9,544 matches
-
în Bilbor, jud. Harghita, fiul lui Gheorghe și al Anei, Preasfințitul Ignatie a absolvit Școala Generală în comuna natală, Bilbor, jud. Harghita în anul 1991. A urmat cursurile Colegiului „Mihai Eminescu” din Toplița, jud. Harghita (1991-1992), ale Seminarului Teologic Ortodox „Mitropolit Simion Ștefan” Albă Iulia (1992-1997) și ale Facultății de Teologie Ortodoxă din Albă Iulia (1997-2001). După un stagiu de cercetare bibliografica la mănăstirea benedictina En Călcat, Franța (1998), și-a continuat formarea profesională la cursurile de Master organizate la Facultatea
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
prezent și doctorand al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Ethniko Kapodistriako”, Atena, pregătind o teza de doctorat cu tema Contribuția teologilor români contemporani la dialogul teologic intercreștin, sub îndrumarea științifică a arhim. prof. univ. dr. Nikolaos Ioannidis și a mitropolitului prof. univ. dr. Hrisostomos Savvatos. A fost hirotonit diacon și preot în anul 2001 și tuns în monahism în 2008, pe seama Mănăstirii Sfântă Treime din Albă Iulia (Catedrală arhiepiscopala), la inițiativa arhiepiscopului Andrei Andreicuț. În același an a fost ridicat
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
numărau: Tratatul a fost ratificat de Dietă în sesiunea din noiembrie 1649 - ianuarie 1650, dar nu a fost niciodată pus în practică datorită opoziției clerului catolic, care s-a opus unor prevederi precum admiterea în rândurile senatorilor de drept a mitropolitului ortodox al Kievului. Tratatul nu a mulțumit nicio parte semnatară a acordului. Deși recunoștea unele drepturi ale cazacilor înregistrați, tratatul lăsa neatinsă ordinea socială din Ucraina, marea majoritate a țăranilor ucraineni având în continuare statutul de iobagi. Uniunea de la Brest
Tratatul de la Zboriv () [Corola-website/Science/327338_a_328667]
-
a mulțumit nicio parte semnatară a acordului. Deși recunoștea unele drepturi ale cazacilor înregistrați, tratatul lăsa neatinsă ordinea socială din Ucraina, marea majoritate a țăranilor ucraineni având în continuare statutul de iobagi. Uniunea de la Brest nu a fost desființată, iar mitropolitul Kievului nu a fost admis în Senat. Hmelnițki și-a dat seama că în aceste condiții popularitatea sa era în continuă scădere și a început pregătirile pentru o nouă revoltă. Senatul polonez, sub influența catolicilor extremiști, care au refuzat să
Tratatul de la Zboriv () [Corola-website/Science/327338_a_328667]
-
un turn clopotniță cu etaj. Preotul paroh Marius Balan a explicat că nu există date despre sfințirea acestui edificiu religios și a precizat că ultimele date sunt din anul 1955, când lăcașul de cult a fost resfințit de Sebastian Rusan, mitropolitul Moldovei și Sucevei între 1950-1956. În perioada 2009-2011, pe parcursul a doi ani, au avut loc lucrări de restaurare a edificiului, atât pe exterior cât și în interior, cu sprijinul câtorva credincioși din satul Bosanci. Printre altele, lucrările au presupus recondiționarea
Biserica de lemn din Dumbrava, Suceava () [Corola-website/Science/330593_a_331922]
-
690), pentru a apela la un al doilea consiliu provincial în Tarraconensis, care a dus la trimiterea văduvei lui Erwig, Liuvigoto, la o mănăstire. În 691, Ergica a supravegheat începutul clădirii Bisericii Sân Pedro de la Nave din Zămora. În 693, mitropolitul de Toledo, Sisebert, a condus o rebeliune împotriva lui Ergica în dorința de a ridica un om pe nume Suniefred la tron. Rebelii au controlat Toledo pentru un timp, pentru că ei au putut să emită monede în numele potențialului uzurpator. Planul
Egica () [Corola-website/Science/330813_a_332142]
-
