11,901 matches
-
din Boston. Aceștia au împiedicat să iasă în larg și le-au descarcăt. În Virginia, John Harrover, servitor, învățător la școală de pe plantație, ales căpitan, a susținut mulțimea de voluntari la un concurs pentru selecționarea oamenilor, iar lordul Dunmore, ultimul guvernator al Virginiei, s-a pus sub protecția forțelor navale britanice. La Savannah, capitală Georgiei, organizația revoluționară a preluat conducerea orașului. Generalul maior John Burgoyne, însoțit de generalii maiori William Howe și Henry Clinton, au sosit la Boston pe 25 mai
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
britanice din America a primit întăriri, până la sfârșitul anului 1776, efectivele sale ridicându-se de la 8000 la 34 000 de soldați echipați și instruiți. Zece mii de tunici roșii și Hessiani au fost trimiși în Canada la dispoziția generalului Guy Carleton, guvernatorul coloniei care trebuia să-i alunge pe rebeli. Trebuia să înainteze către sud, spre Albany și să se alăture armatei lui Howe, primind ordinul să ocupe New York și să sfărâme rezistență americană în coloniile centrale și în Noua Anglie. Un
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
dispunând de resurse financiare (12 milioane lire sterline cheltuite anual pentru războiul în America). În primăvară 1776, întăririle britanice au sosit, până atunci, trupele lui Gage rămânând la Boston, iar cele ale lui Carleton, la Quebec. În sud, lordul Dunmore, guvernatorul Virginiei, a recrutat trupe loialiste și a organizat un regiment de sclavi negri. Fermierii din Virginia și Carolina de Nord s-au adunat în mare grabă, formând un detașament de miliția populară, formată din 900 de soldați. Detașamentul a zdrobit
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
a organizat un regiment de sclavi negri. Fermierii din Virginia și Carolina de Nord s-au adunat în mare grabă, formând un detașament de miliția populară, formată din 900 de soldați. Detașamentul a zdrobit forțele lordului Dunmore la Great Bridge. Guvernatorul Virginiei a evacuat Norfolk, stabilindu-și baza și refugiindu-se pe un vas militar britanic. La 1 ianuarie 1776, a debarcat din nou pentru a-i pedepsi pe rebelii americani și a incendiat Norfolk. La 10 ianuarie 1776, Thomas Paine
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
inviolabilitatea persoanei. S-au elaborat constituții și au fost desemnate comitete. În New Jersey și în Pennsylvania, drepturile au fost lărgite, iar conducerile locale au fost înlocuite cu elemente radicale, în New Jersey, însuși fiul lui Benjamin Franklin, William Franklin, guvernatorul regal, fiind demis, arestat și întemnițat. S-au trimis noi delegați la Congresul Continental cu mandatul de a vota pentru independența. La 7 iunie, Richard Henry Lee, delegat din partea Virginiei, supuse Congresului o rezoluție în favoarea independenței, alianței cu statele străine
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
nu putea fi ales mai mult de două legislaturi consecutive și nu putea fi reales decât cu o întrerupere de trei ani. Un consiliu executiv era format din 13 membri, aleși trienal și un președinte fără putere, luând locul vechiului guvernator și consiliul proprietarului. Nici președintele sau consiliul nu aveau drept de veto în a împiedică lucrările legislaturii, de astfel, dezbaterile Legislative erau publice și jurnalul lor publicat săptămânal, legile de interes colectiv fiind în prealabil supuse dezbaterii publice și nu
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
a fi ales în Senat se cerea un teren de 2000 de lire sterline, iar dacă nu rezidă în districtul respective, 7000 de lire sterline. Districtele erau stabilite încât regiunea de coasta avea 144 de locuri, iar cele din interior-55. Guvernatorul și cei opt consilieri aleși de ambele camere reunite, trebuiau să posede fiecare un teren de 10 000 de lire sterline, iar judecătorii erau numiți de către senat, ceilalți juriști, șerifi, ofițeri fiind aleși, prin scrutin de Senat și Camera. Conducerea
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
lire sterline, iar judecătorii erau numiți de către senat, ceilalți juriști, șerifi, ofițeri fiind aleși, prin scrutin de Senat și Camera. Conducerea statului aparținea bogaților, marilor proprietari de terenuri. Massachusetts, ce a adoptat constituția în 1780, era unicul stat în care guvernatorul avea drept e veto și dreptul ca împreună cu consiliul său, să numească judecători, procurorul general, șerifii, procurorii, ofițerii armatei și flotei. Erau menținute taxele pentru întreținerea bisericii, iar puterile exlusive ale Adunării Legislative erau asigurate. Thomas Paine și Thomas Jefferson
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
