11,356 matches
-
ușă) Da cine poate să fie la ora asta?! Că spectacolul e la ora 19... și-acum e abia 18...! Ia stai, ia stai puțin... că am o presimțire...! Azi ce-i? Ei, ce-i azi! Azi e marți..., că marțea am cu cei de la et. II! (verifică într-un calendar de birou) Numai că azi nu e marți, zevzecule, și dacă nu-i marți ce poate să fie...?! Miercuri, nu? Da uite că nu-i nici marți, și nici miercuri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
e marți..., că marțea am cu cei de la et. II! (verifică într-un calendar de birou) Numai că azi nu e marți, zevzecule, și dacă nu-i marți ce poate să fie...?! Miercuri, nu? Da uite că nu-i nici marți, și nici miercuri... (revelație) Dumnezeule!, e luni! Ziua mea liberă, ziua mea de chin... ziua... seara mea... muiată-n zeamă de trecut..., seara mea... ornată cu amintiri..., trecutul meu mîncat de prezent... (sonerie ușă) Da iar nu-i dau drumu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Sursa dublă: Pentru că, vezi, și eu... sînt zile cînd mi se pare că sînt vinovat... da, și alte zile cînd mă simt nevinovat... Obiectiv nr.: Înțeleg... cum ar veni, să zicem, miercurea și vinerea ești vinovat... lunea nu se pune... marțea și joia ești nevinovat... iar în weekend... liber la întrebări... Sursa dublă: Dom'le, nu de întrebări duc eu lipsă... răspunsurile mă omoară. (pauză mare) Trimisul lui Dumnezeu: Eu l-am văzut pe Dumnezeu! Sursa dublă: Iar? Sau tot visul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
luni seara, înainte de nuntă, la casa mirelui, când fetele împodobesc cedrul cu lână sau cu ață albă, sură (gri) și roșie, cu spic de orz, în vârf legau un ciucure din boabe de călin, "îngrădit" cu un "ciochine" de ovăz. Marți și miercuri din săptămâna premergătoare nunții, oaspeții se adunau la casa mirelui pentru a petrece steagul la casa miresei 341. c. Înmormântarea Expresia "a-nchinat steagul" își are obârșia în obiceiul de a ridica un steag pe casă (Moldova), în turnul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vreme și belșug, iar zeița orientală Ma și Cybela feniciană personificau natura roditoare.385 Un alt ritual de invocare a ploii, întâlnit mai mult în părțile sudice ale României (Oltenia, Muntenia, Dobrogea, sudul Moldovei), este Caloianul, practicat în a treia marți după Paști sau când e mare secetă. Fetele și femeile frământă lut și fac un om în miniatură pe care îl botează Caloian sau Scaloian, îl pun într-un sicriu, îl plâng ca pe mort, îl tămâiază și îl îngroapă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe cari i-a făcut Dumnezeu au început a face copii și tot făcea în toată ziua câte unul; așa a vrut Dumnezeu ca să se facă zilele. În ziua întâi a făcut pe Duminică, fată; apoi pe Luni, bărbat; pe Marți, iar bărbat; pe Miercurea, femeie; pe joi, bărbat, apoi pe Vinerea, iar femeie, precum și pe Sâmbăta, ca să aibă oamenii sfinți, zile."59 Potrivit credințelor populare românești, în trecut, "zilele umblau pe pământ" pentru a-i pedepsi pe oamenii care lucrau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apoi pe Vinerea, iar femeie, precum și pe Sâmbăta, ca să aibă oamenii sfinți, zile."59 Potrivit credințelor populare românești, în trecut, "zilele umblau pe pământ" pentru a-i pedepsi pe oamenii care lucrau în ziua lor; cele mai de temut erau Marțea și Vinerea: "Marți-seara, Marseara, Marțole sau Marțolea este o babă răutăcioasă care umblă marți seara (...) pe la casele gospodarilor, spre a pedepsi pe gospodinele pe care le găsește lucrând";60 "Sf. Vineri (...) este o vădană rea și năpăstoasă care nu îngăduie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trecere. Astfel, "săptămâna" primordială este reamintită în orațiile nupțiale, tocmai pentru a reînnoi și sacraliza timpul profan: "Că numai Dumnezău e negreșit / Care toate-n lume le-a rânduit. / Luni a făcut sămn cu mâna / Și s-a făcut lumina; / Marți a făcut pomântul / Numai cu cuvântul, / Miercuri marea și câte-s într-însa / Numai cu zâsa; / Joi a-ntins cerul ca o piele / Și l-a-mpodobit cu stele, / Cu luceferi luminoși / Ca să privim și noi la ăști pacatoși; / Vineri a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pământul este desțelenit de trecut pentru a fi primenit în fața Anului Nou: S-a pornit într-o joi, / Cu plug cu doisprezece boi, / Boi-bourei, / În frunte țintăței, / În