9,547 matches
-
Biserica "Sf. Maximilian Maria Kolbe" din Moara este o biserică romano-catolică construită în anul 1984 în satul Bulai din comuna Moara (județul Suceava). Ea se află în cimitirul catolic din localitatea Bulai. În anul 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
-lea. Aceștia s-au stabilit pe teritoriile de astăzi ale cătunelor Bulai, Mihoveni și Vicșani (Ruda). La sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost întemeiată colonia Bulai (în ) (aflată la 5 km nord de orașul Suceava, în apropiere de satul Moara Nica) de către agricultori polonezi sosiți în căutare de pământ și de condiții de viață mai bune, probabil după calamitățile din împrejurimile localității Rzeszów (Ropczyce și Kolbuszowa). Nu se cunoaște numărul de familii care s-au așezat în Bulai. În lucrarea
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
al doilea război mondial, 201 de persoane din Bulai au emigrat în Polonia. Școala din sat a fost desființată de autorități, iar clădirea este în prezent în proprietatea unui gospodar român. Elevii din Bulai au învățat la Școala generală din Moara Nica. În anul 1950 a fost înființată comuna Moara, în componența căreia a fost inclus și satul Bulai. La recensământul din 15 martie 1966 s-a constatat că în raionul Suceava locuiau 2.850 polonezi, dintre care în Bulai - 150
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
au emigrat în Polonia. Școala din sat a fost desființată de autorități, iar clădirea este în prezent în proprietatea unui gospodar român. Elevii din Bulai au învățat la Școala generală din Moara Nica. În anul 1950 a fost înființată comuna Moara, în componența căreia a fost inclus și satul Bulai. La recensământul din 15 martie 1966 s-a constatat că în raionul Suceava locuiau 2.850 polonezi, dintre care în Bulai - 150, Moara Nică - 71, Mihoveni - 37, Frumoasa - 26, Sfântu Ilie
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
Nica. În anul 1950 a fost înființată comuna Moara, în componența căreia a fost inclus și satul Bulai. La recensământul din 15 martie 1966 s-a constatat că în raionul Suceava locuiau 2.850 polonezi, dintre care în Bulai - 150, Moara Nică - 71, Mihoveni - 37, Frumoasa - 26, Sfântu Ilie - 18, Bosanci - 2 și Liteni - 1. Începând din anul 1992 copiii din Bulai au început să învețe din nou în limba poloneză, profesoarele de limba poloneză fiind trimise aici de Centrul de
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
din nou în limba poloneză, profesoarele de limba poloneză fiind trimise aici de Centrul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Varșovia. După întemeierea coloniei Bulai, locuitorii polonezi participau la slujbele celebrate la Biserica romano-catolică din Suceava, de pastorația credincioșilor din Moara ocupându-se preoții Parohiei din Suceava. În perioada interbelică a fost construită pe malul lacului o capelă mică de lemn, unde se oficiau și slujbe religioase cu participarea credincioșilor din Suceava care, în anii '30 ai secolului al XX-lea
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
1894-1941), preot polonez ucis în lagărul de concentrare de la Auschwitz și proclamat fericit în 1971 și apoi sfânt în 1982. După răsturnarea regimului comunist, locuitorii din Bulai au dorit să aibă propriul lor paroh. Biserica "Sf. Maximilian Maria Kolbe" din Moara a primit la 1 iulie 1995, prin decret episcopal, statutul de parohie. La acel moment, Parohia din Moara avea în îngrijire spirituală 75 de familii cu 320 credincioși. Ca paroh a fost numit preotul Jacek Strzelecki din Polonia, dar acesta
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
în 1982. După răsturnarea regimului comunist, locuitorii din Bulai au dorit să aibă propriul lor paroh. Biserica "Sf. Maximilian Maria Kolbe" din Moara a primit la 1 iulie 1995, prin decret episcopal, statutul de parohie. La acel moment, Parohia din Moara avea în îngrijire spirituală 75 de familii cu 320 credincioși. Ca paroh a fost numit preotul Jacek Strzelecki din Polonia, dar acesta a păstorit aici scurtă vreme, deoarece a fost numit paroh în Solonețu Nou și capelan al polonezilor bucovineni
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
familii cu 320 credincioși. Ca paroh a fost numit preotul Jacek Strzelecki din Polonia, dar acesta a păstorit aici scurtă vreme, deoarece a fost numit paroh în Solonețu Nou și capelan al polonezilor bucovineni. Ca urmare, pentru o perioadă, Parohia Moara a fost din nou subordonată administrativ Parohiei din Suceava. La 1 septembrie 2008 a fost numit ca paroh de Moara preotul Iulian Ceobanu. Acesta a început construirea unei case parohiale, care a demarat la 13 aprilie 2009 cu o slujbă
