10,251 matches
-
de la Victorie. O victorie cu prețul suferinței de-a fi crescut, alături de alți cinci frați, departe tatăl întemnițat fără vină pentru mulți ani, și de-a fi pierdut, într-un interval foarte scurt de timp ("Timpul" n-a avut deloc răbdare) cele mai dragi ființe: un bunic de nouăzeci și doi de ani, topit realmente de foame, surioara cea mai iubită răpusă de meningită și, în aceeași zi, bunica moartă într-un accident stupid, fugind după nepotul înnebunit de durere. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
s-a întors? De ce?? Ce s-o fi întâmplat? "Vânturi, vânturi pline de zăpadă Spulberați-mi viața ce s-a dus Vreau să fiu copil fără tăgadă Sau o floare cu privirea-n sus." (Serghei Esenin) Mircea nu mai avea răbdare. Lică, Titi, Radu! E timpul să pornim în întâmpinarea mamei. Da, Mircea. Propun să plecăm la ora cinci, moment în care mama își încheie ziua de muncă. Da, e foarte bine, Mircea. În felul acesta ne vom întâlni cu mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un lucru pozitiv absolut benefic din punct de vedere psihologic, ducând sufletul la un catharsis după cum spun filosofii greci, la o înălțare și curățare a păcatelor omenești. Iar dihăniile noastre păroase numai îngerași nu erau. Așa că... da, cântau. Cum? Aveți răbdare. Mai întâi să luăm notă de repertoriul abordat. Din multitudinea de cântece masacrate fără milă pe altarul sacrosanctei "agheasme" de Zăvoaia, se evidențiau tulburător două piese total diferite, dar având profunde accente înălțătoare, sfâșietoare; prima fiind Treceți batalioane române Carpații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
33:10) După consumarea ultimului produs alimentar venit pe filieră azteco-maiașă, obținut din amestecul augustei trinități: apă, sare și mălai și fiartă la foc moderat familia Aciocîrlănoaiei se afla într-o situație limită. Voi, cei care întâmplător aveți curajul și răbdarea să citiți aceste rânduri, să nu vă îndoiți o clipă de adevărul spuselor mele. Ascultați. După ce noi, cei patru frați mai mari cu ajutorul extraordinar al cățelandrului nostru, Leu am salvat-o pe mama de la o moarte sigură prin hipotermie (înghețare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
om de pe planetă! Desigur că mama se conforma întru totul rugăminții tatălui meu, iar cina lua sfârșit în deplină concordie apoteotică în cadrul sfintei familii terestre, considerată a fi însăși temelia, frumusețea și scopul existenței umane. Dar: " Timpul nu mai avea răbdare." (Marin Preda) Ceva misterios, impalpabil și periculos plutea în apropierea noastră. După igiena obligatorie de seară, ne-am ocupat locurile cunoscute și, adresând rugăciunea de mulțumire tatălui nostru ceresc, ne-am încredințat sufletele și trupurile Celui care ne-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
soțul meu? Lăsați-l în pace! Unul dintre ei, rânjind într-un mod animalic, i-a răspuns pe un ton grosolan, brutal și amenințător: Taci, cucoană, și nu mai lătra; că vă vine rândul și vouă cât de curând! Ai răbdare! Așa că ține-ți pliscul odată! Noi, copiii, stând în capul oaselor, priveam absolut încremeniți la ceea ce se întâmpla. Nu scoteam nicio vorbă, eram paralizați. Mama plângea privind neputincioasă la ticăloșii care veniseră să-i aresteze soțul. Între timp, tata se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de la muncă, a simțit primele simptome ale nașterii. Noaptea de sâmbătă a fost plină de tensiune, teamă grozavă, durere și speranță. Se ruga fierbinte la Dumnezeu, spunând rugăciuni în poloneză, limba ei maternă, și implorându-l pe copil să aibă răbdare și să-și amâne venirea pe lume mai încolo, spre dimineață. Fii cuminte, dragul meu, ai răbdare! Ai răbdare până dimineață. Ai răbdare să se scoale moașa. Nu ieși încă în lume. Cine vrei să te ajute să vezi lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
grozavă, durere și speranță. Se ruga fierbinte la Dumnezeu, spunând rugăciuni în poloneză, limba ei maternă, și implorându-l pe copil să aibă răbdare și să-și amâne venirea pe lume mai încolo, spre dimineață. Fii cuminte, dragul meu, ai răbdare! Ai răbdare până dimineață. Ai răbdare să se scoale moașa. Nu ieși încă în lume. Cine vrei să te ajute să vezi lumina și să scoți primele sunete omenești? Ești fetiță ori băiețel? Indiferent ce ești, fii binevenit! Te voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și speranță. Se ruga fierbinte la Dumnezeu, spunând rugăciuni în poloneză, limba ei maternă, și implorându-l pe copil să aibă răbdare și să-și amâne venirea pe lume mai încolo, spre