12,214 matches
-
primul președinte al Asociației "România" și vicepreședinte al Comitetului Executiv al UNESCO. A abordat în cercetare, domenii ale logicii, eticii, esteticii, antropologiei filosofice și filosofiei culturii. Președinte (1959-1963) și vicepreședinte (1966-1972) al Academiei Române. 26 C.I. Gulian (Constantin Henri Ionescu-Gulian, 1914-2011), filosof, membru titular al Academiei din 1955. 27 Vasile Malinschi (1912-1992), economist român, membru titular (1955) al Academiei. Ministrul Comerțului Exterior (1953-1954), guvernator al Băncii Naționale (1963-1977). 28 Traian Ionașcu (1897-1981), jurist, profesor universitar la București. Academician. 29 Manea Mănescu (1916-2009
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
21 de volume de specialitate și a 5 manuale, în 2000 a fost distins cu Marea Cruce a Ordinului Național pentru Merit. 47 Ioan Mihăilescu, Zoltan Rostás, Dialog neterminat, Editura Curtea Veche, București, 2007 p. 32. 48 Tudor Bugnariu (1909-1977), filosof, sociolog, publicist, profesor universitar la București. Membru corespondent al Academiei. 49 Gheorghe Vlădescu-Răcoasa (1885-1989), sociolog, economist și om politic. Asistent al profesorului Dimitrie Gusti începând din 1920, participant la primele cercetări monografice. Reprezentant al României la Biroul Internațional al Muncii
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Din însărcinarea profesorului Gusti reprezintă mișcarea sociologică românească la manifestările științifice internaționale (Congresul Internațional de Sociologie de la Geneva - 1933, Bruxelles - 1935), desemnat vicepreședintele congresului de la București, care urma să aibă loc în vara lui 1939. 50 Constantin (Costache) Nicuță (1906-1991), filosof și sociolog, profesor universitar la Iași și București, redactor șef al revistei de sociologie Viitorul Social (1972-1980). A fost prorector al Școlii Superioare de Partid "A.A. Jdanov" (1955-1956), adjunct al ministrului învățământului (1956-1958), ambasador al României la Viena (1958
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Partid "A.A. Jdanov" (1955-1956), adjunct al ministrului învățământului (1956-1958), ambasador al României la Viena (1958), membru în delegația română la ONU (1959), ambasador la Paris (1960-1963). 51 Zoltán Rostás, Monografia ca utopie..., p. 165. 52 Petre Andrei (1891-1940) sociolog, filosof și om politic, profesor universitar la Iași. Ministru în câteva rânduri, reprezentant al aripii de stânga a Partidului Național Țărănesc. Contribuții în axiologie, etică și sociologia cunoașterii (Filosofia valorii, Problema fericirii, Sociologie generală, Die soziologische Auffassung der Erkenntnis) Membru post-mortem
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cântece, competiții sportive, spectacole, banchete etc. Sensul religios al perfecțiunii corpului uman - frumusețea fizică, armonia mișcărilor, calmul, seninătatea - a inspirat canonul artistic. Antropomorfismul zeilor greci, așa cum se lasă surprins din mituri, și care va fi, mai târziu, criticat drastic de către filosofi, își regăsește semnificația religioasă în arta statuară care-i înfățișează pe zei. În mod paradoxal, o religie care proclamă distanța ireductibilă dintre lumea divină și aceea a muritorilor face din perfecțiunea corpului omenesc reprezentarea cea mai adecvată a zeilor. