9,490 matches
-
a celorlalte ființe umane și punând, prin puterea voinței personale, amprenta sa unică asupra lumii. Metamorfoza individului de la servant loial implantat În Marele Lanț al Creației la agent autonom cu o chemare individuală și Îmbunătățindu-și continuu situația materială pentru gloria mărită a lui Dumnezeu, mergea mână În mână cu o schimbare a noțiunii de proprietate de la drepturi de proprietate la proprietate exclusivă. Proprietatea, Înainte legată prin aranjamente sociale complexe și drepturi condiționate de folosință, a Început să fie văzută asemănător
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Între aceștia, au strălucit personalități eminente, precum: Melchisedec, episcopul Romanului și al Hușilor, vestiții frați teologi Filaret și Neofit Scriban, renumitul rector Popa Duhul, cărturar și duhovnic iscusit și cu mare dar de la Dumnezeu ș.a. În perioada aceasta de mare glorie (1803-1886), seminarul de aici a făcut să înflorească una dintre cele mai vestite școli de muzichie bisericească și de psaltichie, care a atras în sânul ei pe cei mai vestiți protopsalți ai timpului. Astfel, într-un studiu dedicat protopsaltului Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
este binecunoscută modificarea de arhitectură a vestitei biserici "Sf. Trei Ierarhi", ctitorie a Mitropolitului Varlaam și a lui Vasile Lupu, Domnul Moldovei (secolul al XVII-lea). Odată cu strămutarea seminarului, așa cum rezultă din cele relatate mai sus, în acest scurt istoric, gloria, sacralitatea și longevitatea statornică de două secole și jumătate, a unei activități de înaltă ținută și de evlavie creștină, începând de acum s-au prăbușit și a rămas, trecând prin mari greutăți și vicisitudini, doar Sfânta Biserică, uneori ocrotită, alteori
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de, culpabilă, (auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile invariabile. Or, firea lui avid de exces îl hărăzește trăirilor ardente, într-o glorie de efuziuni, extaze, înfiorări. Ca să se regăsească, să uite de timpul care nu iartă, El se avîntă în voluptatea dătătoare de sens a unei iubiri mîntuitoare. Pînă și pătimirea, "speranța fără speranță", e, în această febră a trăirii, un privilegiu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
regie..., și, în al doilea rînd, pentru că eu m-am ridicat în picioare cînd am scris piesa... Gh. P. doi: Fiindcă veni vorba, chiar așa, de ce ai scris piesa asta? Ca să ciupești un ban? Gh. P. unu: ...Un pic de glorie, da? Gh. P. doi: Ca s-o faci pe moralistul..., pe justițiarul, da? Autorul: Am scris-o pentru că am crezut că-i bine... Gh. P. unu: Bine pentru cine? Autorul: Bine pentru toți... Gh. P. doi: Bine pe naiba! Că
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mai întâi în Orient și apoi în Occident, sub impulsul Sf. Ambroziu, începe uzanța imnodiei strofico-metrice, de natură populară, cu conținut scripturistic, mesajul vehiculat având ca scop și apărarea ortodoxiei credinței de ideile eretice. Imnul vechi cel mai celebru este Gloria. Ritmica, formularea literară și conținutul teologic i-a determinat pe specialiștii în domeniu să dateze acest imn în prima epocă creștină (secolul II-III). La început, probabil era folosit în cadrul rugăciunii de dimineață; unii exegeți susțin că era parte integrantă din
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
IV-lea devine parte din cadrul liturghiei de Crăciun, după cum mărturisește Leon cel Mare (+ 461), iar ulterior intră și în liturghiile in die natali a martirilor și apoi în liturghiile solemne ale anului liturgic (secolul al VI-lea). La început, imnul Gloria era intonat numai de papa și era continuat de grupul clericilor care înconjurau altarul. „Acesta este motivul pentru care melodiile cele mai vechi din Gloria sunt simple recitative, mai degrabă asemănătoare cu o declamație decât cu un cântec”. În secolele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și apoi în liturghiile solemne ale anului liturgic (secolul al VI-lea). La început, imnul Gloria era intonat numai de papa și era continuat de grupul clericilor care înconjurau altarul. „Acesta este motivul pentru care melodiile cele mai vechi din Gloria sunt simple recitative, mai degrabă asemănătoare cu o declamație decât cu un cântec”. În secolele VI-VII, va fi executat de schola cantorum, în alternanță cu adunarea de credincioși. Odată cu formarea ciclului de misă, Gloria va constitui a doua parte
