10,806 matches
-
să colaboreze. Știi foarte bine că a critica și a lovi democrația, nu constituie niciun pericol. Riști cel mult să devii interesant și să fi onorat de democrați. Este însă foarte periculos să fii un adversar al dictaturii. Te așteaptă exilul, moartea, mizeria. De aceea sunt atât de puțini revoltați manifești contra opresiunii. Cei invizibili pot fi mulți, dar nu contează. Ceea ce contează este vizibilul, nu invizibilul - expresia nu muțenia. Nici eu nu puteam deci să fiu un dușman al statului
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
război Șerbiei. După succesul inițial al armatelor sârbe, în iarna din 1915-1916, armatele sârbe depășite cu mult numeric nu au putut respinge atacurile armatelor combinate din Austro-Ungaria, Germania și Bulgaria. Dar, în loc să capituleze, guvernul sârb a ales să meargă în exil, împreună cu armata să. Negotin a fost ocupat în curând și a rămas așa până în toamna anului 1918, cănd armata sârbă a revenit victorios înapoi în țară. Negotin a devenit o parte a Regatului nou-format al Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Perioada
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
vremii comenta ironic lipsa de rezultate a campaniei deosebit de costisitoare a Armatei Române (s-au investit în acest sens 1.620.000 lei). Simțindu-se în pericol, Terente părăsește zona Brăilei, mergând în susul Dunării, până în Bulgaria. Urmează trei ani de exil în Bulgaria, Serbia și Grecia, unde comite 19 crime. În 1927 revine în România și își continuă tâlhăriile în zona Brăilei. În noaptea de Înviere (luna aprilie), pătrunde în casa preotului din satul său, jefuiește și o violează pe preoteasă
Terente () [Corola-website/Science/311263_a_312592]
-
au abținut să creeze o forță mai puternică a partizanilor sovietici în vestul Belarusului și au permis întărirea mișcării militarea clandestine poloneze să se întărească puternic în această regiune în 1941-1942, s-a dotorat înțelegerilor stabilite cu guvernul polonez în exil al lui Sikorsky. După ruperea relațiilor dintre URSS și guvernul polonez în exil din aprilie 1943, situația s-a schimbat în mod radical. Constituirea forțelor partizanilor din vestul Belarusului a fost ordonată și dusă la îndeplinire în timpul anului 1943. Au
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
Belarusului și au permis întărirea mișcării militarea clandestine poloneze să se întărească puternic în această regiune în 1941-1942, s-a dotorat înțelegerilor stabilite cu guvernul polonez în exil al lui Sikorsky. După ruperea relațiilor dintre URSS și guvernul polonez în exil din aprilie 1943, situația s-a schimbat în mod radical. Constituirea forțelor partizanilor din vestul Belarusului a fost ordonată și dusă la îndeplinire în timpul anului 1943. Au fost constituite nouă brigăzi, zece detașamente și cinsprezece grupuri operaționale, formate în principal
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
existat și unele diferențe notabile în ceea ce privește interacțiunea dintre partizanii sovietici și forțele naționale poloneze și populația locală. După perioada inițială de colaborare prudentă cu rezistența poloneză, conflictele dintre grupurile mai sus-amintite, în special odată cu înrăutățirea relațiilor dintre guvernul polonez în exil și guvernul sovietic. După descoperirea Masacrului de la Katyn din 1943, relațiile dintre cele două guverne au fost definitiv rupte. În plus față de acțiunile antigermane, partizanii sovietici au început operațiuni de amploare atât împotriva partizanilor polonezi cât și împotriva populației civile
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
nepotul să-și omoare fratele. Dar Egist l-a asasinat pe Atreu în timp ce aducea ofrande zeilor, și l-a eliberat pe Tieste. Cei doi au început să domnească la Micene. Fii lui Atreu, Agamemnon și Menelau, s-au dus în exil la regele Tyndareos din Sparta. Mai târziu, Agamemnon a revenit la Micene, l-a ucis pe Tieste și l-a alungat pe Egist, recăpătându-și moștenirea. Când Agamemnon însă a plecat în războiul troian, Egist a revenit la Micene seducând
Egist () [Corola-website/Science/311906_a_313235]
-
Săli Berisha. Rezervele de material militar au fost jefuite cu impunitate de bande criminale cu cea mai mare parte a obiectivelor de metal oprindu-se până în vestul provinciei Kosovo, astfel mărind creșterea arsenalului UCK. Bujar Bukoshi, umbră prim-ministru în exil (la Zürich, Elveția), a înființat un grup numit FARK (Forțele Armate ale Republicii Kosova), care a fost raportat că a fost desființată și absorbita de UCK în 1998. Cei mai mulți albanezi au văzut UCK că "luptători de libertate" legitimi, în timp ce guvernul
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