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și nu vor dispărea o dată cu triumful creștinismului. Asimilat cu Thot și cu Mercurius, el va cunoaște o nouă vogă în epoca elenistică și, în calitate de Hermes Trismegistul, va supraviețui, prin intermediul alchimiei și hermetismului, până în secolul al XVII-lea. Deja de pe acum, filosofii greci vor vedea în Hermes logios-ul, personificarea gândirii. El va fi considerat posesorul tuturor cunoștințelor și în primul rând al gnosei secrete; ceea ce-1 va face "șeful tuturor magicienilor", victorios împotriva puterilor întunericului, căci "el cunoaște totul și poate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de greci cât și de autorii creștini. Se va vedea, în această plantă care-1 salvează pe Ulise de soarta tovarășilor săi metamorfozați de către Circe în porci, spiritul care se împotrivește instinctului, sau educația care purifică sufletul. Iar Hermes, identificat de către filosofi cu Logosul, va fi comparat cu Hristos de către patristică, în așteptarea nenumăratelor omologii și identificări efectuate de alchimiștii Renașterii (vezi partea a IlI-a). 93. Zeițele I: Hera, Artemis Poziția privilegiată a Herei datorează mult lui Homer, care a reliefat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sacru", sau originea "divină", a anumitor meserii și vocații implicând inteligență, abilitate tehnică, invenție practică, dar și autostăpânire de sine, seninătate în încercări, încredere în coerența și deci inteligibilitatea lumii. Se înțelege de ce patroana acestei metis va deveni, în vremea filosofilor, simbolul științei divine și al înțelepciunii umane. Afrodita reprezintă o creație nu mai puțin remarcabilă a geniului grec, deși se situează la un nivel cu totul deosebit. Zeița este cu siguranță de origine orientală, așa cum stăruitor o indică tradiția (Herodot
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
poezia lui Homer, 92). Medicina, ca și filosofia, posedă, se știe, "secrete inițiatice", pe care diverșii autori le comparau cu aspectele eleusiniene 1}. În epoca neopitagoricienilor și neoplatonicienilor, unul din clișeele cele mai folosite era scrisul anume enigmatic al marilor filosofi, ideea că maeștrii nu-și revelau adevărata doctrină decât inițiaților. Acest curent de idei își va afla sprijinul cel mai de nădejde în "secretul" de la Eleusis. Majoritatea criticilor moderni nu acordă prea mare importanță interpretărilor alegorice sau hermetice propuse de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
21. Starea de maga este dobândită în special prin sacrificiul haoma, al "băuturii nemuririi" pe care preotul o absoarbe în cursul ceremoniei 22. 18 Aceasta corespunde de altfel cu imaginea pe care Antichitatea greacă și-a făcut-o despre Zarathustra: filosof (după Aristoxene, Pitagora i-a fost discipol), mag, maestru de inițieri, autor de tratate hermetice și alchimice. 19 A. Meillet, Trois conferences sur Ies Găthă, p. 56; J. Duchesne-Guillemin, Zoroaxtre, p. 151. 20 Vezi lucrările lui G. Gnoli, în primul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prelungit de-a lungul a cel puțin cincisprezece secole. Am reamintit mai sus câteva exemple de apoteozare a lui Zarathustra în tradiția mazdeană (§ 101). În lumea elenistică, Zoroastru este exaltat ca mag exemplar, și tot în calitate de Magus îl vor evoca filosofii Renașterii italiene, în fine, reflexe ale celui mai frumos mit al său se regăsesc în Faust-ul lui Goethe. 105. Religia Ahemenizilor Opoziția dintre Ahură Mazda și dacva se preciza deja în epoca indo-iraniană, întrucât India vedică îi opunea pe devi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Trec burgheze colorate), Bacovia folosește ca epitete cuvintele ,,milionar’’ și ,,miliardar’’. Unul la sfîrșitul primei strofe: ,,Trec burgheze colorate/în cupeuri de cristal- / E o veșnică plimbare,/Vălmășag milionar...’’ Celălalt la sfîrșitul strofei a treia: ,,...Dar notează-n cartea vremii/ Filosoful proletar:/Greve, sînge, nebunie,/ Foame,/ Plînset mondial.../ Pe cînd lasă-amurgul flăcări/ Pe-un final ce se anunță/Pe-un decor miliardar...’’ 1) Poezia a fost scrisă - zice-se - în 1914 și publicată în 1930. Ca atmosferă, ea corespunde ambelor date
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
