9,382 matches
-
Ciocoii vechi și noi. Nenorocirile unui slujnicar, îngr. Domnica Filimon-Stoicescu, introd. Șerban Cioculescu, București, 1970; ed. București, 1987; Opere, I-II, îngr. și introd. Mircea Anghelescu, note și variante George Baiculescu, București, 1975-1978; ed. București, 1998; Escursiuni în Germania meridională. Nuvele, postfață Paul Cornea, București, 1984. Repere bibliografice: Ion Ghica, Opere, I, îngr. și introd. Ion Roman, București, 1967, 157-161; Iorga, Pagini, I, 120-139; Iorga, Ist. lit. XIX, III, 284-285, 307-310; Lovinescu, Scrieri, I, 192-196; Lovinescu, Critice, X, 185-207; Perpessicius, Opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
MIHAIL, Viorel (1.VII.1951, Costești, j. Bălți), prozator. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1974). Funcționând ca director al publicațiilor „Săptămâna” și „Momentul”, s-a manifestat ca un gazetar activ și incisiv. A debutat editorial cu volumul de nuvele Bărbații la mijlocul verii (1982), izbutit prin narațiunea care are drept model pe Ion Creangă și folclorul. Nuvelistul evoluează vădit în prozele din Iubirile pierdute se pot recupera (1987), unde se observă o trecere spre formulele moderne, spre cultivarea scriiturii tincturate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288122_a_289451]
-
1978) - la „Luceafărul”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” ș.a. Opera lui L. evoluează pe două coordonate: romanul social cu tematică rurală și romanul politic. În cazul primului filon, în care se înscriu romane precum Cordovanii, Suferința urmașilor (1978), volume de nuvele ca Eclipsă de soare (1969), Vuietul (1969) și Ploaia de la miezul nopții (1973), tematica, schema conflictului și tipologia personajelor sunt repetitive. Monografia satului surprins într-un moment de cumpănă se realizează prin reverberarea conflictelor în biografia eroului principal. Pe autor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
și singura parte scrisă dintr-o proiectată tetralogie, Coridorul puterii, publicată postum (1994), evenimentele tulburi ale perioadei sunt filtrate prin prisma unui „om-capsulă”, Vincențiu Răpceanu, politician fără o minimă moralitate, îndepărtându-și pseudomachiavelic adversarii. Romanul de debut, trilogia Cordovanii, dezvoltând nuvela cu același titlu apărută în 1954 în „Tânărul scriitor”, mizează pe o formulă narativă nepotrivită, din care derivă și lipsa lui de autenticitate: trilogia este monologul personajului principal, Lae Cordovan, care își rememorează o parte a vieții, începând cu întoarcerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
și mai răspicat în scrierile ulterioare. În opinia sa, colectivizarea a fost un fenomen condus din umbră de inși dubioși. Când nu cultivă utopia vocației constructive prin gustul pentru macroepic, autorul surprinde tragismul vieții în tușe puternice. Dovadă stă ampla nuvelă Drumul câinelui (1974). Deși păcătuiește prin armătura tezistă care transformă unele personaje în marionete ideologice, scrierea reprezintă pariul câștigat de a reuni sub același acoperământ tematica politică, filonul tragic și un conflict din zona baladescului. Doi frați, Mihai și Jilu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
care le-a suportat autorul lor, prilej pentru acesta de a polemiza cu critica literară. În Vocația constructivă sunt inserate și replici la reacțiile vehemente pe care le provocase în presa maghiară volumul Cuvânt despre Transilvania. Cine a citit marea nuvelă Cordovanii, pe care Ion Lăncrănjan a publicat-o anul trecut [1954] în „Tânărul scriitor”, cunoaște originalitatea robustă a acestui prozator. Cordovanii sunt un neam de oameni aspri, tenaci, neînduplecați, așa cum literatura ardeleană i-a înfățișat nu o dată de la Slavici și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Tribuna”. Între 