9,682 matches
-
sosit ziua primei ei iubiri adevărate, momentul "de a fi iubită iubind?" (cântabile "Ah, fors'i lui che l'anima"/" Poate că el va fi acela"). În mod sigur nu (tempo di mezzo "Follie...follie...delirio vano è questo"/"Ce nebunie! În van e-al meu delir!"). Dar destinul Violettei este cu totul altul: să-și continue viața veselă și independența socială de până atunci (cabaletta "Sempre libera degg'io/folleggiare di gioia in gioia"/"Mereu liberă, ca un fluture în
Traviata () [Corola-website/Science/307632_a_308961]
-
de nu metal, și metal alternativ. Când au fost întrebați de ce fanii hardcore nu se regăsesc în muzica lor, David Draiman a declarat: Versurile trupei sunt în marea majoritate a cazurilor despre: Paradis și Iad, violența domestică, război, genocid, sinucidere, nebunie, poluare, politica, religie, abuz de putere, dependentă de droguri, relații, dar și versuri horror despre vârcolaci, vampiri, zombi, demoni, fantome, dar și îngeri.
Disturbed () [Corola-website/Science/307741_a_309070]
-
California Living" a ziarului "San Francisco Examiner". Cariera sa de romancier a început cu publicarea cărții "The Dragon in the Sea" în 1955, carte în care a folosit mediul unui submarin din secolul XXI pentru a explora judecata sănătoasă și nebunia. Cartea a prezis conflicte globale pe tema producerii și consumului de petrol, având succes la critică, dar nu și în rândurile cititorilor. Herbert a început documentarea pentru "Dune" în 1959, fiind capabil să se dedice în întregime carierei scriitoricești deoarece
Frank Herbert () [Corola-website/Science/306479_a_307808]
-
Tiberius, comandantul "Excubitorilor", retrăgându-se la nord de Dunăre numai dupa ce a primit tribut de la curtea imperială. În urma campaniilor dezastruoase desfășurate în părțile de răsărit ale imperiului, Iustin a început să manifeste tulburări mentale. Recunoscând singur aceste crize de nebunie, Iustin a hotărât să nominalizeze un co-împărat, cu titlul tradițional de "Cezar". Influențat de către soția sa, împărăteasa Sofia, Iustin a trecut peste rudele sale și l-a numit pe comandantul "Excubitorilor" (garda palatului imperial), Tiberius, în această înaltă poziție de
Iustin al II-lea (împărat) () [Corola-website/Science/306615_a_307944]
-
Paris (""Les monomanes"") În anul 1822, Géricault primește o propunere neașteptată pentru o lucrare originală din partea doctorului Étienne-Jean Georget (1795-1828), medic specialist în boli mintale. Printre altele, el a elaborat o teorie a "monomaniei", pe care a definit-o ca "nebunie parțială bazată pe o singură obsesie". În cartea pe care o pregătea, medicul descrie diferite tipuri de monomanie pentru care are nevoie de ilustrații corespunzătoare. Géricault pictează portretele mai multor bolnavi internați în spitalul "Salpêtrière": un monoman pedofil, o bolnavă
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
a născut la Botoșani, a studiat la Cernăuți, Viena și Berlin, a fost inspector școlar, bibliotecar; a murit în 1889. Maiorescu încearcă să dezlege misterul bolii lui Eminescu. El nu admite ideea potrivit căreia boala de care a suferit Eminescu (nebunia) ar fi fost declanșată de sărăcie și arată că ea a fost moștenită ereditar (doi frați ai acestuia s-au sinucis după ce înnebuniseră!). Consideră că viața sa plină de excese (abuz de tutun, cafea; lecturile excesive) a fost o consecință
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
de nume" ("Amfiteatru", măi 1985); Mircea Mihăieș - "Turneul candidaților" ("Orizont", 37/1985); Cristian Moraru - "Laserul și metaforă" ("România literară", 50/1986); Traian Ț. Coșovei ("Scânteia tineretului", 10/1987; "Contemporanul", 16/1993); Bogdan Ghiu ("Contrapunct", 6 apr. 1990); Eugen Simion - "O, nebunie a combinărilor" ("România literară", 14/1990); Andrei Bodiu -"Marea singurătate" ("Interval", 4-5/1990); Aurel Pântea - "Ultrafabulația" ("Vatra", ian. 1991); Ion Bogdan Lefter ("Calende", 1/1991); Dan Silviu Boerescu - "Poemul pur că homeostazie, belea și complot" (în "La noapte, pe strada
Călin Vlasie () [Corola-website/Science/307826_a_309155]
-
tânără nebună, în 1748. Filozoful a fost profund marcat de aceasă tragedie în familie; fiica lui, de altfel unica supraviețuitoare din cei 4 copii pe care filozoful i-a avut, va purta numele acestei nefericite (Marie-Angélique). În roman regăsim tema nebuniei ("isteriei") produsă de suprimarea naturii din om, prin recluziune și abstinență sexuală. De altfel, într-o scrisoare către Mme. d’Epinay datată noiembrie 1760, el recunoaște că există brodate în textul romanului o seamă de experiențe personale, " "care îl fac
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
a C. C. Catch. " DOC, membru al trupei CTC a rumegat situația și a venit cu un răspuns pentru Paraziții, o piesă lungă de 4 minute însoțită de mesajul: “Am făcut și eu 300k de...voi. Vă mulțumesc că îmi înțelegeți nebuniile. Vedeți voi, eu o văd așa - E necesar să ignor orice părere a oricui pentru a rămâne eu, artistul vieții. D-aia m-am dus la Ha. Fiindcă simt cum mă trage ața spre a sta în spatele pieselor, a compune