obicei, el era foarte atent la simetriile din poeme. Regula aceasta l-ar fi obligat să folosească pe ,,milionar’’ și în ultimul vers. N-o face; folosește pe ,,miliardar’’. Explicația abaterii e simplă. Pentru a da amploare ,,finalului’’ anticipat de ,,filosoful proletar’’, ,,final’’ care, în viziunea acestuia, ar fi trebuit să aneantizeze întreaga specie a milionarilor. Prin însumare, deci, opulența etalată de ei îl duce pe poet la ideea de ,,decor miliardar’’, cadru-simbol al unei lumi menite dispariției. ,,Miliardar” era, apoi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
deprinde cu anonimatul („voi fi uitatul muncitor”) din viața socială și economică. Cine a introdus cuvîntul „pantofi” în literatura romînească? în poezie, Iancu Văcărescu, în „Ocheanul”, o așa-zisă „baladă” („Și în mulți cu rupți pantofi/ Ce trec d-artiști, filosofi”) și Gheorghe Asachi, în „Soția de modă”, o satiră („...Deci, vere, ține ce-ai dorit cu înfocare,/ Sufere pe tiran casnic, ce-ai cătat, acuma ai,/ Și precum provorba zice, sub pantofii ei să stai”). în proză, - Negruzzi. Mult mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
iubim”, fu considerat drept „filosofie”, iar „Va fi tîrziu în ziua aceea...”, din „Dies irae”, receptat ca profeție. Se impune deci o disociere: Bacovia a fost un „cugetător”, un autor de „gîndiri” - cu rezonanțe sentimentale, sociale, morale -, dar nu un „filosof ”, cum uneori el însuși se percepe (vezi „Amurg” din Cu voi...). „Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că-mi place această îndeletnicire. Trăind izolat, neputînd comunica prea mult cu oamenii, stau de vorbă adesea cu mine însumi, fac muzică și, cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
jubilezi și să hohotești. Scrisul nu ți mai îngăduie să-ți arăți și celelalte părți ale firii. Cu timpul, el devine un instrument de monitorizare în mîna celorlalți. Vrînd nevrînd, îți determină comportamentul. Situația lui Bacovia e asemănătoare cu a filosofilor și moraliștilor, care trebuie să-și ilustreze cu viața lor observațiile și reflecțiile, să fie constanți în atitudini, căci inconsecvențele, contrazicerile le-ar sabota credibilitatea. La un poet caracterizat ca „sincer”, judecata lumii se concentrează mai tare asupra eticii decît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unor linii general-explicative, iar aceste linii sunt trasate în funcție de realitățile empirice constatate mai degrabă decât în baza unor asumpții teoretice de nezdruncinat. De aceea, vocea sa este mediană, în sensul că se află la mijlocul arpegiului mărginit, la un capăt, de filosofii politicului (adepți ai ultra-teoretizării), și la celălalt de sociologii cantitativiști (adepți ai ultra-empiricismului). Statutul de voce mediană îi reduce posibilitățile de a se distinge față de celelalte. În consecință, Mudde este o "curea de transmisie" între studiile teoretice și cele empirice
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din „diastenai” și „dihistemi” (a sta la o parte, a pune de-o parte sau separat). Acest concept de „diastima” având sensul de interval muzical între note sau o gamă muzicală poate fi regăsit încă de pe vremea lui Arckytas Tarentius, filosoful pitagoreic care a trăit în secolul a IV-lea i. Hr. și la Aristoxenus Musicus, contemporanul sau, si poate fi găsit și la Aristotel. Euclid folosește de asemenea acest termen pentru a desemna distanță de la centrul la circumferință (radius) a unui