Thomas Paine susțineau abolirea sclaviei. În 1771, legislative din Connecticut a dezbătut memoriile înaintate pentru a pune capăt sclaviei, legiferând interzicerea comerțului cu sclavi. În Massachusetts, Legislativă a adoptat în 1773 o decizie similară, dar s-a izbit de votul guvernatorului Hutchinson. În 1774, adunarea orășănească din Baintree a votat rezoluția prin care locuitorii se obligau să nu mai facă negoț cu sclavi și să boicoteze sclavia. S-au adoptat măsuri similar în Rhode Island, Pennsylvania, Delaware. Legislativa din Rhode Island
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
propunerea lui John Rutledge, delegat al Carolinei de Sud, Congresul Continental a interzis înrolarea negrilor în octombrie 1775. Consiliul generalilor armatei americane a adoptat o decizie similară până când pe 12 noiembrie, Washington a emis un ordin pe armată. Lordul Dunmore, guvernatorul regal al Virginiei, a organizat un regiment de sclavi negri, iar în proclamația din noiembrie, a făgăduit libertate celor care vor lupta în armata regală britanică împotriva rebelilor americani. Negrii s-au prezentat încrezători la unitățile britanice. La sfârșitul anului
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
fruntea a trei mii de soldați și Sir Peter Parker, care comanda o expediție navală de 11 nave de război, au primit ordin în 1776 să ocupe Carolina de Sud și cea de Nord, în cooperare cu unitățile loialiste. Fostul guvernator al Carolinei de Nord, Josiah Martin, a lansat manifest prin care cerea loialiștilor să se ridice împotriva regimului revolutionar. În februarie, 2000 de loialiști s-au adunat la Cross Creek sub comanda lui Donald McDonald, general brigadier. S-au prezentat
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
din Anglia cu o flota de război: zece vase de linie și 20 de frigate, câteva sute de corăbii de transport și 10 000 de marinară. Cel mai mare corp expediționar britanic era gata de atac. Lordul William Tryon, fostul guvernator regal din New York, refugiat pe un vas, ducea o corespondență secretă cu loialiștii din oraș pentru a pregăti un complot. David Matthews, primarul orașului, a organizat o rebeliune a loialiștilor ce trebuia să izbucnească odată cu atacul britanic. Washington și ceilalți
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
cedau teritorii Congresului american. În anii următori s-a dezbătut modul în care trebuia realizară ocuparea teritoriilor. În iulie 1787 a fost adoptată Legea Ordonanței Nord-Vestice prin care stabilea procedura de organizare a teritoriilor care nu erau vacanțe. Congresul numea guvernatorul și magistrații unui anumit teritoriu bine delimitat-district. Când teritoriul era populat de un număr de 5000 de persoane adulte de sex masculin, se putea trece la alegerea unui parlament local. Atunci când populația ajungea la 60 000, teritoriul era admis în
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
și Ditrău, care se varsă în Mureș. În sursele istorice numele satului Remetea apare ca: "Remete", "Remethe", "Remeteh", "Gyergyóremete" și "Gyergyó Remete". Potrivit tradiției, fondatorul comunei a fost Bonifác Kendeffy, un călugăr franciscan, care a fost aprodul cardinalului Gheorghe Martinuzzi, guvernatorul al Ardealului (1541-1551). În decembrie 1551 Martinuzzi a fost asasinat de generalii austrieci Castoldo și Pallavicini în castelul său de la Vințu de Jos. Nu se cunoaște exact rolul lui Kendeffy în atentatul împotriva domnului său, dar după aceste evenimente a
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
predat filosofia și filologia între anii 1820-1821. La Iași a ajuns ca urmare a proiectului mitropolitului Moldovei Veniamin Costache de a reorganiza seminarul de la Socola. Pentru această a fost trimis la Cluj Gheorghe Asachi cu misiunea de a-i cere guvernatorului Bannfy aprobare pentru trei tineri absolvenți de la Blaj care erau necesari că profesori în Moldova. După obținerea aprobării Asachi a plecat la Brașov unde i-a prezentat prof. Pop Vasile propunerea să și la convins să vină la Socola. Pop
Cipăieni, Mureș () [Corola-website/Science/300574_a_301903]
-
le vom duce cu toata stradania si în viitor. Portiunile integrale de mosie nobiliara situate în Livadia (Levad) districtul Hateg, comitatul Hunedoara, posedate odinoara de parintii si stramosii lor, date pentru vecie mai întîi de catre Ioan de Hunedoara pe atunci guvernator al Regatului Ungariei si apoi de catre Matei Regele Ungariei, Dalmatiei, Croatiei, etc. (date) împreuna cu toate veniturile si cu toate lucrurile apartinatoare (acelora) în a caror stapânire linistita si pasnica si ne relateaza ca s-au mentinut în epoca donatiei
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
lea război mondial, în împrejurări vitrege istorice, armatele române au fost obligate să lupte peste granițele țării,de către statele mari dictatoriale ale acelor timpuri. Sunt numeroase nume de familie păstrate din secolele anterioare, care se folosesc până în prezent. În diploma guvernatorului Transilvaniei din anul 1680, menționată anterior, sunt menționate cca. 22 de nume de familie, existente în cele două sate. Într-un tabel de composesorat din 1936, sunt trecute în detaliu peste 500 de persoane existente (cu nume și prenume) în mijlocul
