9,472 matches
-
Jurnalul SF" cu această povestire, care-i adusese premiul JSF-Atlantykron în anul precedent. Ea prezintă modul în care visele avute în starea REM a somnului ajung să producă legături la nivel fizic între persoane, fiind republicată în 2015 în revista "Ficțiuni.ro" și "CPSF", în cea din urmă sub titlul "Ultimul vis al lui Mart Senson". Publicată inițial în nr. 568 din "CPSF Anticipația"', povestirea arată cum, cu ajutorul umbrelor, un copil reușește să readucă la viață diverse ființe, cu consecințe tragice
Rămășițele viselor () [Corola-website/Science/334997_a_336326]
-
s other works. În ceea ce privește rolul jucat în dezvoltarea canonului science fiction, se consideră că "Orașul iluziilor" combină sensibilitatea SF-ului tradițional britanic cu imaginile SF-ului american și ideile antropologice. Privin trilogia Hainish originală ca întreg, Susan Wood notează că „ficțiunea inovativă și de divertisment se dezvoltă pe bazele conceptuale solide ale valorilor umane afirmate”. Ea merge mai departe, arătând că speculația filozofică este cel mai important element al romanului. Dena C. Bain este de părere că "Orașul iluziilor", la fel
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
lacătul. În cele din urmă, ea sfârșește în mâinile unui băiat, care reușește s-o deschidă fără probleme și începe să citească poveștile ascunse între coperte. Povestirea a fost publicată pentru prima dată în 2014 numărul 9 al revistei online "Ficțiuni.ro" și relatează peripețiile unui urs de circ, Fram. Acesta se satură de spectacole și cere să fie trimis acasă, doar că, din greșeală, este dus întâi la Polul Sud și abia apoi la Polul Nord. Nemulțumit de condițiile de acolo
Delirul încapsulat () [Corola-website/Science/335492_a_336821]
-
un aparat care permite comunicarea video. În final, produsul ajunge să ocupe atât de mult spațiu, încât este denumit telefonie-mobilă. Povestirea a apărut și în Almanahul Anticipația 2016. Această schiță a apărut în anul 2014 în numărul 4 al revistei "Ficțiuni.ro" și prezintă strădania unui călugăr de a atinge iluminarea.
Delirul încapsulat () [Corola-website/Science/335492_a_336821]
-
un asemenea gen de interferență. "SF Site" vede în roman un avertisment lansat nu doar Hollywoodului, ci societății în ansamblul ei. Deși consideră că personajele și relațiile dintre ele constituie un minus, "Publishers Weekly" este de părere că romanul „conține ficțiune populară de înalt nivel, este antrenant, pune cititorul pe gânduri și impresionează”.
Remake (roman) () [Corola-website/Science/335506_a_336835]
-
dau naștere conștiinței imaginative. Dintre aceste forme amintim: formele inteligibile ("șuwar aqliyy"), formele imaginale ("șuwar miṯăliyy") și formele sensibile ("șuwar ḥissī") . Grație facultății cognitive, imaginația- o parte a lumii imaginale, secretă de fapt imaginarul, cu alte cuvinte irealul, miticul, miraculosul, ficțiunea. Pornind de la filosofia luminii în care îngerul este dublul celest al sufletului terestru, iar calitatea lui este aceea că transcende propria individualitate, și abordând teoria imaginației active inițiată de Mollă Sadră Shiīrăzī ( 1571-1640), Corbin interpretează imaginația ca fiind o facultate
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
(2009) (titlu original "The Windup Girl") este un roman SF biopunk scris de Paolo Bacigalupi. Volumul a ocupat locul al nouălea în topul celor mai bune cărți de ficțiuni ale anului 2009 publicat de revista "TIME" și a fost desemnată cea mai bună carte SF a anului în lista lecturilor publicată în 2010 de Reference and User Services Association. Cartea a câștigat premiul Nebula în 2009 și premiul Hugo
Fata modificată () [Corola-website/Science/331515_a_332844]
-
roman. În același an, cartea a câștigat premiul John W. Campbell Memorial pentru cel mai bun roman science fiction. În 2012, o traducere făcută de Kazue Tanaka și Hiroshi Kaneko a primit premiul Seiun pentru cea mai bună traducere de ficțiune de mari dimensiuni la a 51-a ediție a Convenției Japoneze de Science Fiction. Traducerea germană a câștigat premiul Kurd-Laßwitz în același an.