coadă codălbei... / Mai mânați măi, / Hăi, hăi! / Și-au arat lunile, / Luncile, / Marțile / Coastele, / Miercurile / Piscurile / Joile / Văile, / Vinerile / Colinele, / Sâmbetele / Dâmburile. Și-ndată s-au apucat / De semănat: / Grâu de vară, / Să răsară / Până-n sară, / Până mâine, / Să fie pâine! / Mai mânați măi, / Hăi, hăi! / La luna, / La săptămâna, / Troian și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în pai cât trestia..."63 Scenariul trăirilor zilnice este însoțit de semnificațiile zilelor săptămânii care măsoară și cântărește viața omului: "Cucuruz, pănușă verde, / Dorul mândrii nu mă crede, / Că nu se merge la fete; / Luni seara să nu m-aștepte, / Marți seara nu mă duc eu, / Că mă bate Dumnezeu; / Miercuri seara mă bat sfinții; Joi mă judecă părinții; / Vineri mă duc la Sibiu, / Nu pot, mândră, ca să viu; / Sâmbătă mă duc la plug, / Obosit seara mă culc; Duminică-i liturghie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lampa și se culcă, / Apoi lunea nu lucrează, / Marția ține sărbătoare, / Miercurea-i de fată mare, / Joia-i pentru dobitoace, / Vinerea că nu se toarce, / Sâmbăta e de lăut, / Duminica-i de băut!"65; " Foaie verde de-un păsat, / Luni, marți, miercuri n-am lucrat, / Că m-am temut de păcat! / Joia-i pentru dobitoace, / Vinerea nu-i bine-a toarce, / Sâmbăta când aș lucra, / Gata-i popa cu toaca, / Stăi, părinte, nu toca, / Că eu încep a lucra."66; "Din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
românească, fiecare zi are o simbolică proprie, în conformitate cu legile cosmice și cu legea umană. Astfel, luni a fost considerată zi bună, cu noroc pentru începături, dar în această zi nu se pleacă pe cale și nu se dă nimic din casă. Marțea este, de obicei, zi nefastă, mai ales pentru începerea unui lucru, dar este considerată ca fiind cea mai mare zi din săptămână deoarece, în această zi, s-a urzit pământul. Miercurea, ca și lunea sau vinerea, este o zi norocoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
acestora și, nu întâmplător, a născocit "Rugăciunea săptămânii" pentru a îndepărta forțele malefice care ar distruge echilibrul existențial: "Sfântă lune, zi de post, / Cădelnița lui Hristos, / Rogu-mă sfinției tale / Să-mi fii ajutătoare / Și folositoare, / Ajută-mi, Doamne! / Sfântă marți! / Curătoarea ceriului / Și-a pământului, / Mă rog sfinției tale / Să-mi fii ajutătoare / Și folositoare, / Cu rugă rugată, / Cu inimă plecată, / Cu îngerul meu / Dat de Dumnezeu, / Ajută-mi, Doamne! / Sfântă miercuri! / Zidirea Domnului Hristos, / Mă rog sfinției tale / Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fetele care se strâng în șezători sau ies pe ulițele satului în serile din săptămâna denumită "Caii lui Sântoader. În afară de aceste reprezentări mitologice, omul tradițional a sacralizat și zilele săptămânii Sfânta Duminică Sfânta Luni, Sfânta Miercuri, Sfânta Joi, Sfânta Vineri ( marțea și sâmbăta erau dedicate morților) sau lunile anului Mărțișor, Prier, Brumar etc. Calendarul popular este dual, forțele benefice și puterile malefice sunt reprezentate în aceeași măsură, binele și răul coexistând. Timpul calendaristic se supune acestui dualism ontologic, dând dezlegare acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
forțe antinomice, de a-și împărți puterile în mod egal. Astfel, reprezentările benefice patronează ziua lunea miercurea, joia, vinerea, duminica, și vara, fiind simbolul luminii, al căldurii, al vieții și al fertilității. în timp ce reprezentările malefice acționează pe timp de noapte marțea și sâmbăta, și iarna, semnificând întunericul, frigul, moartea și sterilitatea.223 În basme, spațiul sacru aparține "locurilor oprite". Spațiul tabu potențiază desfășurarea narativă și pecetluiește destinul profan al eroului: "FătFrumos se însoți cu cea mai mică dintre surorile zânei care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și încrederea în prietenul de lângă tine sunt mereu un bun medicament. Inevitabil mă duce gândul la plimbările peripatetice ale filozofilor greci și constat a câta oară? că funcționează. Masa ovală din cabinetul de română: locul de gestație al tuturor ideilor Marți, 23 aprilie, 2008. Ora 18. Ne întâlnim, din nou, în Cabinetul de română, la masa ovală. De data asta cu ceva concret: cu câteva scenarii didactice elaborate, finalizate și cu câteva perechi deja formate. La matematică, Lili și Mariana au