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
neajunsuri. De asemenea am considerat că este bine a completa această lucrare cu fotografii în legătură cu tot ceea ce priveste istoria satului, adăugate la fiecare capitol. În lucrare au fost anexate istoria Composesoratului Livadia și traducerea din limba latină a textului Diplomei Guvernatorului Transilvaniei din 1670, pentru locuitorii satului Livadia, în cadrul capitolului II Istoria. 17 Mai 2002 Dr. Turcu Petru din Livadia Cităm din bibliografia acesteia lucrări care privesc tema monografiei: a)Radu Popa în BML,XLI 1 • Începuturile Evului Mediu românesc-Țara Hațegului
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de 40 de km de Sarmizegetusa Regia, capitala anterioară a regatului dac, colonia Ulpia Traiana a fost întemeiată după cucerirea acestuia de către împăratul Traian, între anii 108-110. Conform unui monument epigrafic, orașul a fost fondat din porunca împăratului de către generalul guvernator Decimus Terentius Scaurianus. Sub Hadrian i-a fost adăugat și numele Sarmizegetusa, iar în timpul împăratului Alexandru Sever a devenit "metropolis". Așezarea a cunoscut o perioadă de dezvoltare care a durat până în a doua jumătate a secolului al III-lea, când
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
Transilvaniei, în Câmpia Hațegului, o garnizoană romană. Pe acest amplasament al taberei militare romane se va construi după obținerea victoriei din anul 106 d.C., un mare oraș, capitala unei noi provincii a Imperiului Roman. Ulpia Traiana a fost întemeiată de guvernatorul Daciei Romane Decimus Terentius Scaurianus și avea o formă obișnuită în acea vreme la romani: un patrulater cu laturile rotunjite, cu o suprafață de 32,4 ha, lungimea 600 m, lătimea 540 m și înălțimea zidului de 4-5 m. Zidul
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
a ridicat în 118 d.C. un monument în cinstea lui Hadrian, iar în 119 d.C. o inscripție de mulțumire pentru Turbo. Cum din anul 166 popoarele "barbare" aflate la granița imperiului în frunte cu marcomanii și dacii liberi, atacă provincia, guvernatorii Daciei au luptat din greu ca s-o apere. La un moment dat apărarea cade, atacatorii invadează teritoriul provinciei, pustiesc regiunea auriferă și se îndreaptă spre Ulpia Traiana. Împăratul Marcus Aurelius salvează capitala și i se ridică și lui o
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
1770 Adams a devenit reprezentantul orașului Boston în adunarea legislativă (General Court). În 1771, se decide însă să părăsească viața politică, dar numai după 16 luni de semi-retragere revine la Boston. În mai 1773 radicalii l-au ales în Consiliul Guvernatorului (Governor’s Council) fiind implicat în unele manevre patriotice. John Adams s-a bucurat când bostonienii au aruncat ceaiul în mare în celebra “Partidă de ceai de la Boston” din 1773. În acest fel a revenit la parteneriatul cu radicalii și
John Adams () [Corola-website/Science/300726_a_302055]
-
au sprijinit coaliția antiromână a regelui Mithridates al VI-lea Eupator, în 73 i.en., participând la luptele pentru portul Chalcedon, unde ar fi murit 20 000 de soldați. În 61 i.en., au sprijinit locuitorii Histriei în lupta împotriva guvernatorului Macedoniei, Antonious Hybrida. Între 29-28 i.en., bastarnii, conduși de regele Deldo, au pătruns în Moesia. În bătălia de pe răul Cebros sunt înfrânți de M. Licinius Crassus și aliatul lui, Rholes, conform lui Cassius Dio. Aceștia au participat la războaiele
Bastarni () [Corola-website/Science/300735_a_302064]
-
adoptivă a acestuia, Esther Johnson, căreia îi dădea lecții. Între cei doi s-a legat o prietenie, care a dus la căsătoria lor în 1701, când tânăra pereche se mută la Dublin. Câtva timp Swift este secretar al lordului Berkeley, guvernatorul Irlandei, iar în 1701 i se încredințează o parohie. În 1704 Swift publică primele lucrări. Una dintre ele, ""The Battle of the Books"" ("Bătălia cărților"), este un eseu pe tema disputei "cu privire la autorii antici și moderni", în care Swift demonstrează
Jonathan Swift () [Corola-website/Science/300836_a_302165]
-
Noli (Sălaj), Cătina (aici Ioan Popa zis Varga și alt Ioan Popa), Milaș, Sânmihai, Sucutard, Dej (la ocna de sare - Alexa Popa), Coasta, Săcălaia, Surduc, Vidolm, Drag (Popa Alexa Stoica), Hăghiz -Tri Scaune (Popa Ștefan Stoica), Săliștea Sibiului. În 1605, guvernatorul Transilvaniei, Banffy, a dat 16 porunci pentru restituirea lor. Dat fiind specificul satului, populația nu va înregistra, multă vreme, sporuri importante. În 1713, în pragul secolului al XVIII-lea trăiau în 11 case, 16 familii: 7 de iobagi și 9
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]