11,589 matches
-
pe decrepitul Kuprin, purtând cu multă grijă o sticlă de vin ordinaire pe străzile bătute de ploaie; pe Aihenvald - versiunea rusească a lui Walter Pater - omorât ulterior de un troleibuz; pe Marina Țvetaeva, soția unui agent dublu și poetă de geniu, care, În ultimii ani ai deceniului al patrulea, s-a Întors În Rusia, unde s-a stins din viață. Dar autorul care m-a interesat cel mai mult a fost firește Sirin. El aparținea generației mele. Dintre tinerii scriitori formați
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Grigore Ureche. Domnul Ștefan este Domnul tuturor românilor. Pentru aceasta aduc mărturia unui transilvănean ce mult l-a iubit "că doar și transilvănenii tot un fel de români-moldoveni de peste munte îs, doar că limba le e mai aspră olecuță". "Dinamica, geniul, energia, demnitatea voievodală, spiritul de inițiativă și vitalitatea excepțională, puse de Ștefan cel Mare în destinul său istoric, ar fi fost, prin virtuțile lor, suficiente să ducă la crearea unui spațiu moldovenesc de întinderi și proporții imperiale... Nici o altă epocă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe Genghis-han!". Eu, de frică, n-am mai suflat un cuvânt. Peste un an, El Fatih intra călare în Sfânta Sofia... Despoții ăștia ajung să se creadă supraoameni, adaugă Maria. Își creează un adevărat cult al personalității: "Omul providențial", un geniu stăpânitor ce se naște o dată la cinci sute de ani... De fapt, au o rotiță sărită aici, își împunge el tâmpla cu degetul. Dumnezeule! strigă Alexandru, eroic, și mușchii încordați se umflă sub cămașa nădușită, lipită pe trup. De m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de modeste. David și Goliat, spune cu mândrie Maria. E un miracol, desigur... Miracolul se cheamă spiritul de sacrificiu, disprețul față de moarte al acestor viteji "țărani proști" cum spui tu, Alexandre -, dar se cheamă și Ștefan, tactica și strategia, inteligența, "geniul lui"... Miracolul stă în dragostea moldovenilor pentru țara, pentru voievodul lor, se fudulește Sora. Și vrăjmașul care vine are a se înfrunta cu norodul întreg! Cum sare cloșca! o ironizează Isaia, care, până atunci nu scosese un cuvânt. De când muierile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să asculte de acei păgâni; pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și de sabia acelor păgâni..." Din scrisoarea Judelui Brașovului adresată lui Ștefan Voievod și Domn al Moldovei * "...Dinamica, geniul, energia, demnitatea voievodală, spiritul de inițiativă și vitalitatea excepțională , puse de Ștefan cel Mare în destinul său istoric, ar fi fost, prin virtuțile lor, suficiente să ducă la crearea unui spațiu moldovenesc de întinderi și proporții imperiale... Nici o altă epocă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din poeziile sale despre animale: Vaca, Cântecul cățelei, Vulpea... Păcătuind prin evazionism, s-ar fi spus în limbajul proletcultismului ce încă nu fusese inventat, întorcându-și fața de la măcelul în toi pe fronturile care brăzdau Europa. Demonstrând, de fapt, cu geniul său uimitor, de o prospețime matinală și totodată bolnav, blestemat, că suferința e una și indivizibilă. Că prețul, valoarea ei sunt aceleași, la oameni și animale. Că în vastul ei domeniu nu există trepte, ierarhii. Hecuba e superioară numai prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unde am, în fine, un scaun normal. Cele două coarne de rinocer erau, așadar, numai finalul unui alt proces. Am să revin asupra acestei probleme de interes primordial (...) azi dimineață, pe când mă aflam la closet, am avut o intuiție de geniu. Scaunul era, de altfel, neverosimil de unic, de fluid și de nemirositor. Mă gândeam la problema longevității umane, și asta din cauza unui octogenar care studiază subiectul și care tocmai și-a dat drumul deasupra Senei cu o parașută din mătase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nevoile ca oamenii de rând. În ziua când voi scrie eu un tratat general pe această temă, lumea întreagă va fi, fără îndoială, uimită. Va fi, de altfel, exact opusul celui scris de Swift despre latrine” (Salvador Dali, Jurnalul unui geniu, Edit. Humanitas, 1994, pp. 58, 63-64); „Defecația. Da, numai că eliminarea materiilor fecale nu e o treabă simplă pentru un pălmaș ajuns la limita rezistenței. A-și încheia nasturii la pantaloni pe un ger de cincizeci de grade sub zero