1960 și 1962 este inspector la Secția de învățământ și cultură a regiunii Cluj, iar apoi trece în învățământ, ca profesor și director al unei școli generale clujene, predând ulterior și la liceu, până la pensionare (1996). Debutează cu nuvela Țigăncușa în „Tribuna” (1958), iar editorial cu volumul de povestiri 1100 de zile risipite (1975). Mai e prezent cu proză, reportaje, profiluri de scriitori români și străini în „Steaua”, „Tribuna școlii”, „Contemporanul”, „Adevărul de Cluj”, „Cetatea culturală”, în diverse almanahuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
de scriitori români și străini în „Steaua”, „Tribuna școlii”, „Contemporanul”, „Adevărul de Cluj”, „Cetatea culturală”, în diverse almanahuri și volume colective. A susținut două decenii emisiuni la Radio Cluj. V. și-a propus să urmeze „tradiția prozatorilor realiști”. În consecință, nuvelele și povestirile lui pornesc de la fapte reale, uneori frizând senzaționalul. În Colina zorilor (1987), poate cel mai reprezentativ volum al său, se pot identifica elemente ale fantasticului (povestirea Vânătoarea), în alte proze realitatea (adormită sau poate visată) e provocată prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
literatura română la revistele „Igaz Szó”, „Korunk”, „Tiszatáj” (Szeged) „Híd” (Novi Sad), „Nagyvilág” (Budapesta), „Irodalmi Szemle” (Bratislava) ș.a. Transpune cu predilecție proză contemporană, publicând un număr impunător de volume. Debutează editorial în 1968, cu transpunerea unui volum de schițe și nuvele de Vasile Rebreanu (Talita Kumi). Apoi realizează varianta maghiară a romanului Lunga călătorie a prizonierului de Sorin Titel (1975), tălmăcește trei romane de Anton Holban (Romanul lui Mirel, O moarte care nu dovedește nimic, Ioana), adunate în volumul Értelmetlen halál
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
Mirel, O moarte care nu dovedește nimic, Ioana), adunate în volumul Értelmetlen halál (1978), un roman de Radu Flora (Capcana, 1980), Vestibul de Alexandru Ivasiuc (1983), jurnalul parizian Timpul trăirii, timpul mărturisirii al lui Eugen Simion (1983), o culegere de nuvele din volumele În văpaia lunii și Pierdut în Balcania de Fănuș Neagu (1984), romanul Mierea de Eugen Uricaru (1988) și drama Răceala de Marin Sorescu (1980). Publicându-și versiunile în țară și peste hotare, K. are o contribuție de neignorat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
fiind În trecut mai numeroase); (2, 3, 1) - „prostia”, care astăzi este identificată cu oligofrenia, este o noțiune care și-a restrâns Înțelesul. În sens arhaic, semnificația cuvântului era corelată, mai ales În Moldova, de situația socială. Celebrul răspuns din nuvela Alexandru Lăpușneanu, „Proști, proști, dar mulți”, ca și termenul sintetic, de „prostime”, sunt ilustrative. În Neculce găsim următorul fragment menționat de Pompei Gh. Samarian: „mergând cu multă gloată din țară la Poartă, cu mulți boieri și mazili și curteni și
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
volume de proză scurtă, majoritatea pentru copii: Anicuța (1953), A licărit o stea (1957), Treceau cocorii (1958), Arbori de veghe (1962), Popasuri (1963), În pragul casei (1964), Strada (1972) ș.a., în care explorează mai ales universul infantil. A compus povestiri, nuvele și romane și din nevoia, așa cum mărturisește el însuși, de a dezvălui una „dintre cele mai triste și mai sângeroase pagini din istoria Basarabiei”. Romanul Rugăciune pentru cei morți (inclus în Scrieri alese, 1993), alcătuit „în adâncă ilegalitate” în iarna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290611_a_291940]
-