sfârșitul secolului al XVIII-lea, în stil neoclasic, fiind astăzi unul din puținele monumente arhitectonice ale Iașului cu o structură a parterului de bolți pe arce. Muzeul păstrează în colecțiile sale piese donate la începutul secolului al XIX-lea de către mitropolitul Veniamin Costachi (o colecție de oase de mamut și rinocer păros, găsite agățate drept contragreutate la cumpăna unei fântâni din Râșca, ținutul Fălticenilor), domnitorul Mihail Sturdza (elefantul indian Gaba, achiziționat contra sumei de 135 de galbeni), Iacob Cihac, aga Alecu
Muzeul de Istorie Naturală din Iași () [Corola-website/Science/330075_a_331404]
-
făcut la o dată care nu este cunoscută cu precizie, cel mai probabil pe timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730). Aceasta, ca și alte închinări similare, „"au fost făcute prin tomosuri false, date în secret, prin nesocotirea voinței ctitorilor, de către prinți și mitropoliți străini pe care vremurile i-au făcut să parvină la putere în această țară."” O circumstanță care a favorizat această evoluție a lucrurilor în cazul Mănăstirii Plătărești a constituit-o și lipsa hrisoavelor originale ale mănăstirii, luate de tătari la
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
în mediul rural. Această revistă este precursoarea revistei " Foaia societății de medici și naturaliști din Principatul Moldovei" (1851) și, ulterior, a "Buletinului Societății" (1866) și a "Revistei medico-chirurgicale". În timpul epidemiei de holeră din 1847-1848, epidemie în care a murit și mitropolitul Moldovei Meletie Lefter, pe lângă activitatea de îngrijire a bolnavilor, Constantin Vârnav a desfășurat și o activitate de educație sanitară, publicând "Despre holera epidemiască" (1848) și ulterior "Despre holera asiatică" (1872), lucrări ce tratau despre istoricului holerei și mijloacelor de combatere
Constantin Vârnav () [Corola-website/Science/330169_a_331498]
-
după cucerirea Banatului de către turci, ieromonahul Laurențiu, aflat în drum spre Transilvania, poposește aici timp mai îndelungat și face o danie. Locul a fost sfințit și de petrecerea ultimilor trei ani de viață a Sfântului Iosif cel Nou, de la Partoș, mitropolitul Timișoarei, între anii 1650-1653. Acesta, după trei ani de păstorire a credincioșilor creștini ortodocși din Timișoara și împrejurimi, se retrage la mănăstirea Partoșului simțindu-se îngreunat de povara anilor. La moartea sa,1656, trupul neînsuflețit al sfântului a fost zidit
Mănăstirea Partoș () [Corola-website/Science/330218_a_331547]
-
a fost desfințată și înlocuită cu parohia Partoș. Între 1955-1956 se efectuează săpături în interiorul bisericii vechi. Astfel, moaștele Sfântului Iosif cel Nou sunt scoase din mormânt și duse la Catedrala Mitropolitană din Timișoara în vederea canonizării oficiale. Din 2008, prin grija mitropolitului Nicolae Corneanu, mănăstirea este reactivată, de data aceasta cu destinație pentru călugări. În 2012, în vecinătatea incintei, s-a dat în folosință "Casa Reginei Elisabeta" care cuprinde un muzeu și o bibliotecă. Stareț este ieromonahul Varlaam Almăjanu. DN59 Timișoara-Moravița, DN59B
Mănăstirea Partoș () [Corola-website/Science/330218_a_331547]
-
care au pierdut în Dobrogea Bătălia de la Turtucaia, la 15 septembrie, Consiliul român de război a hotărât să oprească ofensiva în Transilvania și să se concentreze pe distrugerea grupului de armate Mackensen în schimb (plan cunoscut sub numele Ofensiva Flămânda). Mitropoliții Vasile Mangra de la Sibiu, respectiv Victor Mihaly de la Blaj, s-au refugiat la începutul lunii septembrie la Oradea. De acolo mitropolitul Mangra, împreună cu episcopii Ioan Papp și Miron Cristea, au emis circulara nr. 2062 din 21 septembrie 1916, în care
Ofensiva Armatei României în Transilvania în 1916 () [Corola-website/Science/330254_a_331583]
-