dimineață. Fii cuminte, dragul meu, ai răbdare! Ai răbdare până dimineață. Ai răbdare să se scoale moașa. Nu ieși încă în lume. Cine vrei să te ajute să vezi lumina și să scoți primele sunete omenești? Ești fetiță ori băiețel? Indiferent ce ești, fii binevenit! Te voi iubi la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fierbinte la Dumnezeu, spunând rugăciuni în poloneză, limba ei maternă, și implorându-l pe copil să aibă răbdare și să-și amâne venirea pe lume mai încolo, spre dimineață. Fii cuminte, dragul meu, ai răbdare! Ai răbdare până dimineață. Ai răbdare să se scoale moașa. Nu ieși încă în lume. Cine vrei să te ajute să vezi lumina și să scoți primele sunete omenești? Ești fetiță ori băiețel? Indiferent ce ești, fii binevenit! Te voi iubi la fel de mult ca pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cine vrei să te ajute să vezi lumina și să scoți primele sunete omenești? Ești fetiță ori băiețel? Indiferent ce ești, fii binevenit! Te voi iubi la fel de mult ca pe ceilalți copii, ai înțeles? Bravo! Așa , dragostea mea, ai puțină răbdare. Și frățiorul meu, care bătea la porțile vieții părând să fi înțeles că mama e singură și n-are cine s-o ajute într-o chestiune atât de importantă și-a contenit zvâcniturile și loviturile, acordându-i mamei răgazul solicitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-l. Vi-l livrez. Face parte dintr-un articol publicat tot în Dilema veche, în urmă cu vreo doi ani, dacă țin bine minte. Întâmplător sau nu, el rezumă experiențele pe care tocmai le ați descris. Vă cer îngăduință și răbdare, citatul e ceva mai lung. Și sună așa: „Tinerețea mea a coincis cu cele mai odioase tribulații ale secolului al douăzecilea. Rebeliunea legionară, pogromuri, spaime; excluderea rasială din liceu (eu, premianta clasei, tocilară, da, dar orgolioasă premiantă), spaime; războiul antonescian
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
e foarte frumoasă. Altora li se pare migăloasă, cronofagă și mare consumatoare de nervi. Sigur că presupune un consum nervos. Orice meserie îți cere trei lucruri, dacă o faci bine și nu-ți bați joc de ea: talent, energie și răbdare. Teribil de multă răbdare. Probabil însă că deasupra acestor lucruri se află harul. Cu el trebuia să încep. Am fost întrebată de multe ori care sunt tainele unei traduceri de calitate. Nu există rețetă pentru o traducere bună, după cum nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
li se pare migăloasă, cronofagă și mare consumatoare de nervi. Sigur că presupune un consum nervos. Orice meserie îți cere trei lucruri, dacă o faci bine și nu-ți bați joc de ea: talent, energie și răbdare. Teribil de multă răbdare. Probabil însă că deasupra acestor lucruri se află harul. Cu el trebuia să încep. Am fost întrebată de multe ori care sunt tainele unei traduceri de calitate. Nu există rețetă pentru o traducere bună, după cum nu există rețetă pentru nici o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
poate explica nimic: „Când Bernard a hotărât ceva, merge până la capăt”. Dar care e capătul Pământului? Chiar dacă-i speriată de moarte, eu înclin să cred în ce spune nevasta și susțin că Moitessier s-a decis să călătorească până la capătul răbdării sale, până la ultimul meridian al puterii de a suferi și a rezista - și asta într-un secol în care nimeni nu mai are răbdare nici măcar pentru sine însuși. El vrea să descopere porturile răbdării, golfurile calme ale suferinței, insulele și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cred în ce spune nevasta și susțin că Moitessier s-a decis să călătorească până la capătul răbdării sale, până la ultimul meridian al puterii de a suferi și a rezista - și asta într-un secol în care nimeni nu mai are răbdare nici măcar pentru sine însuși. El vrea să descopere porturile răbdării, golfurile calme ale suferinței, insulele și Indiile negre ale oceanului numit singurătate și, poate, un nou continent sentimental. Toți știm cum se ajunge de la Capul Horn la Plymouth. Dar Pacificul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a decis să călătorească până la capătul răbdării sale, până la ultimul meridian al puterii de a suferi și a rezista - și asta într-un secol în care nimeni nu mai are răbdare nici măcar pentru sine însuși. El vrea să descopere porturile răbdării, golfurile calme ale suferinței, insulele și Indiile negre ale oceanului numit singurătate și, poate, un nou continent sentimental. Toți știm cum se ajunge de la Capul Horn la Plymouth. Dar Pacificul renunțărilor, oceanul luptei cu tine însuți, își așteaptă Columbul. Și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de imbecil fiindcă renunțam la pian. Șoferul surâdea privindu-mă în oglinda sa, Netocika tăcea ascultându-mi potpuriul ca, deodată, să mă întrebe „de ce v-ați lăsat de pian?”. M-am trezit spunându-i o semiminciună: fiindcă n-am avut răbdare, nu se poate face artă fără răbdare, și cuprins de limbariță - simptom clasic al nenorocitei mele plăceri de a trăi - m-am lansat într-un eseu pe această temă, frânt repede de șoferul care, parcă ușor obosit, mă anunță că