Ombladon () [Corola-website/Science/307400_a_308729]
-
combinat viața activă a unui politician cu munca susținută pe planul literaturii și cunoașterii. Talentul și erudiția sa i-au adus reputația de umanist creștin în Europa continentală, și prietenul lui Erasmus din Rotterdam i-a dedicat capodopera sa, „"Elogiul nebuniei"” (titlul este parțial un joc de cuvinte, deoarece "moria" înseamnă „nebunie” în greacă). Erasmus l-a descris pe Thomas Morus ca un om de litere model, în scrisorile sale către alți umaniști europeni, și o descriere făcută de Erasmus, "omnium
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
literaturii și cunoașterii. Talentul și erudiția sa i-au adus reputația de umanist creștin în Europa continentală, și prietenul lui Erasmus din Rotterdam i-a dedicat capodopera sa, „"Elogiul nebuniei"” (titlul este parțial un joc de cuvinte, deoarece "moria" înseamnă „nebunie” în greacă). Erasmus l-a descris pe Thomas Morus ca un om de litere model, în scrisorile sale către alți umaniști europeni, și o descriere făcută de Erasmus, "omnium horarum homo", a fost inspirația pentru titlul unei piese de teatru
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
s-a pus de acord asupra unui singur lucru: și anume, a fost de acord că Matei Iliescu este o capodoperă, atât prin viziunea pe care o oferă, cât si prin tehnica narativă, ce nu au egal pâna la el. „Nebunia" lui Radu Petrescu a fost de a juca totul pe o carte, pe Matei Iliescu. Radu Petrescu este un caz singular în literatura româna, atipic, pe care nu îl poți încadra clar. El este egal cu el însuși și cu
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
cu însușiri asemănătoare profilului Antigonei: curaj, hotărâre etc. Viteazul ostaș Aiax (Greacă veche: Αἴας), a cărui onoare de luptător a fost știrbită de compatrioți, a hotărât să se răzbune. Orbit de această dorință, el se aruncă, într-un moment de nebunie, asupra unei turme de oi pe care le sfârtecă și le risipește. Venindu-și în fire și cuprins de rușine pentru cele petrecute, el se aruncă în sabie, predându-se morții de bună voie. Neoptolemos, fiul lui Ahile, la îndemnul
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
din 31 de capitole și se deschide cu un moto: ”...și nu știi că tu ești ticălos și mișel și sărac și orb și gol...” (Apocalipsa, III - 17). Acesta are un rol anticipativ deoarece prezintă ipostaza finală a personajului principal, nebunia acestuia, dar ilustrează, totodată, și faptul că niciodată nu ne cunoaștem suficient de bine, niciodată nu știu dacă în interiorul unei ființe aparent inofensivă se poate afla instinctul criminal. Trebuie doar să știm să ne controlăm pornirile. Titlul operei poate fi
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
în interiorul unei ființe aparent inofensivă se poate afla instinctul criminal. Trebuie doar să știm să ne controlăm pornirile. Titlul operei poate fi privit din două unghiuri, având un sens denotativ și un sens conotativ. El exprimă pe de o parte nebunia dansului, “Ciuleandra” fiind considerat un dans dionisiac în care fiecare dintre participanți se dezlănțuie: Pornește ca o horă oarecare, foarte lent, foarte cumpătat. Jucătorii se adună, se îmbină, se înșiră, probabil după simpatii, ori la întâmplare, indiferent. Pe urmă, când
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
de justiție al Prusiei prin care contesta legislația, care la acea vreme pedepsea aspru homosexualitatea. Înainte de acea dată, medicii foloseau termenul de "dorință sexuală inversată" ca pe un diagnostic pentru persoanele homosexuale. Foarte des a fost folosit și termenul de "nebunie morală". Legea vremii considera contactele sexuale dintre doi bărbați ca fiind o "perversiune", "sodomie", în timp ce homosexualii educați ai Europei se numeau pe ei înșiși ca fiind "inversați congenital", termen folosit pentru prima oară de neurologul neamț Richard von Krafft-Ebing. Primul
LGBT () [Corola-website/Science/302783_a_304112]
-
Bleuler este cunoscut cu totul particular pentru identificarea și nominalizarea schizofreniei, o dezordine care fusese identificată și catalogată în mod eronat ca dementia praecox de către psihologul german Emil Kraepelin. Bleurer a realizat corect că acea condiție nu era nici "dementia" (nebunie) și nici nu era caracteristică tinerilor ("precox" însemnând "tânăr" în latină). Ca atare, a denumit condiția mentală "schizo" + "phrene", conform limbii greacă veche, adică "divizat" + "minte", deci o "minte divizată". Conform dicționarului lui Charles Rycroft, "Critical Dictionary of Psychoanalysis", Bleuler
Paul Eugen Bleuler () [Corola-website/Science/303236_a_304565]
-
cu ocazia numărului din 1912 a revistei americane de specialitate "American Journal of Insanity". Ca un fapt interesant, se poate remarca părerea (clar exprimată a lui Bleuler) că nu se poate face o delimitare limpede între stările de normalitate și nebunie, contrar viziunii exprimate de același Emil Kraepelin, de delimitare tranșantă a celor două condiții mintale, viziune foarte la modă la timpul respectiv.