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
vreme, deoarece a fost numit paroh în Solonețu Nou și capelan al polonezilor bucovineni. Ca urmare, pentru o perioadă, Parohia Moara a fost din nou subordonată administrativ Parohiei din Suceava. La 1 septembrie 2008 a fost numit ca paroh de Moara preotul Iulian Ceobanu. Acesta a început construirea unei case parohiale, care a demarat la 13 aprilie 2009 cu o slujbă de binecuvântare celebrată de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iași. La invitația episcopului Petru Gherghel, arhiepiscopul polonez Józef Kowalczyk
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
binecuvântare celebrată de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iași. La invitația episcopului Petru Gherghel, arhiepiscopul polonez Józef Kowalczyk, nunțiu apostolic în Polonia, a vizitat, în perioada 29-31 mai 2009, comunitățile catolice din Suceava, Poiana Micului, Cacica, Solonețu Nou și Moara. În ultima zi a vizitei, la ora 18.30, el a celebrat sfânta Liturghie în biserica romano-catolică din Moara (Bulai). De asemenea, prin grija pr. Ionuț Strejac (secretar al Nunțiaturii Apostolice în Polonia), biserica a primit o relicvă cu moaștele
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
nunțiu apostolic în Polonia, a vizitat, în perioada 29-31 mai 2009, comunitățile catolice din Suceava, Poiana Micului, Cacica, Solonețu Nou și Moara. În ultima zi a vizitei, la ora 18.30, el a celebrat sfânta Liturghie în biserica romano-catolică din Moara (Bulai). De asemenea, prin grija pr. Ionuț Strejac (secretar al Nunțiaturii Apostolice în Polonia), biserica a primit o relicvă cu moaștele Sfântului Maximilian Maria Kolbe. Construirea casei parohiale a fost finalizată în anul 2011 cu sprijinul financiar al binefăcătorilor din
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
Gherghel, care a celebrat liturghia solemnă de hram. Alături de episcop au concelebrat pr. Iosif Păuleț (decan de Bucovina), pr. Marius Stanislav Bucevski (vicedecan de Bucovina), pr. Isidor Mocanu (poenitentiarius magnus al Episcopiei de Iași), pr. Iulian Ceobanu (parohul comunității din Moara) și mulți alți preoți. Episcopul a sfințit statueta Maicii Domnului din mica grotă aflată în curtea bisericii, precum și noua casă parohială. La acest eveniment a participat un mare număr de credincioși atât din comunitatea parohială, cât și oaspeți veniți din
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
sfințit statueta Maicii Domnului din mica grotă aflată în curtea bisericii, precum și noua casă parohială. La acest eveniment a participat un mare număr de credincioși atât din comunitatea parohială, cât și oaspeți veniți din alte părți. Din comunitatea romano-catolică din Moara provine preotul Jakub Snopkowski, SCJ (n. 26 iulie 1974, Moara), care a intrat ca novice în Congregația Preasfânta Inimă a lui Isus (12 iulie 1998), depunând voturile pe viață în 2004. A studiat la Seminarul din Stadniki (1999-2005), fiind sfințit
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
bisericii, precum și noua casă parohială. La acest eveniment a participat un mare număr de credincioși atât din comunitatea parohială, cât și oaspeți veniți din alte părți. Din comunitatea romano-catolică din Moara provine preotul Jakub Snopkowski, SCJ (n. 26 iulie 1974, Moara), care a intrat ca novice în Congregația Preasfânta Inimă a lui Isus (12 iulie 1998), depunând voturile pe viață în 2004. A studiat la Seminarul din Stadniki (1999-2005), fiind sfințit preot la 28 mai 2005 în biserica parohială din Stadniki
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
Roșca, ne oferă informații despre politica funciară domnească în albia râului Răut. În aceste document sunt atestate 33 de localități, cu circa 4000 de locuitori, 15 „locuri de sate” și „locuri pustii”, 6 seliște și 4 locuri cu iazuri pentru mori și prisăci. În ce privește locul viitorului municipiu Bălți, documentul nu indică nicio așezare. Totuși este menționat o așezarea, de asemena, denumită "Bălți". Aceste Bălți, puțin cunoscut opiniei publice, a fost un participant al politicii de strămutare a satelor. Această politică a
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
și pe lista revistei Time a celor mai bune 100 de romane în limba engleză scrie din 1923. Povestea folosește în mod continuu refrenul ”Așa merg lucrurile.” când apar moartea și mortalitatea, ca tranziție narativă la alt subiect, ca memento mori, comic relief și pentru a explica inexplicabilul. Apare de 106 ori. Având în vedere că romanul este unul postmodern, meta-ficțional, primul capitol din "Abatorul cinci" este o prefață a autorului în care explică cum a ajuns să scrie romanul și