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și un număr de pagini pe zi, mai mic sau mai mare, indiferent de calitatea textului și indiferent dacă acesta va fi păstrat ori nu ; génie ou non, vorba lui Stendhal. Eu cred că aceștia sunt grafomani. Grafomania nu exclude geniul, numai veleitarismul îl exclude. Baudelaire sau altcineva, nu mai știu, a zis : qui ne TRAVAILLE pas tous les jours, ne travaille jamais, nu qui n’ECRIT pas tous les jours (subl. m.). Sadoveanu, care se știe cât a scris, îi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
au un instinct infailibil în a detecta inteligența și în a se mobiliza ̀ mpotriva ei, spontan și organic, sistematic și înverșunat. De aceea, există la noi, manifestată fie direct, fie disimulat, dar tenace, atâta ostilitate față de Caragiale, abisalul Caragiale, geniul inteligenței radicale, cel mai eficient dintre marii români demascatori ai Prostiei. Sunt prea mulți proști pe lume, dar din fericire sunt și mulți români care știu că : mai bine cu un deștept la pagubă, decât cu un prost la câștig
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și Thomas Mann (sau David Hume, care nu s-a jenat să scrie - poate ironic - cu privire la nu mai știu ce problemă filozofică, „it’s too difficult for me”). Modești în primul rând fiindcă ne pune în contact cu creația marilor genii ale omenirii ; cum spune Gordon Craig, tot în legătură cu Montaigne : „we are little men and he a very grand one ; but as men we have certain likenesses”. Modești apoi fiindcă ne face să ne știm limitele propriei noastre științe și (doar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Triumful oligofreniei S-au împlinit patru decenii de când în sinistra toamnă a unui an bogat în dezastre s-a săvârșit o crimă atât de cumplită, încât însăși stupiditatea ei strigătoare la cer pălise sub imensa ei oroare. Un om de geniu, dătătorul unei opere a cărei incredibilă vastitate îngreunează cunoașterea nenumăratelor ei splendori, a fost smuls într-o seară din sălașul muncii lui de savant, târât în bezna unei păduri, batjocorit și ucis într-un chip a cărui grozăvie nu o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e cea mai completă desfășurare metodică a comicului, umorului și tandreței, dar și că e, după Gargantua & Pantagruel, a doua capodoperă suprarealistă. Luarea aminte și curiozitatea mi le-a deșteptat Eliade afirmând de-a dreptul că Laurence Sterne e un geniu (subl. m.) și scriind în alt loc : „Sunt opere pe care nu știm încă să le privim, cum să le privim. Fără îndoială că o bună parte din frumusețea lor ne scapă din cauza aceasta. Divina Commedia, Tristram Shandy, Faust sunt
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
el însuși. Era ireceptiv la așa-numitele experiențe „abisale” și în genere, la „sentimentul tragic al vieții”. Avea un fel de recul, un refuz organic, față de Dostoievski, de pildă, despre care a scris rânduri consternante. Îl vedea ca pe un geniu morbid, ca pe un „apucat”, un fenomen aberativ atât în plan moral, cât și ca artă literară. Moduri de gândire ca al lui Kierkegaard sau al lui Heidegger îi inspirau oroare. Cu toate acestea, ceea ce refuza în proza literară sau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la biblioteca Academiei, răsfoind colecția României literare a lui Rebreanu, pe 1932 sau ’33, am dat de un articol de Eugen Ionescu în care tânărul publicist spunea la un moment dat cam așa (citez din memorie) : „Eu care sunt un geniu (vă rog, vă implor, credeți-mă ; sunt un geniu !)...”. Vorbele acestea, care nu puteau fi luate atunci în cel mai bun caz decât drept o jactanță juvenilă, cum și erau, inofensivă prin însăși enormitatea ei, surprind acum prin clarviziune. Cerea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Rebreanu, pe 1932 sau ’33, am dat de un articol de Eugen Ionescu în care tânărul publicist spunea la un moment dat cam așa (citez din memorie) : „Eu care sunt un geniu (vă rog, vă implor, credeți-mă ; sunt un geniu !)...”. Vorbele acestea, care nu puteau fi luate atunci în cel mai bun caz decât drept o jactanță juvenilă, cum și erau, inofensivă prin însăși enormitatea ei, surprind acum prin clarviziune. Cerea să fie crezut pur și simplu pe cuvânt, dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dar vedem azi că avea dreptate. Chiar dacă vroia doar să șocheze (cum a părut și un an sau doi mai târziu cu volumul Nu) și oricât am ști că orice tânăr literat, chit că nu o mărturisește, se socoate un geniu, pretenția lui exorbitantă s-a dovedit după câteva decenii un pariu câștigat, fiind azi un loc comun al culturii mondiale. Și în privința lui Nu lucrurile stau la fel. Intenția de a