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
melodiile cele mai vechi din Gloria sunt simple recitative, mai degrabă asemănătoare cu o declamație decât cu un cântec”. În secolele VI-VII, va fi executat de schola cantorum, în alternanță cu adunarea de credincioși. Odată cu formarea ciclului de misă, Gloria va constitui a doua parte din cele cinci. Din perioada muzicii polifonice până în zilele noastre, aproape toți compozitorii s-au exersat în domeniul acestei forme. Un alt imn vechi celebru este Te Deum. Prima parte, cea mai veche, este de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Tractus, Aleluia, Ofertoriul și Communio, acestea alcătuind Proprium Missae. Este un repertoriu de o rafinată valoare artistică și de o dificilă execuție, mărturie a rolului tot mai relevant al scholei și al cantorilor specializați în cadrul liturgiei. Celelalte cântece, precum Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus și Agnus Dei, apar în codice mai târzii și vor constitui Ordinarium Missae. Spre deosebire de melodiile precedente, acestea au un stil silabic, sunt mai ușor de executat și par să sugereze o destinație de ansamblu. Propriumul își schimbă atât
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în formă polifonică și melodiile din Proprium, era vorba de Missa plenaria. Cea care a avut mai mult succes în istoria muzicii a fost Missa pro defunctis (mai târziu, numită misa de Requiem), care cuprindea toate cântecele din Ordinarium (fără Gloria și Credo) și din Proprium, plus secvența Dies Irae. Cea mai veche missa pro defunctis, de care avem cunoștință, aparține lui J. Ockegem (1425 cca.-1496 cca.). 4.4 Motetul Motetul, în secolul al XIV-lea, era o compoziție izoritmică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
uitată (moștenire medievală) nici practica de a face auzită simultan (vechiul motet) două sau mai multe texte diferite și opuse între ele (politextualitatea). Într-una din misele lui Morales, o voce cânta Ave Maria iar celelalte cântau cuvintele din Kyrie, Gloria și Credo... Obrecht introducea [în misă] antifonele de la Crăciun ... Tinctoris introducea fragmente din Te Deum ... Există chiar și motete de-ale lui Festa [Costanzo, considerat fondatorul Școlii romane], Mouton, Josquin Des Pres, Gombert, Loyset, la patru voci, fiecare cântând un
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sufocat de amestecul unor polifonii complicate. În zilele noastre - afirma cardinalul Bernardino Cirillo în anul 1549 -, scriitura imitativă a ajuns la un nivel atât de înalt, încât, în timp ce o voce spune „Sanctus”, o altă voce pronunță „Sabaoth” iar altă voce, „Gloria tua”, obținându-se un produs sonor bâlbâit și deranjant ... Trebuie să înlăturăm, deci, din biserică aceste modalități corupte și să introducem acea muzică ce mișcă spiritul spre pietate și devoțiune. În fața acestei situații, părinții conciliari, preocupați mai mult de problemele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
stilul teatral, acesta din urmă privilegiind modurile moderne și accesibile publicului mai larg. Doar o anumită minoritate, mai exigentă, înțelegea prin „stil ecleziastic” un limbaj sobru, sever și a cappella, net opus celui profan. Un exemplu de missa-cantata este faimoasa Gloria în Re major pentru soliști, cor și orchestră (RV 589) de A. Vivaldi (1678-1741), împărțită în 12 numere. Însă exemplul cel mai superb al acestui gen este Misa în Si minor pentru soliști, cor și orchestră (BWV 232) de J.S.