Fata modificată () [Corola-website/Science/331515_a_332844]
-
(n. 3 octombrie 1972, Romă) este un scriitor italian contemporan. După ce a absolvit facultatea în dreptul penal și s-a înscris la Tabloul avocaților definitivi a debutat în ficțiune cu românul "Crimina română", adoptat că și manual de lege și educație legală în diferite școli din Romă. Președintele provinciei din Romă Nicola Zingaretti, în lupta sa împotriva fenomenului de creștere a delincventei juvenile, a organizat în universități mai multe
Gianluca Arrighi () [Corola-website/Science/336457_a_337786]
-
s-a mutat la Sankt Petersburg, unde a lucrat ca jurnalist liber profesionist și a publicat povestiri umoristice. În 1901 a fost alungat din oraș pentru că a luat parte la o demonstrație. El a scris prima sa lucrare importantă de ficțiune, povestea "Pașa Tumanov," în 1901, dar a fost în imposibilitatea de a o publica până în 1905, fiind interzis de cenzură. El a considerat romanul "Moartea lui Ivan Lande" (1904), ca fiind cea mai bună scriere a sa, dar marele său
Mihail Arțîbașev () [Corola-website/Science/336511_a_337840]
-
meritau un loc în Academia franceză, „Gérard d'Houville” a fost plasat pe prima poziție, deasupra Annei de Noailles și a lui Colette. În 1918 ea a obținut "Grand Prix de Littérature" decernat de Académie française pentru opera sa de ficțiune, iar în 1958 a primit "Grand Prix de Poésie" al aceleiași academii pentru opera sa poetică - fiind până în prezent singura femeie care a primit ambele premii. Mai mulți artiști și pictori ai timpului i-au realizat portretul, inclusiv Jacques-Emile Blanche
Marie de Régnier () [Corola-website/Science/336513_a_337842]
-
unui premiu Hugo pentru antologia "Weird Tales". Printre colaborările celor doi se numără "New Weird" (un volum de povestiri ale autorilor curentului New Weird), "Last Drink Bird Head" (un proiect caritabil), "The Weird", "Time Traveler's Almanac" (o antologie a ficțiunii legată de călătoria în timp), "Fast Ships, Black Sails" (care cuprinde aventuri cu pirați), precum și o serie de antologii steampunk. "The Thackery T. Lambshead Pocket Guide to Eccentric & Discredited Diseases" este una dintre cele mai faimoase antologii ale sale, tipărindu
Jeff VanderMeer () [Corola-website/Science/333518_a_334847]
-
ființă umană!” Dincolo de dramatismul faptelor, episodul expediției Donner nu a avut un impact la nivel istoric; dar datorită faptului că în Oregon și California au emigrat sute de mii de persoane, a servit ca bază pentru numeroase lucrări de istorie, ficțiune, teatru și film. După Stewart, atenția acordată expediției a fost posibilă datorită credibilității povestirilor și deoarece chiar dacă „canibalismul poate fi considerat un episod minor, în imaginația populară expediția este cunoscută în principal datorită acestui fapt, pentru că se tratează de un
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
fost fondatorul orașului Sigtuna, care încă există și astăzi și unde au apărut primele monede suedeze ștanțate de fiul și succesorul său, Olof Skötkonung. Eric apare într-o serie de legende nordice, povestiri istorice care au avut o doză de ficțiune. În diversele povești, el este descris ca fiind fiul lui Björn Eriksson, și că a guvernat împreună cu fratele său Olof. S-a afirmat faptul că a fost căsătorit cu Sigrid a Ungariei, fiica legendarului viking Skagul Toste și că mai
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
fost fondatorul orașului Sigtuna, care încă există și astăzi și unde au apărut primele monede suedeze ștanțate de fiul și succesorul său, Olof Skötkonung. Eric apare într-o serie de legende nordice, povestiri istorice care au avut o doză de ficțiune. În diversele povești, el este descris ca fiind fiul lui Björn Eriksson, și că a guvernat împreună cu fratele său Olof. S-a afirmat faptul că a fost căsătorit cu Sigrid a Ungariei, fiica legendarului viking Skagul Toste și că mai
Eric cel Victorios () [Corola-website/Science/331289_a_332618]
-
și de alți critici literari: Maria Ana Tupan, Theodor Codreanu, Ionel Bota, Ion Pachia-Tatomirescu, Adrian Botez etc. Dintre aceștia, Maria Ana Tupan consideră că romanul aparține Noului Val de SF, în accepțiunea lansată de Judith Merrill în anii ’60, de ficțiune speculativă, criticul referindu-se la povestiri menite să exploreze și să descopere, prin proiecție, extrapolare, analogie, experiment ipotetic pe hârtie, ceva despre natura omului, universului, realității. Maria Ana Tupan afirmă că autorul lui Uezen compensează caracterul futurist al peisajului, recuzitei
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