Transilvania și să se concentreze pe distrugerea grupului de armate Mackensen în schimb (plan cunoscut sub numele Ofensiva Flămânda). Mitropoliții Vasile Mangra de la Sibiu, respectiv Victor Mihaly de la Blaj, s-au refugiat la începutul lunii septembrie la Oradea. De acolo mitropolitul Mangra, împreună cu episcopii Ioan Papp și Miron Cristea, au emis circulara nr. 2062 din 21 septembrie 1916, în care au făcut reproșuri severe armatei române, calificată drept „ucigătoare de frați”. În scrisoarea respectivă se arată că soldații români, "amețiți de
Ofensiva Armatei României în Transilvania în 1916 () [Corola-website/Science/330254_a_331583]
-
ea și cu dughenele și cu toate câte se văd și cu viile și satele și vitele și cu toate câte trebuie unei sfinte mănăstiri”. Închinare a fost făcută cu încuviințarea ctitorului, Nistor Ureche, și a unor înalte fețe bisericești: mitropolitul Moldovei Anastasie Crimca (1608-1629), episcopii Mitrofan al Romanului, Efrem al Rădăuților și Iosif al Hușilor. Una din puținele descrieri păstrate ale acestei mănăstiri este cea făcută de Paul de Alep în 1655 care spune că a văzut „o biserică frumoasă
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
mănăstirii satul Ciulești, la plecarea sa în Rusia după mazilirea lui Antioh Cantemir, va lăsa lui Neofit, egumenul mănăstirii, lucruri de preț și cărți: „una carte Sfada lumii cu înțăleptul ("Divanul" lui Dimitrie Cantemir), una Psaltire de a lui Dosoftei mitropolitul ("Psaltirea" în versuri), nouă cărți de beserică, una liturghie tîlcovană, una păreche călămări cu sidefuri, de masă”. Ctitorii și diverșii donatori au înzestrat mănăstirea cu numeroase cărți, obiecte și proprietăți: sate, vii, vitele și heleștee. Printre proprietățile funciare ale mănăstirii
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
10 martie 1923, având reședința în orașul Bălti. Episcopia a durat până în 1944, fiind păstorita de 3 episcopi. PS Visarion Puiu, pe numele de mirean "Victor Puiu", (n. 27 februarie 1879, Pașcani - d. 10 august 1964, Franța), a fost un mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române refugiat în 1944 în Occident, condamnat în 1946 la moarte în contumacie de Tribunalul Poporului din București, excomunicat de Sfanțul Sinod al BOR în 1950 și reabilitat post mortem de acelasi for pe 25 septembrie 1990
Episcopia Hotinului (Mitropolia Bucovinei) () [Corola-website/Science/328597_a_329926]
-
arhimandrit. Între 1926 și 1935 a fost arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu numele „"Târgovișteanul"”. Pe data de 11 decembrie 1935, a fost înscăunat Episcop al Hotinului (având Centrul eparhial în orașul Bălti) până în 1940, , Ulterior fiind ales Locotenent de Mitropolit al Bucovinei"," cu reședința la Cernăuți, iar instalarea că mitropolit canonic s-a făcut abia pe 25 martie 1941, la Suceava"." (dată alegerii a fost 13 iunie 1940, înscăunarea având loc numai la 25 martie 1941, la Suceava). Retras la
Episcopia Hotinului (Mitropolia Bucovinei) () [Corola-website/Science/328597_a_329926]
-
Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu numele „"Târgovișteanul"”. Pe data de 11 decembrie 1935, a fost înscăunat Episcop al Hotinului (având Centrul eparhial în orașul Bălti) până în 1940, , Ulterior fiind ales Locotenent de Mitropolit al Bucovinei"," cu reședința la Cernăuți, iar instalarea că mitropolit canonic s-a făcut abia pe 25 martie 1941, la Suceava"." (dată alegerii a fost 13 iunie 1940, înscăunarea având loc numai la 25 martie 1941, la Suceava). Retras la 30 iunie? 1945 și stabilit la schitul Dârvari din București
Episcopia Hotinului (Mitropolia Bucovinei) () [Corola-website/Science/328597_a_329926]
-
cum ar fi: “Glasul Bisericii”, “Biserica Ortodoxă Română”, “Mitropolia Olteniei”, “Raza”, “Vatra”, “Magazin istoric”, “Literatura și arta” etc. A abordat diverse probleme bisericești și literare, aducând prețioase contribuții la cunoașterea vieții și activității multor personalități din Basarabia, cum ar fi Mitropolitul Gurie Grosu, Episcopul Dionisie, poetul Alexe Mateevici, pictorul și muzicianul Mihail Berezovschi, etc. S-a mutat la Domnul în data de 28 decembrie 1995, în vârstă de 81 de ani. Articole, recenzii (peste 40), necrologuri în: Pentru activitatea sa neobosită
