă cu cele precedente, formată din
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Megina închid depresiunea longitudinala Greci, drenata de două vai, largi, - Dumbravei și Plopilor, ce se prelungește spre nord-est, cu partea superioară a depresiunii Cernei. Această culme secundară este constituită din granițe gnaisice, micașisturi, cuarțite și amfibolite, intens dezagregate. Spre nord-vest, culmea Pricopanului se prelungește prin Dealul Sărărica, dar cu înălțimi mai mici. Tot spre vest, urmează a doua culme secundară, paralelă cu cele precedente, formată din mai multe masive mamelonare, cu caracter insular, înecate în loess și așezate în culise, în
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
cu partea superioară a depresiunii Cernei. Această culme secundară este constituită din granițe gnaisice, micașisturi, cuarțite și amfibolite, intens dezagregate. Spre nord-vest, culmea Pricopanului se prelungește prin Dealul Sărărica, dar cu înălțimi mai mici. Tot spre vest, urmează a doua culme secundară, paralelă cu cele precedente, formată din mai multe masive mamelonare, cu caracter insular, înecate în loess și așezate în culise, în care se deosebesc dealurile Orliga (117 m), Carcaliu (95 m), Piatra Rîioasă (112 m), Priopcea (409 m) și
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Iacobdeal, cu vârful Victoria (341 m) și Piatră Roșie (ambele constituite din granițe), apoi Dealurile Bujoarele (38 0m), în care apar gresii, șisturi și calcare de varsta devoniana. Pe latura estică a Munților Macin, până la valea Lozovei, apar numai două culmi paralele, prima formată din Dealul Coșlugea (336 m) și a doua din dealurile Pîrlita și Boclugea (393 m), constituite, de asemenea, din cuarțite, filite, granițe de varsta proterozoica. În nord-estul Munților Macin se află Depresiunea Tăiței superioare, cu caracter longitudinal
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
de adâncime. În timpul transgresiunii triasice ei formau o insulă. Liniile structurale generale, în special sistemul de fălii inverse cu direcții NV-SE ale Munților Macin se relflectă în relieful acestuia nu numai prin orientarea culminor muntos-deluroase, ci și prin orientarea culmilor munots-deluroase, ci și prin direcția văilor principale, cum sunt Luncavița, Taița, Lozova etc. Acești munți, cu înălțime redusă și aspect de dealuri (așa cum arată cele mai multe denumiri din cuprinsul lor), se impun în peisajul geografic general prin numeroase vârfuri ascuțite și
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]