10,018 matches
-
a rezistat în timp și constă în împărțirea procesului în etape mai ușor de realizat. Metoda „mesei încăpătoare”tc "Metoda „mesei încăpĂtoare”" Această abordare reprezintă o opțiune ce utilizează tehnologia de nivel scăzut și care a fost deja folosită în nenumărate proiecte de analiză. Îi permite analistului să identifice anumite teme și să clasifice rezultatele pe categorii. Nu este o strategie elegantă sau sofisticată, dar funcționează. Aveți nevoie de: • o cameră în care să vă puteți desfășura toate materialele și unde
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
mulți viruși, în sensul cunoscut al determinării aceluiași sindrom de către viruși diferiți. Evidențele epidemiologice argumentează această teorie. Totuși, până în prezent nu a fost pus în evidență un virus specific pentru SM, deși cercetările în acest domeniu au fost și sunt nenumărate. În cadrul factorilor de mediu sau exogeni, în actuala perioadă, virușii merită un loc special, datorită abundenței literaturii de specialitate și a speculațiilor privitoare la ei. Ipoteza virală, rod al studiilor epidemiologice, se bazează pe mai multe argumente. Coeficienții de ser
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
pe membrana altor celule și împiedică multiplicarea virusului în acest fel. Limfocitele numite killer produc interferon alfa, fibroblastele produc interferon beta iar celulele T activizate produc interferon gama. Sunt cunoscute cel puțin 20 de substanțe aparținând familiei interferonului alfa și nenumărate aparținând interferonului beta și gama. Activitatea biologică a tuturor acestor interferoni nu este identică. Acești interferoni pot fi produși și prin diferite metode de laborator (recombinare cu ADN). Aplicarea interferonilor în SM se bazează pe teoria că SM poate fi
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
mereu în minte, că poate, cine știe, se mai întreabă cineva, printr-un colț de lume, "la ce bun metodele calitative și critice de cercetare a fenomenului comunicării?" Argumentele aceastea, în paranteză fie spus, mi-au ajuns la urechi de nenumărate ori, până la saturație, în cei patru ani petrecuți în State la începutul mileniului al treilea, acolo unde ne-a lăsat profesorul Em Griffin la finele capitolului precedent. De fiecare dată când întâlneam vreun "specialist pe științele comunicării" și au fost
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în adresa președintelui Richard Nixon din 3 noiembrie 1969 "un exemplu al perpetuării mitologiei americane"314. Astfel, "America mitică", a cărei sarcină eternă pare a fi apărarea libertății peste tot în lume, a cărei putere este consecința confruntării americanilor cu nenumărate crize, pe parcursul istoriei, pe care nu le-au depășit, nu-i așa, pe calea cea mai simplă, ci pe calea cea dreaptă, drum pe care au umblat cu hotărâre până la capăt, America mitică este, cu siguranță, o "națiune cu destin
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de exemplu, descoperi că te-ai Întristat - și nu te-ai bucurat - aflând de succesul de moment al unui semen; că, din lașitate, ai lăsat ca un adevăr știut de tine să nu fie descoperit; că, din orgoliu, ai acceptat nenumărate lingușiri la adresa ta etc., nu poți să nu te retragi, până la urmă, Într-o stare de autocompătimire sau chiar de silă față de tine Însuți. Μ Când gândirea este dominată de emoție, ea slăbește În argumentare logică, dar câștigă În forță
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
al acestei libertăți interioare poate da naștere, În timp, unei voluptăți cerebrale, generatoare de patologie spirituală (de exemplu, obsesia grandilocvenței proprii sau, altfel spus, cea a infaibilității judecății proprii). Μ știm foarte bine un joc și totuși Îl jucăm de nenumărate ori, ca și cum ne-am delecta cu unul nou. De unde această plăcere? Din dorința noastră de a ne reîntoarce de fiecare dată proaspeți În lumea copilăriei, În lumea de vis și de fantastic tonifiant a acesteia. Μ Oamenii sunt atrași, Îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fiecare Își spune În forul său interior că ar fi putut s-o realizeze dacă și-ar fi propus lucrul acesta. Dar se ignoră ușor faptul că, În creație, termenul simplu nu semnifică altceva decât acea formă ultimă, obținută prin nenumărate șlefuiri/cizelări, și care, prin perfecțiunea ei, mărește la maximum valoarea și strălucirea unei idei. Μ Cel mai bun barometru al stimei de sine Îl reprezintă Încrederea pe care majoritatea celor din jur ne-o acordă, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
muzeu,/ Cu altar din silabe,/ Și bolți din cuvinte,/ Sub care, amenințători/ De atâta iubire,/ Credincioșii se-nghesuie,/ În pronaosuri sfinte.// Am hotărât/ Să fug din glasul meu,/ Ca dintr-o închisoare pe care/ Singură mi-am închinat-o,/ Pentru nenumăratele mele crime,/ O închisoare celebră,/ Devenită muzeu,/ Cu versuri zăvoare/ Și gratii de rime-/ Publicul o vizitează/ Și, înfiorat de torturi,/ Nu se miră/ Că nu zace, în ea, nime//" (Pasul)45. Obsesia existențială, îndoită de o feminitate desăvârșită, naște