de proprietăți impozante din toate regiunile țării rechiziționate pentru nevoile războiului. Operațiunile SOE din Franța erau conduse de două secții cu sediul în Londra. Secția F se afla sub controlul direct britanic, în vreme ce Secția RF era sub controlul guvernului în exil al Franței Libere condus de Charles de Gaulle. Agenții de origine franceză acționau în special în Secția RF. Mai existau două secții mai mici: Secția EU/P, care se ocupa de comunitatea poloneză din Franța și Secția DF, care era
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
În Croația exista o puternică mișcare profascistă, ustașii, dar în restul teritoriului au apărut două mișcări de rezistență: cetnicii monarhiști conduși de Draža Mihailović și partizanii iugoslavi procomuniști conduși de Josip Broz Tito. SOE a sprijinit la început guvernul în exil iugoslav și prin acesta pe cetnici. În scurtă vreme a devenit însă evident că cetnicii sunt mai puțin eficienți decât partizanii comuniști, mai mult chiar, au apărut dovezi că cetnicii au colaborat cu germanii în anumite regiuni în lupta împotriva
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
care trebuiau să o parcurgă pe calea aerului un agent sau un transport de aprovizionare a fost principalul obstacol pe care trebuia să-l depășească SOE pentru a ajuta mișcarea de rezistență din Polonia. SOE a ajutat guvernul polonez în exil să trimită agenți și echipamente pentru Armia Krajowa. SOE a avut prea puține contacte, sau nu a avut deloc contacte cu formațiunile procomuniste ale Armia Ludowa. În timpul Insurecției din Varșovia, au fost trimise mari cantități de arme și muniții în
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
sau lăsați la vatră au devenit o sursă importantă de agenți, în special în cazul Norvegiei și Olandei. În alte cazuri, (a francezilor loiali lui Charles de Gaulle, dar în special al polonezilor), agenții erau loiali în principal guvenului în exil, iar SOE era considerat mai degrabă un mijloc pentru atingerea scopurilor finale - eliberarea țării de sub ocupația străină. Incapacitatea SOE de control asupra acestui tip de agenți a atras de multe ori nemulțumirea, neîncrederea și chiar conflictul dintre britanici și guvernele
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
SOE era considerat mai degrabă un mijloc pentru atingerea scopurilor finale - eliberarea țării de sub ocupația străină. Incapacitatea SOE de control asupra acestui tip de agenți a atras de multe ori nemulțumirea, neîncrederea și chiar conflictul dintre britanici și guvernele în exil care luptau alături de Aliați împotriva Axei. SOE a angajat numeroși canadieni în rândurile SOE sau MI9, bazându-se pe sprijinul direct al guvernului canadian. SOE a adoptat o poziție total nouă în lupta clandestină împotriva Axei, ignorând orice convenție socială
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
radio folosite de SOE au fost cele oferite de SIS. Ele erau mari, greu de mascat și cereau o sursă de energie electrică de mare putere. SOE a continuat un număr de aparate de mai bună calitate de la polonezii din exil, dar în cele din urmă a fabricat propriile aparate de transmisie. Unele dintre acestea, împreună cu bateriile, cântăreau doar 4 kg, dar existau și aparate mai mari, care însă aveau o rază de emisie de peste 800 km. Procedurile de operare au
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
imediat după începerea agresiunii naziste în ciuda faputului că, din punct de vedere geografic, Polonia dispunea de puține regiuni care se pretau la operațiunile de gherilă. Armia Krajowa (AK) ("Armata Teritorială"), brațul înarmat al Statului Secret Polonez, loială guvernului polonez în exil de la Londra, a fost formată dintr-un număr de mici grupuri în 1942. Din 1943, AK a avut o concurentă, Armia Ludowa (AL) ("Armata Populară"), sprijninită de Uniunea Sovietică și controlată de Polska Partia Robotnicza (Partidul Muncitoresc Polonez). În 1944
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
declanșarea insurecției naționale. Planul a primit numele de cod Operațiunea Furtuna. Cele mai cunoscute acțiuni ale acestui plan au fost Operațiunea Ostra Brama și Insurecția din Varșovia. În august 1944, forțele sovietice se apropiau de Varșovia, iar guvernul polonez din exil a cerut AK să organizeze o insurecție în capitală, astfel încât să se poată reîntoarce în Varșovia eliberată și să prevină preluarea puterii de către comuniști. AK, sub conducerea lui Tadeusz Bór-Komorowski, a declanșat insurecția. Armata Roșie se afla la mai puțin
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