Abatorul cinci () [Corola-website/Science/320829_a_322158]
-
marca Babcock & Wilcox, au fost primele instalate în acest nou spațiu, în anul 1924 și respectiv în anul 1925. Al treilea, cazanulnr.11. era de marca Humboldt și a fost instalat în anul1928; cum folosea cărbune pulverizat,a avut propria moară. Sala de mașini nu a suferit nici o modificare în dimensiune, dar în interiorul acesteia a fost montat un grup generator de 8MW în anul 1925, numărul 4 de marca Stal-Asea. Deasemenea, au fost construite canalele și două sifoane în docurile noi
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
din centrul orașului. Primul spectacol cinematografic din Buzău a avut loc în 1904, într-o berărie de pe Bulevardul Parcului, și a fost organizat de un localnic pe nume Nicolae Mihăilescu. În acea perioadă au apărut primele întreprinderi industriale din oraș, moara "Garoflid", deschisă în 1883, care funcționa și ca fabrică de postav și dimie, și rafinăria de petrol a societății "Saturn", rafinărie deschisă în 1894 și care a funcționat timp de cincizeci de ani. Rețeaua de căi ferate române s-a
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
1774 a fost construită în satul Bosanci o biserică de lemn de către meșterii populari Chiril Ungureanu și Crăciun Cazac. Aceasta devenind neîncăpătoare a devenit necesară construirea unei noi biserici. În anul 1920, biserica de lemn a fost strămutată în satul Moara Nica (aflat în apropiere de Bosanci). a fost construită între anii 1902-1905, jumătate din cheltuielile de construcție fiind suportate de prințul Mihail Sturdza (1886-1980), politician și ministru de externe (14 septembrie 1940 - 26 ianuarie 1941), care deținea moșii în localitate
Biserica Sfântul Gheorghe din Bosanci () [Corola-website/Science/317313_a_318642]
-
și la încărcarea/descărcarea mărfurilor din gările Ițcani și Burdujeni. În oraș au fost aduși și evreii din zonele rurale (Cacica, Solca, Ilișești, Arbore, Bălăceana, Comănești, Hatna etc.), aceștia fiind cazați în casele de rugăciune. Toate proprietățile evreiești (case, terenuri, mori și gatere, inclusiv mașini, în valoare de multe milioane de dolari) au fost confiscate de către stat și ulterior vândute sau închiriate agricultorilor. În dimineața zilei de 9 octombrie 1941, prefectul județului Suceava a elaborat ordonanța de deportare a evreilor din
Sinagoga Gah din Suceava () [Corola-website/Science/317401_a_318730]
-
al Moldovei. Cu această ocazie, ctitorul înzestrează biserică cu încă o bucată din toloaca târgului Siret, cu un heleșteu domnesc (Iazul Mânzați), sătul Băncești și un iaz cu pește, sătul Dornești cu robi și iazuri, sătul Tărășeni cu iaz și moară, 3 fălci de vie și a patra parte din satul Drăgușeni (astăzi înglobat în Mânăstioara). Domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) întărește această danie în anul 1708. În anul 1756, domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753 și 1756-1757) mai dăruiește lăcașului
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
Sfântu Ilie a funcționat ca mănăstire de călugări până la 29 aprilie 1785 când a fost desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. La acel moment, Mănăstirea „Sf. Ilie” deținea în Bucovina următoarele sate: Sfântu Ilie, cu o moară și o pădure de stejar; ½ Costâna cu pădure de stejar; ½ Milișăuți; Satu Mare cu o moară; Florinta și Gropile. În Moldova, mănăstirea deținea doar satul Hodora (reg. Hârlău). Moșiile și pădurile erau arendate mai multor persoane. Dichiul Macarie de la „Sf. Ilie
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. La acel moment, Mănăstirea „Sf. Ilie” deținea în Bucovina următoarele sate: Sfântu Ilie, cu o moară și o pădure de stejar; ½ Costâna cu pădure de stejar; ½ Milișăuți; Satu Mare cu o moară; Florinta și Gropile. În Moldova, mănăstirea deținea doar satul Hodora (reg. Hârlău). Moșiile și pădurile erau arendate mai multor persoane. Dichiul Macarie de la „Sf. Ilie”, acuzat de trădare pentru că nu pomenea numele împăratului la slujbe, a trecut granița în Moldova
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
din anul 1819). Premiera operei a avut loc la “Teatro Carcano” din Milano, în ziua de 6 martie 1831. Durata operei: cca 2 ore și 30 minute. Locul acțiunii: sat de munte din Elveția. "Scena 1: Un sat, cu o moară în fundal" Lisa, stăpâna hanului, se consumă de gelozie că procesiunea de logodnă dintre Amina și Elvino, care fusese odată logodit cu ea, se apropie. Ea refuză disprețuitor avansurile nefericitului Alessio. Amina mulțumește prietenilor ei pentru urăriile lor amabile și
Somnambula () [Corola-website/Science/321351_a_322680]