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
geometrie a sentimentelor. (...) Luând act de destinul său, trasat în afara oricăror concesii de natură morală, poetul și-l va asuma cu un anume orgoliu, acționând în direcția fixată, reprimându-și orice tentație turbulentă: el devine parcă însăși vocea destinului, substituit nenumăratelor voci ale dezordinii universale, de aici, acel aer impersonal al rostirii înghețate în forme limpezi, corespunzătoare regimului ascetic, al spiritului, masca inflexibilă, de erou tragic, pornit în căutarea tonurilor clare într-o lume pândită și coruptă adesea de compromisul etic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este lucrarea: Ana Blandiana. Studiu monografic a Codruței-Oana Bușu, susținută la Craiova, în 2009, fiind coordonată de prof. univ. dr. Ion Toma. Precizând, încă de la început, că lucrarea are neajunsul de a veni după monografia lui Iulian Boldea și după nenumărate "semnalări ale criticii de întâmpinare"135, autoarea trasează, totodată, coordonatele premisei sale, care constă în faptul că "tot ceea ce individualizează creația poetică a Anei Blandiana și justifică acest studiu este o dimensiune metafizică a neantului, o metafizică esențial-estetică, în ale
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
decât nehotărârea între ipostaze. Dacă e sirenă, poetul cântă, păstrându-și coada de pește mut; pterodactil, primește aripi uriașe, dar nu renunță la dinți; Pan este animal, om și zeu, în același timp. Iar, dacă e numa om, atunci este nenumărați oameni, deodată. Este constructorul și marinarul, minerul și dansatorul, cel iubit și cel înșelat de iubită, învingătorul și ratatul, sportivul superb și bolnavul de cancer. Este împăratul, care râde cu un ochi, iar cu celălalt plânge. Dar lui, celui beat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
substrat etic. Luând act de destinul său trasat în afara oricăror concesii de natură morală, poetul și-l va asuma cu un anumit orgoliu, acționând în direcția fixată, reprimându-și orice tentație turbulentă: el devine parcă însuși vocea destinului său, substituit nenumăratelor voci ale dezordinii universale; de aici, acel aer impersonal al rostirii înghețate în forme limpezi, corespunzătoare regimului ascetic al spiritului, masca inflexibilă de erou tragic, pornit în căutarea tonurilor clare, într-o lume pândită și coruptă adesea de compromisul etic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de sânge uitat/ Și vânăt de frig, noapte bună". (Acoperită de rouă) Imaginile care triumfă în fața cuvintelor definesc adesea poeziile Anei Blandiana. Imaginea vine să reîntregească, să armonizeze cele două tipuri de existență. De altfel, autoarea își și mărturiseșe, în nenumărate rânduri, deficiența găsirii acelor cuvinte potrivite, care să redea exact ceea ce simte, ceea ce dorește să exprime aceasta. Nu degeaba, ea folosește, de cele mai multe ori, imaginea vizuală care este imagine a cuvântului. "Poezia Anei Blandiana e o formă a trăirii prin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Milă, Cercul și Pânza. Înstrăinarea se produce atunci când ființa umană, trezindu-se încremenită în diverse ipostaze, ajunge să le conștientizeze 136: "Am hotărât/ Să fug din glasul meu/ Ca dintr-o închisoare pe care singură nu am închinat-o/ pentru nenumăratele mele crime,/ O închisoare celebră/ Deveintă muzeu,/ Cu versuri zăvoare/ Și gratii de rime Publicul o vizitează/ Și înfiorat de torture/ Nu se miră/ Că nu mai zace-n ea nime". (Pasul) Constrângerile prozodice devin, de asemenea, un impediment, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ștefănescu, Istoria literaturii române, p. 396). 513 Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române, p. 396-397. 514 "După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică, apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi public, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde, în principalele țări europene." Vezi Luiza Bratu, Op. cit., p. 232. 515 Nicolae Scurtu, Întregiri la biografia poetei Ana Blandiana în "România literară", nr. 11, 2012, p. 33. 516 Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
suspiciunea generalizată, teama cronicizată, rătăcirea de sine ("Sunt zile când mă simt vinovat... da, și alte zile când mă simt nevinovat"), memoria și degradarea memoriei, mărturisirea toate acestea sunt teme viguroase, teme-reper pe radiograma unui text profund și ramificat în nenumărate direcții. Relația între personaje este simplă, directă, fără ocolișuri inutile. De altfel, una dintre virtuțile textului e lipsa de "burți", dozajul impecabil, la milimetru. E în joc o matematică a sentimentelor pe care Constantin Popa o stăpânește la perfecție. Vag