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
qui”, de Benedict al XIV-lea Pe parcursul secolului al XVIII-lea, abuzurile s-au înmulțit: abandonarea cântecului latin medieval, invazia muzicii teatrale și instrumentale; superficialitatea și mondenitatea execuțiilor exhibiționiste (afirmarea soliștilor vocali și a instrumentiștilor); înlocuirea textelor liturgice oficiale (precum Gloria sau Pater noster) cu altele neaprobate; cântecul confuz și precipitat al psalmilor; lipsa de atenție a clericilor în timpul rugăciunii și în cor etc. În mod evident, s-au înmulțit și protestele, în special în sinoadele locale și cele ale unor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
s-au oprit și succesorii lui Pius al X-lea. Principiile care stau la baza acestui motu propriu se bazează pe următoarele aspecte teologice: „Muzica sacră, ca parte integrantă a liturgiei solemne, participă la scopul general al acesteia, care este gloria lui Dumnezeu, sanctificarea și edificarea credincioșilor. Ea contribuie la mărirea cadrului și a splendorii ceremoniilor ecleziastice și, așa cum datoria sa principală este de a ornamenta cu o melodie adecvată textul liturgic care este propus înțelegerii credincioșilor, tot astfel scopul ei
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
istorice nici un interes public, nici o patimă antiromânească și nici o slugarnică lingușire față de stăpânii de astăzi nu-l poate răsturna: că viața istorică a așa-numitei Basarabii începe cu Domnia Moldovei și se întărește, se acoperă de bogăție negustorească și de glorie războinică prin această Domnie”. Îndemnul marelui istoric și militant pentru unitatea națională, cuprins în ultimele rânduri ale întinsului demers, își va afla împlinirea peste șase ani, dar numai pentru o scurtă perioadă, 1918-1940. UNIREA BASARABIEI CU PATRIA MAMĂ - „o rază
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
1917: „Mărășeștii, prin proporțiile pe care le-a avut lupta și prin forțele ce s-au aruncat împotriva noastră, au intrat în rândul bătăliilor mari din istoria universală [...]. Mărășeștii vor fi ceea ce sunt astăzi în sufletul oricărui bun român: simbolul gloriei cu care armata a acoperit prestigiul României și a sfințit războiul unității naționale”. În urma înfrângerilor din iulie-august 1917, comandamentul german a renunțat la operații ofensive în această zonă. Frontul se stabiliza aici pentru o perioadă a cărei durată nu putea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Moldovei lui Ștefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră, domnule general și către ostașii țării. Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria și stăruința domniei voastre, neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Trăiască în veci România ! Trăiască viteaza noastră armată !”. Presa a reflectat reacția populară amplă la vestea intrării în război, anunțată în mai
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
granițelor ei naturale Prutul, Nistrul, Marea Neagră și frontierele care o despart la nord de Austro-Ungaria, coroanei Moldovei, de la formarea acestui principat în secolul al XIV-lea și ea a participat la viața ei politică și istorică, împărtășind momentele ei de glorie și vicisitudinile soartei până în momentul răpirii, comisă de Rusia în 1812. Ucraina, de altfel, în proclamația care poate fi considerată cu actul ei de naștere, a desemnat ea însăși Nistrul ca una dintre frontierele ei, fără să facă nici o rezervă
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
țărani din Basarabia. Moldova, teritoriul cuprins între Carpații Orientali, Carpații Păduroși, Nistru și Marea Neagră, a fost dintotdeauna locuită de români și strămoșii lor, fiind așadar, parte constitutivă a vetrei și etnogenezei poporului român. Principatul Moldovei, ce a cunoscut vremuri de glorie sub Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Ion Vodă cel Cumplit, Vasile Lupu, a fost ca și celelalte principate românești, Valahia și Transilvania, pavăză lumii creștine în fața expansiunii otomane. Basarabia nu era denumirea întregului teritoriu dintre Prut și Nistru. Denumirea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă !” Și bietul om slab, palid, având sumanul rupt Și o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt, Pășea trăgând piciorul Încet, dar pe-a lui față Zbura ca o lumină de glorie măreață, Și-n ochii lui de vultur adânci, vioi și mari, Treceau lucioase umbre de eroi legendari. Opinca-i era spartă, căciula desfundată, Dar fruntea lui de raze părea Încoronată. Calică-i era haina, dar strălucea pe ea Și crucea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
to judge oneself from time to time, looking right and left to see where one stands. For us Romanians, the danger of wandering is especially great, since we are too easily attracted by the passing luster of fashion, by conquering gloria mundi or I don’t know what other ‘values,’ and we strive, while still in scientific swaddling (sumețindu-ne Încă din fașă științifică), to get elbow to elbow or even to surpass our poor Western colleaguesă(7.VI.1933)”. As for
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1-2, în PSB, vol. 57, p. 421) „Nimeni dintre credincioși nu se îndoiește că, înainte de facerea acestei lumi văzute, Dumnezeu a creat puterile duhovnicești și cerești pentru ca ele să știe că au fost plăsmuite din nimic din bunăvoința Creatorului spre gloria Lui și pentru ca ele să-I aducă neîncetat mulțumiri pentru slava Lui cea mare”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, A doua convorbire cu părintele Serenus, cap. VII, 1, în PSB, vol. 57, p. 438) „Dumnezeu a creat puterile
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Convorbiri duhovnicești, Partea I, A doua convorbire cu părintele Serenus, cap. VII, 1, în PSB, vol. 57, p. 438) „Dumnezeu a creat puterile duhovnicești și cerești pentru ca ele să știe că au fost plăsmuite din nimic din bunăvoința Creatorului spre gloria Lui și pentru ca ele să-I aducă neîncetat mulțumiri pentru slava Lui cea mare.” (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, A doua convorbire cu părintele Serenus, cap. VII, 1, în PSB, vol. 57, p. 438) ,,El (Dumnezeu - n.n.) le-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]