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
se înece nu se va mai îneca tot anul. Cînd dai sîmbăta apă, ai pomană. Marți sara și sîmbătă sara își fac fetele „de mărit“* pe vale; deci nu e bine a umbla pe lîngă ape. Cînd treci sîmbăta ori marțea sara peste ape, fă ți cruce și suflă peste apă, ca să nu fii bolnav, căci atunci se scaldă nemilostivele [ielele]. Cînd te duci la apă (fîntînă) cîntînd, vei uita unde vei pune un lucru. Apa în care s-au spălat
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Bold Bold dacă găsești, au să vie oaspeți. Bold dacă găsești e semn de sărăcie. Dacă se gătește cineva pentru o petrecere și se împunge cu un bold, apoi se crede că va face furori acolo. Borș Să umpli borș marțea, că se face acru. Ca să ți se acrească borșul, dă cu făcălețul pe la botul plodurilor*. Se crede că, împlînd cineva borșul, trebuie să fie atunci mînios - și apoi va fi borșul acru. Cînd umple femeia borș și are vreo fată
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-i avea fini mulți, pe ceea lume te scot, de-i fi la întuneric, căci îți ies cu lumînări în mînă. Bou Să te ferești de boul cu coarnele țapoșe*, că acela are draci. Să înveți boii la plug numai marțea, joia și vinerea, dar nu lunea, miercurea ori sîmbăta, că-i înveți cu nărav. Se zice că în sara de Sf. Vasile boii vorbesc, și i auzi numai dacă te culci în iesle, dar e primejdios de moarte. Se zice
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dacă însă visează pînză învălătucită, apoi că va fi împiedecat de a călători. Cînd se rupe mămăliga în două sau în trei, vei face drumuri încotro îți arată ruptura ei. Cînd ești decis să faci o călătorie, să nu pleci marțea sau sîmbăta, căci îți va merge rău. Să nu pornești la drum cu piciorul stîng, că-ți va merge rău. Se crede că nu este bine a dormi în ziua de Paști, căci la din contra, acela, călătorind undeva, totdeauna
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
gura bărbatului și a soacrei, ca să nu-i zică vreodată ceva. Fata care uită pirostriile pe foc se mărită repede. (Gh.F.C.) La pețit mergi joia sau dumineca. Nu e bine să mergi lunea, că e început de săptămînă, și nici marțea, că atunci s-a pornit lumea. Miercurea e văduvă. (Gh.F.C.) Dacă la nuntă ți se sting lumînările e semn rău. (Gh.F.C.) Dacă la nuntă timpul e frumos, căsătoria e cu noroc. (Gh.F.C.) Nunțile din mai sînt fără noroc. (Gh.F.C.) Dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
doua zi va fi zi cu soare. Nu împușca rîndunica, nici cocostîrcul, nici cucoara, că ai să ai pagubă de foc. Să nu asculți la fereastra altuia, că e rău de foc. Să nu lucrezi în nouă joi și nouă marți după Paști, că te izbește cu foc. Sara, cînd stai la lumînare, să nu te uiți la umbra-ți pe perete, că-i de foc. Se crede că spre a fi ferit de focul care mistuiește casa vecinului este bine
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și patru de bradoși* ce se fac cu o zi înainte și patruzeci și patru de pahare de vin. Se pune un scul nărîmzat* și o cîrpă albă pe culme, ca să se facă grîul roșu, mult și mare. Joile și marțile după Paști nu se spală cămeși, că se opărește grîul. Nu se toarce, nu se țese, nu se pune vîrtelniță*, că bate piatra. Se mai aruncă peri de porc, să se facă grîul cît peria; asemenea mere, pere, să se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
scîntei pe cineva de pe vatră și se aprinde vreun strai de pe dînsul, apoi e semn a zvoană. Să nu croiești la nici o haină întîi gulerul, că este rău de moarte. Cînd cumperi vreo țoală nouă, să nu o iei de marți la purtare. Cînd croiești o haină sîmbăta și o isprăvești tot sîmbătă, omul a cărui haină e moare cu siguranță. înainte de a îmbrăca o cămeșă nouă, să dai cu foarfecele de trei ori prin ea, că e bine de sănă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
holdele. Cînd pleacă lăcustele, nu peste multă vreme pleacă și rușii la răzbel. Dacă pui lăcusta să-ți muște negii, ți-i scoate din rădăcină. (Gh.F.C.) Lăutoare Cînd te lai lunea e rău de urît. Nu-i bine de lăut marțea, că-i rău de năpaste. Nu-i bine de lăut în zile de sec, c-apoi cînd mori te uită nescăldat. Cei ce se lau într-o lăutoare* se văd pe lumea cealaltă. Dacă vrea să se laie o fată
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]