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
etc. O conștiință mult mai presantă a aurei limbajului o au francezii și toți marii intelectuali de altă limbă pe care cultura franceză i-a Îmbrățișat (Husserl și Heidegger, dintre numele citate anterior). Pentru intelectualul francez, lumea este traversată de nenumărate ierarhii. El nu poate decît să constate cu tristețe cum ele cad rînd pe rînd ca Într-un joc de domino. Cultura franceză, grea de povara unor mari glorii, este, În ciuda avangardismului ei estetic, profund conservatoare. Să ne gîndim o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rece, tehnic, descompunerea cadavrului omenesc, În cele trei etape ale sale, până la reziduurile uscate. Cât despre reprezentarea contemporană a lui Dumnezeu, Sorin Gherguț ar fi desigur invidios (glumesc) pe următorul poem al lui Bruno scris de acesta În cadrul unuia dintre nenumăratele cursuri axate pe spiritualismul New Age, la modă În taberele de vacanță libertine născute din corola flower-power-ului american (despre modul de viață New Age aflați cu condescendență din roman): “Je bronze ma queue/(Poil à la queue!)/ A la piscine
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
anxiolitice, de la Xanax la Tranxene, obsedat sexual și totuși patetic, materialist și totuși străbătut de Întrebari metafizice, Daniel 1 este un bărbat de inteligență peste medie, dar, cultural vorbind, vrea să-l reprezinte pe occidentalul mediu, așa cum apare el În nenumăratele statistici date publicității pentru cuantificarea unei epoci. Dintr-un punct de vedere plauzibil, deci, Posibilitatea unei insule este o metaficțiune. Dintr-un altul, Însa cel al intenției auctoriale romanul acesta este o monumentală reducere la absurd ca metodă de a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și palat, sau de alcov, acestea subsumabile agorafiliei și clustrofiliei. Nici literatură de casă nu mai putem avea, de cîtă vreme veșnicia de la sat a murit. Există, apoi, În Franța, literatura cadrelor, a uzinelor, dar aceasta, mutatis mutandis, știm de la nenumărate filme românești, oscilează și ea Între aceiași poli: agorafilie și claustrofilie: colegi de șantier și iubite de acasă. Rămîne apartamentul, ca locuință izolată a individului - și, În mod accesoriu a familiei. Apartamentul, Întotdeauna un spațiu individual decupat Într-unul colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mizeria umană și materială a maghernițelor și violența brută a Însemnelor occidentale ale societății de consum. Aici, spațiul Însuși este cinic, cinice sînt neoanele colorate ale orașului modern care ascund promiscuitatea a mii de kilomnetri pătrați de materie muribundă, de la nenumărați oameni anonimi - și cine e mai ubicuu și anonim decît chinezul? - la infinitatea unor locuri anonime. Gara din Shaghai, bunăoară, ca loc de Întîlnire Între două personaje, se dovedește a fi un non-loc: „Ne dăduserăm Întîlnire cu Li Qi În fața
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și o inteligență ireproșabile, autor de romane polițiste ironia soartei. Milo vine, conform Înțelegerii, să-i ceară mâna soției sale - și duelul Începe. Cititorul crede că a Început povestea, când de fapt Începuse doar filmul pe ecranul televizorului, pe care nenumărate interludii metaficționale Îl vor opri, punându-l În ramă, anticipându-l, desfăcându-l și disecându-l ca un fan criminal pe cadavrul idolului proaspăt ucis. Căci, dintru Început, suntem avertizați că avec la logique tout devient clair. Milo vine așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
exercite, dictatorul este perceput ca un „dement al supravegherii”. El își arogă un rol care nu este al său și face tot ce-i stă în putință ca nimeni să nu i-l conteste. Mărturii, cărți de spionaj, studii: sunt nenumărate documentele care vorbesc despre supravegherea politică. În schimb, operele teatrale ce tratează acest subiect în mod direct sunt mai rare; ne vom referi la ele fără să zăbovim prea mult, căci, în acest caz, supravegherea apare mai puțin sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
arată. Din operațiune subterană, supravegherea devine un semn exterior al Puterii. În țările aflate sub dominația terorii, supravegherea de explorare, activă în permanență, și-a asociat deseori supravegherea demonstrativă, „de ostentație”, așa cum prevestise 1984 al lui Orwell și cum confirmaseră nenumărate dovezi. În America Latină, de pildă, în timpul dictaturii, la Montevideo, câteva trupe de teatru au continuat să lucreze în condiții de clandestinitate, în spații particulare, unde aveau loc uneori descinderi ale poliției, ce urmăreau nu atât să le întrerupă activitatea, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]