Paul Eugen Bleuler () [Corola-website/Science/303236_a_304565]
-
a ocupat de istoria mentalităților și a publicat "Copilăria și viața familială sub vechiul regim", "Omul în fața morții", "Imaginea omului în fața morții" și "Istoria vieții private". Raoul Girardet a scris "Naționalismul francez", "Mituri și mitologii politice", "Naționalisme și națiuni", "Istoria nebuniei în epoca clasică", "A supraveghea și a pedepsi" și "Istoria sexualității". Jean Delumeau s-a specializat pe perioada Renașterii, scriind " Viața economică și socială la Roma în a doua jumătate a secolului al XVI-lea", "Civilizația Renașterii", "Frica în Occident
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
artistică de a insera în firul epic principiile estetice naturaliste, reprezentate în literatura universală de Émile Zola. Barbu Ștefănescu Delavrancea afirma: "Ion Luca Caragiale este „scriitorul cel mai zolist, naturalistul nostru prin excelență“." Tema o constituie evoluția unei obsesii până la nebunie, respectând toate simptomele acestei boli, eroul principal fiind urmărit prin analiza crizelor de conștiință și de comportament, ca într-o adevărată fișă medicală. Primul capitol al nuvelei precizează datele esențiale despre cele două personaje, aflate în relație de rudenie: Stavrache
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
Capitolul urmărește îndeaproape obsesiile și coșmarurile lui Stavrache, iscate din teama că fratele său nu ar fi murit și că s-ar putea întoarce să-i ia averea. Capitolul ilustrează întâlnirea și confruntarea dramatică dintre cei doi frați și declanșarea nebuniei lui Stavrache. Firul epic al nuvelei urmează linia unei compoziții clasice și conturează treptat obsesia lui Stavrache și evoluția ei spre nebunie. Caragiale compune astfel un destin tragic printr-o detaliată analiză psihologică, sugerând în același timp o tară ereditară
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
putea întoarce să-i ia averea. Capitolul ilustrează întâlnirea și confruntarea dramatică dintre cei doi frați și declanșarea nebuniei lui Stavrache. Firul epic al nuvelei urmează linia unei compoziții clasice și conturează treptat obsesia lui Stavrache și evoluția ei spre nebunie. Caragiale compune astfel un destin tragic printr-o detaliată analiză psihologică, sugerând în același timp o tară ereditară, genetică ce se manifestă în structura psihică a fraților Georgescu. Începutul nuvelei este o adevărată expozițiune, în care se prezintă datele esențiale
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
și se trânti pe o ureche, strângându-și genunchii în coate“, începând să horcăie și să geamă. Dacă la început criza psihologică abia se înfiripă, ea se adâncește evolutiv, sub imperiul obsesiilor, ducând la o manifestare explozivă și violentă premergătoare nebuniei și declanșând demența. Fratele îl atinse cu mâna, dar „la acea ușoară atingere, un răcnet! - ca și cum i-ar fi împlântat în rărunchi un junghi roșit în foc - și omul adormit se ridică drept în picioare, cu chipul ingrozitor, cu părul
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
neatenția fratelui său, popa își scoase cureaua de la brâu și legă strâns picioarele hangiului dezlănțuit, apoi îi dădu pumni în ceafă și în furca pieptului, până când „Stavrache (...) se prăbuși ca un taur, scrâșnind și răgind“. Afară, viscolul ajunsese „în culmea nebuniei“, făcând să trosnească „zidurile hanului bătrân“. În timp ce-i legau mâinile deasupra capului, Stavrache „îi scuipa și râdea cu hohot“. Camaradul căută lumânarea și o aprinse, dar, cum „îi dete lumina în ochi, Stavrache începu să cânte popește“. Istovit de încăierare
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
vâlvoi“, „mâinile încleștate“, „gura plină de o spumă roșcată“, „scuipa și râdea cu hohot“, „începu să cânte popește“. Eroul principal, Stavrache, este conturat în evoluția sa de la lăcomie la iluzie, apoi la halucinații, de la frică la spaimă și groază până la nebunie, toate aceste stări definind natura psihică labilă, predispoziția genetică pentru evoluția spre demență. Caracterul naturalist al nuvelei este conferit și de strânsa relație dintre natura ce se dezlănțuie treptat și evoluția patologiei personajului: „Legănate de mișcarea sunetelor, gândurile omului începură
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]