depărtare de capitala poloneză, dar, din considerente politice, Cartierul general sovietic a interzis trupelor sale să acorde vreun sprijin insurgenților. Stalin a descris insurecția drept o „aventură criminală”. Polonezii au așteptat și ajutorul Aliaților occidentali. Aviația britanică și poloneză din exil, cu bazele în Italia, au parașutat o anumită cantitate de arme, dar se pare că, în 1944, occidentalilor le era aproape imposibil să ajute în mod eficient insurecția poloneză fără sprijinul sovietic. Luptele din Varșovia au fost de-o violență
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
000 - 20.000 de voluntari, folosind în general arme ușoare de infanterie, împotriva celor 20.000 de soldați germani din SS și Wehrmacht. Speranțele lui Bór-Komorowski de a elibera Varșovia și a menține controlul asupra orașului până la reîntoarcerea guvernului din exil s-au dovedit deșarte. După 63 de zile de lupte grele, orașul a fost transformat în ruine, iar represiunea germană a fost sălbatică. Trupele auxiliare SS, recrutate în general dintre dezertorii din Armata Roșie, s-au făcut remarcate prin brutalitatea
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
10 copii: După abdicarea lui Napoleon, Louis-Filip cunoscut ca "Louis Philippe al III-lea, Duce de Orléans", s-a întors în Franța în timpul domniei vărului său Ludovic al XVIII-lea. Louis-Filip împăcase familia Orléans cu Ludovic al XVIII-lea în exil. Cu toate acestea, resentimentele sale la felul cum a fost tratată familia sa, o ramură inferioară a Casei de Bourbon în timpul Vechiului Regim a cauzat fricțiuni între el și Ludovic al XVIII-lea. Louis-Filip era în termeni mult mai prietenoși
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
succesiune. Ca o consecință, Camera l-a proclamat pe Louis-Philippe, care timp de unsprezece zile a fost regent pentru vărul său mai mic, noul rege al Franței. Carol al X-lea și familia lui, inclusiv nepotul său au plecat în exil în Marea Britanie. Tânărul ex-rege, Ducele de Bordeaux, care în exil, a luat titlul de "conte de Chambord", mai târziu a devenit pretendent la tronul Franței și a fost susținut de legitimiști. Printr-o ordonanță pe care a semnat-o la
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
care timp de unsprezece zile a fost regent pentru vărul său mai mic, noul rege al Franței. Carol al X-lea și familia lui, inclusiv nepotul său au plecat în exil în Marea Britanie. Tânărul ex-rege, Ducele de Bordeaux, care în exil, a luat titlul de "conte de Chambord", mai târziu a devenit pretendent la tronul Franței și a fost susținut de legitimiști. Printr-o ordonanță pe care a semnat-o la 13 august 1830, noul rege a definit maniera în care
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
Prințul Louis Napoléon Bonaparte a fost ales președinte la 10 decembrie același an; la 2 decembrie 1851 el s-a autoproclamat președinte pe viață, apoi împăratul Napoleon al III-lea în 1852. Ludovic Filip și familia sa au rămas în exil în Anglia, la Claremont, Surrey, unde el a murit la 26 august 1850, la vârsta de 76 de ani. În 1876, rămășițele lui și cele ale soției lui au fost aduse în Franța și îngropate la "Chapelle royale de Dreux
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
a fost o organizație a românilor din exil, înființată în 1950. Liga, cu sediul la New York, SUA era concepută ca o federație a diferitelor asociații românești din afara zonei de influență comunistă. Din 1950 până în 1953 liga a fost condusă de generalul Nicolae Rădescu iar după aceea de Mihail
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]
-
pe generalul Nicolae Rădescu, președintele comitetului, precum și pe Grigore Gafencu, Nicolae Caranfil și Mihai Fărcășanu, cu toate că niciunul dintre ei nu demisionase. Principalul motiv de discordie era cel că reprezentanții Partidului Național Țărănescu considerau comitetul ca pe un guvern român în exil, pe când cei patru membrii îndepărtați erau de părere că era necesar de un organism care să reprezinte românii din străinătate. După restructurarea Comitetului Național Român, un grup de români din exil printre care generalul Nicolae Rădescu, Grigore Gafencu, Nicolae Caranfil
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]
-
Țărănescu considerau comitetul ca pe un guvern român în exil, pe când cei patru membrii îndepărtați erau de părere că era necesar de un organism care să reprezinte românii din străinătate. După restructurarea Comitetului Național Român, un grup de români din exil printre care generalul Nicolae Rădescu, Grigore Gafencu, Nicolae Caranfil, Mihail Fărcășanu, Carol Citta Davila și Vintilă Brătianu s-au hotărît să formeze o organizație care să-i reprezinte pe românii din străinătate, rol pe care Comitetul Național îl refuzase. Întrunirea
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]