Traduceri: A. Barto, Poezii pentru copii, Chișinău, 1952; S. Ognev, Viața pădurii, Chișinău, 1952; Din Lin, Soare pe râul Sanguan, Chișinău, 1953; A. Griboedov, Mintea-i cu bucluc, Chișinău, 1954; O. Henry, Povestiri, Chișinău, 1957, Căpetenia pieilor roșii, Chișinău, 1964, Nuvele, Chișinău, 1985; A. Blok, Opere alese, Chișinău, 1958 (în colaborare cu Igor Crețu), Versuri, Chișinău, 1965 (în colaborare cu Igor Crețu); F. Tiutcev, Versuri alese, Chișinău, 1963 (în colaborare cu Igor Crețu); J. Hasek, O lecție de religie, Chișinău, 1964
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
lung eseu despre poezia concretă, Concretism poetic („Carpații”, 22-23/1957) sau vorbește într-un comentariu interesant despre polemică și funcția ei socială modelatoare („Dacia”, 15/1954); altă dată, abordează într-o dezbatere nu lipsită de sugestii fecunde Tendința actuală a nuvelei („Carpații”, 34-35/1959-1960) sau caută să determine un misionarism critic contemporan (Funcția criticii literare, „Carpații”, 1959, 26-27). Ca literatură propriu-zisă, publică volumul de nuvele Ram Kalu Adi (1957), reluat mai apoi întocmai, alături de scrieri ale lui Nicolae Novac și N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
15/1954); altă dată, abordează într-o dezbatere nu lipsită de sugestii fecunde Tendința actuală a nuvelei („Carpații”, 34-35/1959-1960) sau caută să determine un misionarism critic contemporan (Funcția criticii literare, „Carpații”, 1959, 26-27). Ca literatură propriu-zisă, publică volumul de nuvele Ram Kalu Adi (1957), reluat mai apoi întocmai, alături de scrieri ale lui Nicolae Novac și N. S. Govora, în culegerea Povești fără țară (1957). Bine scrise și vădind un autentic talent literar, prozele lui B. țin de aria fantasticului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
de tratare a problematicii, influența lui Mircea Eliade. De exemplu, Năluca, poveste romantică, dezvoltă motivul stafiei cam în genul întâlnit în Domnișoara Christina, adică prin convertirea și interacțiunea timpului sacru cu cel profan. Același lucru se observă și într-o nuvelă precum Cetatea de altădată. În altă serie tematică, deschisă de o nuvelă ca Gherasim, ca și în Lupii sau în Ceasul reîntoarcerii, accentele narațiunii amintesc de timbrul mai vechilor povestiri sadoveniene sau voiculesciene, cu un aer sămănătorist prea pregnant. Nuvela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
romantică, dezvoltă motivul stafiei cam în genul întâlnit în Domnișoara Christina, adică prin convertirea și interacțiunea timpului sacru cu cel profan. Același lucru se observă și într-o nuvelă precum Cetatea de altădată. În altă serie tematică, deschisă de o nuvelă ca Gherasim, ca și în Lupii sau în Ceasul reîntoarcerii, accentele narațiunii amintesc de timbrul mai vechilor povestiri sadoveniene sau voiculesciene, cu un aer sămănătorist prea pregnant. Nuvela ce dă titlul volumului propriu sintetizează în puținele ei pagini întregul univers
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
nuvelă precum Cetatea de altădată. În altă serie tematică, deschisă de o nuvelă ca Gherasim, ca și în Lupii sau în Ceasul reîntoarcerii, accentele narațiunii amintesc de timbrul mai vechilor povestiri sadoveniene sau voiculesciene, cu un aer sămănătorist prea pregnant. Nuvela ce dă titlul volumului propriu sintetizează în puținele ei pagini întregul univers epic al lui B., plecând de la un „pretext” (astfel se și intitulează un text din carte, poate cel mai slab) „istoric” spre a vorbi de inițiere, profanare, ascetism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
cu o violență sinceră, rar întâlnită la alți poeți români ai vremii, atât împotriva lui însuși, cât și împotriva credinței. Din dorința de a valorifica posibilitățile oferite de genul liric, a alcătuit epigrame în metru antic. Sub influența romantismului german, nuvelele Suferințe (Din ziarul unui june) și Mici escursiuni apelează frecvent la tonul patetic wertherian, insistând asupra sensibilității bolnăvicioase a eroilor. Sedus de ritmul prozei, scriitorul se adresează legendelor și basmelor populare, de la care împrumută un șir de elemente specifice, constituind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