scandaliza este evidentă și, de altminteri, declarată expres. Hazul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o poate privi decât sub specia farsei. Dincolo de circul acesta, rămâne ceea ce Lovinescu numea „sentimentul labilității universale”. După câteva milenii, egale în definitiv cu o clipă în nesfârșitul vremii, până și numele lui Shakespeare va fi uitat. Cel mai uriaș geniu, cea mai colosală capodoperă ajung, în inexistență și uitare, totuna cu orice nulitate. Non omnis moriar - ce iluzie ! Cu toate acestea, insul stăpânit de demonul literaturii nu se lasă. Îndărătnică deșertăciune sau eroism? Egolatrie stupidă sau dăruire sublimă ? Forță creatoare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fapt nici nu puteau încă, atunci, să fie altceva. În prelegerea din 8 decembrie 1912 le spunea studenților : „Nouă, mai bătrâni, cu toate că îl cunoaștem foarte bine, îl știm pe de rost pe Eminescu, ne-a fost dat să cetim acel Geniu pustiu, o operă pe care ar fi putut-o scrie, în afară de scânteieri geniale, chiar și d. Scurtu” (Opere, 9, București, 1980, p. 112 ; așadar nu i-au scăpat „scânteierile geniale”, cum bine le numește, prezente în această încercare imatură și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din materialul rămas ar fi trecut desigur în antume, e greu de imaginat ce formă ar fi căpătat în stadiul ultim mai ales acele poeme lungi aruncate în fugă pe hârtie și rămase în stare brută, dar străbătute de suflul geniului (relevam mai înainte observația lui Călinescu că multe din versurile acestor poeme și-ar fi putut pierde prin amendare formală frăgezimea originară, dar, fără îndoială, poetul însuși ar fi simțit aceasta, era prea mare artist ca să nu știe riscurile excesului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care toate-s una,/ În care tot s afundă, și soarele și luna,/ Tu, care ești enigma obscurei conștiinți,/ Cuprins-abia de o minte din miile de minți,/ Tu, stingere/ Tu, chaos - tu, lipsă de viață,/ Tu, ce pân’ și la geniu spui numai ce-i în cărți./ O, slabă fulgerare... cea, cărui nu te teme,/ Îngheți nervul vieții din fugătoarea vreme...”. E adevărat că filonul acesta plutonic nu apare în Scrisorile IV și V, dar apare cu toată evidența în Scrisoarea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fi negreșit umorist, după cum a fi umorist nu ̀ nseamnă totdeauna a fi un autor comic. Caragiale este însă un mare autor comic, adică un creator de comic monumental. Evident, lucrurile acestea nu sunt etanș izolabile și există umoriști de geniu care ating nu o dată marele comic, bunăoară Sterne, Dickens, Mark Twain, dar arta comică este esențial altceva decât umorismul. Comicul monumental intră într-un anumit conflict cu durata, o frânează cumva, introducând în fluxul ei momente de suspensie ; are așadar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
zeflemeaua”. Zeflemeaua face parte din arsenalul libertății de spirit și era în mare favoare la junimiști, care persiflau „formele fără fond”, beția de cuvinte și impostura. Dar e clar că nu zeflemeaua e la faculté maîtresse a lui Caragiale, ci geniul comic. Există spirite care nu pot evalua distanța dintre zeflemea și geniul comic ; cum bine spunea Ralea, „filistinii urăsc râsul” ; îl urăsc pe toată linia, nediferențiat și global, de la zeflemea la marele comic. Le dă o stare de inconfort. Într-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mare favoare la junimiști, care persiflau „formele fără fond”, beția de cuvinte și impostura. Dar e clar că nu zeflemeaua e la faculté maîtresse a lui Caragiale, ci geniul comic. Există spirite care nu pot evalua distanța dintre zeflemea și geniul comic ; cum bine spunea Ralea, „filistinii urăsc râsul” ; îl urăsc pe toată linia, nediferențiat și global, de la zeflemea la marele comic. Le dă o stare de inconfort. Într-un număr din vara aceasta al unei reviste literare a apărut un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
că ceea ce are omul mai profund este epiderma. Meditați asupra acestui gând și veți vedea cât de mult adevăr exprimă. Epiderma reprezintă miracolul nașterii, apoi tinerețea, frumusețea, dragostea, după cum tot epiderma vădește inserția timpului și a morții în ființa noastră. Geniul comic nu se reduce la zeflemea, dar o implică, după cum implică și cele mai facile resorturi declanșatoare de râs. Una din cele mai insipide preferințe ale pedanților și „delicaților” este așa-numita comedie nobilă, sau serioasă, la care nu se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]