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Magazine, "The point of view" ("Punctul de vedere"), se notează că "există un joc subtil de planuri între jurnalism și ficțiune pe care nu-l remarcă prea mulți" și se adaugă ca o premoniție de tip McLuhan (vezi Marshall McLuhan, filosof, pedagog și om de litere canadian); care anticipează stabilirea de mai târziu a influenței mediului asupra societății "poveștile de calitate care trec drept știri modifică obișnuințele unei pături care include aproape tot publicul cititor" (122). Se observă astfel că genul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu o "artă superioară", având scopul de a pune în evidență valori eterne și universale, "literatura" devine cunoscută îndeosebi începând cu primii ani ai secolului al XIX-lea, după cum arată Oxford English Dictionary. De exemplu, în 1812, Sir Humphrey Davy, filosof, chimist, inventatorul lămpii miner, autorul eseurilor literare despre pescuitul cu undița în tradiția lui Isaak Walton, a scris: "Literatura lor, operelor lor de artă oferă modele care nu au putut fi niciodată înlocuite". Oxford English Dictionary menționează că aceasta este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sensibilă la rafinament, senzualitate, provocare. Să luăm, de exemplu, Notre coeur și să-i examinăm pe admiratorii lui Michèle de Burne, care se adună în mezaninul ei rafinat, din strada Generalului Foy, după Saint-Augustin. Aici defilează cremă societății franceze: Maltry, filosoful; Lamarthe, scriitorul; Predole, sculptorul; Massival, muzicianul numeroși artiști reduși la rolul de curtezani, care substituie cultul frumosului în folosul acestui Idol. Nici André Mariolle nu va putea rezista forței sale de atracție: retras la Fontenbleau cu servitoarea Elisabeth pentru a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
comme îl possédait mieux son sujet, îl s'y montra supérieur, répétant comme de lui des choses qu'il venait d'entendre" [Maupassant, Bel-Ami, p.34]. Spiritul feminin a marcat puternic limbajul de salon, șlefuind caracterele și moravurile, cum observa filosoful englez Hume. Este interesantă observația, preluată de la Rousseau, referitoare la conversația în compania unei femei frumoase, care își propune aceleași subiecte serioase că și un filosof: "un article de morale ne serait pas mieux discuté dans une société de philosophes
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Spiritul feminin a marcat puternic limbajul de salon, șlefuind caracterele și moravurile, cum observa filosoful englez Hume. Este interesantă observația, preluată de la Rousseau, referitoare la conversația în compania unei femei frumoase, care își propune aceleași subiecte serioase că și un filosof: "un article de morale ne serait pas mieux discuté dans une société de philosophes que dans celle d'une jolie femme de Paris" [Taine, 1986, v.I, p.210]. Această conversație, caracterizată că libera, animată, instructiva, poate deveni dezbatere: "Point
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
persistent clasele și sexele 389 decât toaletă; cea din secolul al XIX-lea le diferenția destul de puternic. Niciodată vestimentația nu a fost utilizată mai mult decât în perioada cercetată pentru a ilustra conformitatea sau subversiunea [v.Higonnet, 2002, p.344]. Filosofii și moraliștii au văzut în modă distincția pe care aceasta o aduce între être și paraître. "Ea produce felul cum arata, adică un cod al aparentelor ce se impune celui care îl utilizează. Dar acest regulament devine de acum înainte
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a menționării fundamentelor sale creștine în corpul Constituției care o rînduiește. Așa cum Bronislaw Geremek, vizionarul istoric și om politic polonez mărturisea, întregul metabolism al definirii de sine a Europei în afara reperelor creștine devine un exercițiu "sărăcăcios și obscur", preluând avertizarea filosofului german Robert Spaemann: "Europa viitorului poate deveni o comunitate legală, în care toți cetățenii țărilor de tradiție europeană vor găsi un acoperiș comun, numai dacă va face posibilă existența unor comunități care respectă și protejează valori comune". Or, în absența
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]