însuflețește, dar care nu poate susține o compoziție șubredă. Superioară este drama Lăpușneanu-Vodă, apărută tot în „Convorbiri literare” (1878-1879). Liniile generale ale subiectului sunt luate din cronici și documente istorice și o singură scenă, uciderea lui Moțoc, e împrumutată din nuvela omonimă a lui C. Negruzzi. În amănunte, drama se depărtează cu totul de istorie: doamna Ruxandra e îndrăgostită de Stroici, care, la rândul lui, o iubește; Alexandru Lăpușneanu e urmărit tot timpul de ura Anei Peucer - pe al cărei soț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
între aceștia aflându-se și Ovidiu Genaru, Ioanid Romanescu, Mihai Sabin, iar la rubrica „Lyceum” apar versuri ale unor tinere talente locale. La fel de variată și adesea de bun nivel este proza publicată în revista băcăuană. Cu schițe, povestiri sau scurte nuvele colaborează, între alții, Sorin Titel, Dumitru Țepeneag, Gabriela Adameșteanu, Mircea Nedelciu, Cristian Teodorescu, Petru Cimpoeșu, iar cu fragmente de roman Eugen Barbu (Princepele), Eugen Uricaru (Vladia), care de altfel a debutat în A. (1/1966), Dana Dumitriu (Prințul Ghica), Bedros
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
episoadelor sau prin intercalarea unor scene retrospective, ce tind să dilate limitele între care scriitorul își propune să nareze, fracturează unitatea romanului în capitole independente, sporind senzația de dezorientare epică. De altfel, nu puține capitole au fost publicate independent, ca nuvele, majoritatea în revista „Vers”. În fine, extrem de variată se dovedește a fi publicistica literar-culturală și eseistica din exil a lui P. Risipite într-o mulțime de publicații, textele transpun, în bună măsură, episoade memorialistice, reconstituite în lumina adevărului și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
scria că, atunci când a fost convertit, a avut o viziune în care Dumnezeu l-a îndemnat să scrie o carte, cea mai bună carte din lume, împotriva erorilor necredincioșilor. Teoria sa a alegerilor apare în cel puțin două locuri: în nuvela Blanquerana, scrisă în catalană între 1282 și 1287, și într-o lucrare scurtă cu numele «De arte electionis», scrisă în 1299” [McLean, 1990, pp. 99, 100]. În lucrările anterior amintite, Lull propune două metode de votare pentru alegerea maicii starețe
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ilare cogitații sau de bruște scăpătări în sentimentalitate (suspinuri, leșinuri, frecvente izbucniri în plâns), discursul se reabilitează cât de cât în pasajele în care fâlfâie „nălucirea” și imaginile eterice par să lunece din vis într-un coșmar. La fel, în nuvelele din Tunda (1940), unde se salvează rare insulițe conturate în registrul sugestivității vagi, nelămurite, cu vedenii „fumegânde”, ca într-un „miragiu”. Peisajul dobrogean, cu întinderile de nisip pârjolit de soare și cu tainice bălți străjuite de stufărișuri, o incită pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
influențat, vizibil, de Baudelaire), Carol Scrob, N.G. Rădulescu-Niger, Grigore Ventura, N. Țincu, Scarlat Orăscu și Iuliu Cezar Săvescu. În limba franceză publică poezii Bonifaciu Florescu, Al. A. Sturdza, Al. Bogdan-Pitești. Se traduce din proza Iuliei Hasdeu, Bonifaciu Florescu dă câteva nuvele, iar I.A. Bassarabescu este autorul unor schițe și nuvele cu subiecte alese din viața micilor funcționari și a studenților săraci. Din Lamartine transpune, în versuri clare, Mircea Demetriade (poezia Bonaparte), în timp ce Bonifaciu Florescu realizează echivalențe românești pentru versurile poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289246_a_290575]