Gheorghe Cunescu () [Corola-website/Science/328587_a_329916]
-
Blaj la serbărilor Astrei în anul 1911 i-a cunoscut personal pe George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif și Ion Luca Caragiale. Conform Protocolului Ordinaților în Arhidieceza Greco-Catolică de Alba Iulia 1869-1948, primește tunsura la 7 aprilie 1910 prin punerea mâinilor mitropolitului Victor Mihaly de Apșa urmând ca în 1911 să fie propus de către Alexandru Nicolescu să primească parohia Tulgheș după cum mărturisea însuși Alexandru Lupeanu în 1911, "era să fiu trimis preot în comuna Tulgeș". Parcursul scolastic a lui Alexandru Lupeanu se
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Ismail între 1758 - 1789 și la Brăila între 1793 - 1810. Episcopia a funcționat cu întreruperi, fiind desființată pe timpul ocupațiilor rusești dintre anii 1769-1774 , 1789-1792 și 1806-1810. Ca episcopi de Hotin au funcționat patru dintre Mitropoliții Proilavi: Daniil, Ioachim, Chiril și Partenie al II-lea, precum și doi episcopi de sine stătători: Neofit și Amfilohie. În urma luptei de la Stănilești (1711) dintre ruși, moldoveni și turci, turcii ocupă străvechea cetate moldovenească Hotin. În anul următor, ei cuceresc câteva
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
Proilaviei. După primirea firmanului de revocare situația canonică din raiaua Hotinului a rămas incertă, arhimandritul Tit Simedrea afirmând că raiaua Hotinului n-a rămas sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei dar nici nu a intrat în componența Mitropoliei Proilaviei. Disputa începută de mitropolitul Filotei avea să fie soluționată printr-un compromis care v-a rămâne în vigoare pentru următorii 40 de ani: teritoriul raialei se va constitui într-o eparhie separată, care să nu fie inclusă în Mitropolia Proilaviei, iar Mitropolitul Proilav (sau
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
începută de mitropolitul Filotei avea să fie soluționată printr-un compromis care v-a rămâne în vigoare pentru următorii 40 de ani: teritoriul raialei se va constitui într-o eparhie separată, care să nu fie inclusă în Mitropolia Proilaviei, iar Mitropolitul Proilav (sau un alt ierarh numit de acesta) să fie chiriarh al noii episcopii. Trecerea Hotinului sub jurisdicția Mitropolitului Proilav a avut loc undeva între 24 iunie 1757 și 4 august 1758, conform a două documente prezentate în continuare. Astfel
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
40 de ani: teritoriul raialei se va constitui într-o eparhie separată, care să nu fie inclusă în Mitropolia Proilaviei, iar Mitropolitul Proilav (sau un alt ierarh numit de acesta) să fie chiriarh al noii episcopii. Trecerea Hotinului sub jurisdicția Mitropolitului Proilav a avut loc undeva între 24 iunie 1757 și 4 august 1758, conform a două documente prezentate în continuare. Astfel, la 24 iunie 1757 mitropolitul Moldovei, Iacov Putneanul, preciza agentului trimis în Moldova de viceguvernatorul Kievului, Kosturin, pentru cercetarea
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
ierarh numit de acesta) să fie chiriarh al noii episcopii. Trecerea Hotinului sub jurisdicția Mitropolitului Proilav a avut loc undeva între 24 iunie 1757 și 4 august 1758, conform a două documente prezentate în continuare. Astfel, la 24 iunie 1757 mitropolitul Moldovei, Iacov Putneanul, preciza agentului trimis în Moldova de viceguvernatorul Kievului, Kosturin, pentru cercetarea afacerii episcopului de rit vechi Antim, ce se autointitula „episcop al Hotinului” că Hotinul aparține de Mitropolia Moldovei iar menționatul Antim este „"ascultător de vlădica Proilaviei
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]