publicată în 1845, dar o versiune timpurie a fost publicată în 1831 sub titlul „The Doomed City” și, mai tarziu, ca „The City of Sin”. Poemul spune povestea unui oraș condus de o personificare a Morții, folosind elemente tipice de ficțiune gotica. Poemul a apărut în "Southern Literary Messenger", "The American Review", "Broadway Journal", precum și în antologia "The Poets and Poetry of America" (1850). Poe s-a inspirat din mai multe lucrări, inclusiv din "Kubla Khan" de Samuel Taylor Coleridge. Cetatea
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
oraș este mai rău decât Iadul pentru el îi va face orașului Morții o reverența în semn de respect. Se sugerează, că Moartea poate fi mai rea decât Diavolul. Așezarea ciudată și depărtarea prevestitoare din „” este un element comun de ficțiune gotica. Acesta se combină cu tema poemului de dramatizare conștientă de sine a osândei, similară poeziilor „Adormita” și „Valea neodihnei” ale lui Poe. Poe a fost inspirat cel puțin în parte de "Istoria războiului iudeilor împotriva românilor" a lui Flavius
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
dat naștere la numeroase opere ce se încadrează în acest gen literar. Secolul XIX este considerat de departe secolul de aur al literaturii de călătorie, aceasta datorită creșterii călătoriilor militare, comerciale, științifice. În decursul acestui veac, riḥla se transformă în ficțiune mai degrabă, față de observarea strictă ce fusese până în acel moment și depinde direct de cauzele exterioare (politice, economice). Acest gen de literatură este fluctuant privit din toate unghiurile: destinatar, scriitor sau formă; împrumută caracteristici de la alte genuri literare fără să
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
mai numeroase sunt însă diferențele între aceste două genuri literare: literatura de călătorie pune foarte mare accent pe descrieri, ajutând în acest fel scriitorul să redea cu acuratețe cititorului toți pașii parcurși. În Riḥla prioritar este realul mai degrabă decât ficțiunea, iar contrar acestei caracteristici, în cadrul romanului se formează un univers închis ce de multe ori nu are legătură cu lumea exterioară. Literatura de călătorie mărturisește adevărul , iar autorul trebuie să își dezvăluie descoperirile cu exactitudine. Veridicitatea are o importanță deosebită
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
realitatea; jurnalul său are câteva pasaje subiective, o legătură subtilă cu genul romanului. Contrar romanului, care formează un univers închis, autonom, acest gen de scriitură este deschis către lumea exterioară și se supune întocmai regulilor sale; realul are prioritate asupra ficțiunii. Jurnalul de călătorie este compus în două etape: inițial are loc călătoria propriu-zisă, în care scriitorul intră în contact cu noile realități, le explorează, pentru ca mai apoi să scrie despre acestea, să povestească evenimentele trăite în timpul periplului său. „Istoria și
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. În „Berenice”, Poe a urmat tradițiile populare ale ficțiunii gotice, un gen apreciat de cititorii americani și britanici timp de mai multe decenii. Cu toate acestea, povestirile gotice ale lui Poe sunt mai sofisticate, transmițând teroare prin intermediul imaginilor mai realiste. „Berenice” este una dintre cele mai violente povestiri ale
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
important prin faptul că anticipează unele motive generale ale literaturii science fiction moderne. Poe începuse, de asemenea, să creeze o metodă analitică care va fi folosită în cele din urmă în „poveștile sale de raționament”, forma cea mai timpurie a ficțiunii detectivistice, „Cărăbușul de aur” și „Crimele din Rue Morgue”. Acest aspect este susținut de faptul că Poe a subliniat în special că o "minte umană" acționa mașina. Răspunsul public la data publicării eseului a fost unul puternic. Eseul a provocat
Jucătorul de șah al lui Maelzel () [Corola-website/Science/334303_a_335632]
-
în contrast puternic cu detaliile specifice ale complotului ce a condus la crimă. Povestirea a fost publicată pentru prima dată în numărul din ianuarie 1843 al revistei "The Pioneer" a lui James Russell Lowell. „” este considerată o scriere clasică a ficțiunii gotice și una dintre cele mai faimoase povestiri ale lui Poe. „Inima care-și spune taina” este o povestire relatată la persoana I de către un narator nenumit care insistă afirmând că este sănătos, dar suferă de o boală (nervozitate) care
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
Farsa cu balonul” este ca unul dintre „poveștile de raționament” ale lui Poe (cum ar fi „Crimele din Rue Morgue”), dar în sens invers: mai degrabă decât să ia lucruri din afară pentru a rezolva o problemă, Poe construiește o ficțiune pentru a o face să pară adevărată. Povestirea este, de asemenea, o formă timpurie de science fiction, referindu-se în special la tehnologia construirii baloanelor cu aer cald. Edgar Allan Poe analizează în această povestire problema științifică a navigației aeriene
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]