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
surâdea privindu-mă în oglinda sa, Netocika tăcea ascultându-mi potpuriul ca, deodată, să mă întrebe „de ce v-ați lăsat de pian?”. M-am trezit spunându-i o semiminciună: fiindcă n-am avut răbdare, nu se poate face artă fără răbdare, și cuprins de limbariță - simptom clasic al nenorocitei mele plăceri de a trăi - m-am lansat într-un eseu pe această temă, frânt repede de șoferul care, parcă ușor obosit, mă anunță că am ajuns; mi-am luat rămas-bun de la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
socialiste.“ (Luceafărul, 28 ianuarie 1978) NEAGU Fănuș „Și pentru că-mi iubesc prea adânc neamul, cred nestrămutat în omul de bună cuviință Nicolae Ceaușescu, expresie strălucită a idealurilor voinței noastre.“ (Luceafărul, 3 iulie 1971) „Cinstindu-și numele prin muncă plină de răbdare, care-i legea supremă a triumfului, sportivii români proiectează în legendă dragostea ce-o poartă pământului de acasă, partidului comunist și secretarului său general.“ (România literară, 26 ianuarie 1978) NECULA Damian „Propunerile prezentate de secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în evidență mărginită provincială. Servituțile unei situații nedorite și nedrepte sporeau pe măsură ce ni se contestau noblețea spirituală, hărnicia, talentul.“ (Săptămîna culturală a Capitalei, 7 iulie 1972) ZAMFIRESCU Dan „Epoca noastră își are marele cârmaci, în care s-au împletit îndelunga răbdare a lui Vlaicu Vodă cu clarviziunea și geniul lui Ștefan, vitejia lui Mihail cu neteama de jertfă a lui Tudor din Vladimiri, înțelepciunea lui Kogălniceanu cu inima arzândă a lui Bălcescu, simțul demnității naționale a lui Cuza cu pătimașa iubire
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
jefuitori care se forma atunci. Leul s-a devalorizat de 10.000 de ori; practic de la valoarea sa inițială a ajuns la ,,0” ! Iliescu a reprezentat atunci ,,factorul mobilizator”, politicianul ,,corect și cinstit” în fața oamenilor care cerea ,,pace socială”, cerea răbdare și sacrificii din partea populației pentru a putea trăi mai bine în viitor (,,undeva, cândva”), cerea fermitate în fața celor care vor să ,,destabilizeze”. Și populația a avut răbdare, dar a așteptat liniștită doar pentru a fi jefuită în liniște, pe îndelete
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
factorul mobilizator”, politicianul ,,corect și cinstit” în fața oamenilor care cerea ,,pace socială”, cerea răbdare și sacrificii din partea populației pentru a putea trăi mai bine în viitor (,,undeva, cândva”), cerea fermitate în fața celor care vor să ,,destabilizeze”. Și populația a avut răbdare, dar a așteptat liniștită doar pentru a fi jefuită în liniște, pe îndelete. În orașe nu s-a făcut nimic pentru obște, în schimb dealurile adiacente s-au umplut de vilele celor ,,merituoși”. Practic, Iliescu a fost la conducerea țării
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
lor, dar au fost judecați ca și criminali de război. - Mai departe hoții au fost lăsați să fure, să distrugă țara, dar asta nu oricum; aceștia aveau nevoie de liniște. Așa că Iliescu ieșea în față să spună populației să aibă răbdare, să fie ,,consens și pace socială” în timp ce țara era jefuită, economia era distrusă, bogățiile țării erau date străinilor pe nimic, întreprinderile prădate și date la fier vechi, iar inflația și prețurile ridicate sărăceau populația. ,,Furați în voie dragi tovarăși și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
slujbei religioase din ziua aceea, o foarte distinsă doamnă, la o vârstă mai mult decât venerabilă, a intrat în biserica din Oprea, s-a plasat undeva la peretele de nord al sfântului locaș, urmărind smerită slujba religioasă și așteptând cu răbdare sfârșitul acesteia, trecând apoi să se miruiască la rând cu sătenii, stârnind atenția și curiozitatea enoriașilor ce participau în ziua aceea la oficierea serviciului divin. Era curios pentru creștinii satului faptul că o atât de stimată doamnă, la o asemenea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]