9,883 matches
-
tubulară , mediată probabil de proteinele de transport ale cationilor . În cazul alcalinizării urinei , viteza de eliminare renală a memantinei poate fi redusă cu un factor de 7 - 9 ( vezi pct . 4. 4 ) . Alcalinizarea urinei poate fi efectul unor prin modificări radicale ale dietei , de exemplu de la o dietă pe bază de carne la cea vegetariană , sau prin ingestia masivă de antiacide care alcalinizează conținutul gastric . Linearitate : Studiile efectuate la voluntari au demonstrat o farmacocinetică lineară pentru doze cuprinse între 10 și
Ro_116 () [Corola-website/Science/290876_a_292205]
-
Moldova și un sfert din cel din Țară Românească au devenit disponibile pentru o viitoare împroprietărire (între o cincime și un sfert din totalul terenurilor arabile). În primăvara lui 1864, cabinetul a promovat un proiect de lege de reformă agrara radicală, prin care se propunea alocarea pământului pe baza statutului țărânilor: "fruntașii", adică cei ce dețineau 4 sau mai mulți boi, urmau să primească 5 "fălci" de pământ (circa 7,5 hectare); "mijlocașii", cei cu cel puțin doi boi—aproximativ 6
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
inimile țărânilor și nici din istoria României”. El a continuat să fie liderul grupării politice a liberalilor reformiști moderați din România; într-o ușoară opoziție față de guvernul Partidului Conservator condus de Lascăr Catargiu (1875), a inițiat convorbiri cu facțiunea liberală radicală (din care făceau parte, printre alții, Ion Brătianu, Dimitrie Sturdza, Ion Ghica, C. A. Rosetti, Dimitrie Brătianu și Alexandru G. Golescu), convorbiri purtate în București, la locuința lui Pasă Stephen Bartlett Lakeman. La 24 mai 1875, negocierile au avut ca
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
nu e, apoi, fără legătură cu apariția de factori stimulatori în cîmpul social. O civilizație nouă nu poate apărea pe un teren gol, și, fiind vorba de civilizație română modernă trebuie spus că ea s-a constituit nu prin negația radicală a tradiției (puternică în straturile de jos ale poporului), ci prin integrarea ei. Interpretarea lovinesciană e și în alte puncte discutabilă, dar cum în astfel de chestiuni soluția satisfăcătoare pentru toți nu e cu ușurință de aflat, să ne mulțumim
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
mai avem alternativă, trebuie să operăm cu reforma, nu doar să afirmăm că este necesară.” În octombrie 1990 nivelul de trai indică valori dintre cele mai ridicate din acest deceniu, cu 12% mai mult decât în 1989. Prima decizie mai radicală a cabinetului Roman s-a pus în aplicare la 1 noiembrie 1990, și viza liberalizarea prețurilor pentru un număr important de bunuri de consum. A doua etapă a liberalizării prețurilor, cu excepția celor la energie, pâine și lapte, este realizată la
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]
-
el al lumii islamice reprezintă și azi din păcate un mister pentru musulmani, si in acelasi timp este resimțit că o rană deschisă în corpul civilizației islamice, acest fapt având repercusiuni neașteptate, așa cum este de exemplu terorismul islamic, reapariția tendințelor radicale în sânul populațiilor musulmane (vezi recentele succese populare ale partidelor reanimate de vechi islamiști și focare de tradiționaliști islamici în Turcia, de ex.) sau problemele de integrare a imigrației de religie islamică în țările Europei de vest. Sultanul era monarh
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
desolidarizare - sau de respingere, de cenzurare, de suprimare - a culturilor alternative constituie unul din eșecurile proiectelor naționale de la noi. Cultura națională este cea care a „tradus” în limba imperiului - prin procesul de muzeificare, printre altele - a ultimelor rămășițe de alteritate radicală: culturile țărănești legate de credințe ne-creștine, culturi alcătuite prin forme de organizare comunitară și de întrajutorare. Toate acestea au fost mumificate prin discursurile de muzeu sau au fost reduse la tăcere, fără a lăsa urme coerente. Nostalgia și regretul
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
a acestui tip de producător de cunoaștere a înlesnit și legitimat intervenția nediferențiată a capitalismului și transformarea regiunii într-o zonă de experiment, hărăzită unei perpetue stări de provizorat. Același liberalism este cel care, docil, a știut să codifice experiențele radicale ale anilor 1989-1990 în Europa de Est ca evenimente politice incomplete, ca răzmerițe întârziate și violente ce doar dovedesc caracterul inferior al formelor politice de gândire și organizare ale acestor societăți. În loc de a fi înțelese ca acțiuni de rearticulare radicală a ideii
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
codifice experiențele radicale ale anilor 1989-1990 în Europa de Est ca evenimente politice incomplete, ca răzmerițe întârziate și violente ce doar dovedesc caracterul inferior al formelor politice de gândire și organizare ale acestor societăți. În loc de a fi înțelese ca acțiuni de rearticulare radicală a ideii de democrație și stat național - cum indică Boris Buden - Revoluțiile est-europene au fost interpretate ca duble dovezi atât ale înapoierii politice ale acestor societăți cât și ale aspirației și dorinței de a deveni cum trebuie, adică aidoma lumii
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
Și cu toții am căzut de acord că arta nu putea fi decât un instrument al luptei de clasă, dacă în genere avea vreo valoare. Sub imperiul amintirilor trecutului, dezamăgiți în speranțele noastre, nu vedeam salvarea omenirii decât într-o soluție radicală: lupta organizată a proletariatului, cucerirea puterii.” (Pișcător 1966, 27) Apariția teatrului politic și a experimentelor de teatru muncitoresc german se leagă de numele lui Erwin Pișcător (regizor) și Bertolt Brecht (regizor și dramaturg). Concepția lui Pișcător despre teatrul politic a
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
inițial Pișcător lucrează aproape exclusiv cu actori proletari, proveniți din mediile muncitorești, considerând educația politică mai importantă decât cea artistică, cu timpul el va dezvolta un teatru profesionist, jucat cu actori proveniți din clasa de mijloc, însă pe subiecte politice radicale. În același timp însă, el sprijină dezvoltarea mișcării muncitorești de teatru de amatori, care își creează și joacă propriile piese propagandistice revoluționare. „Este absurd că teatrul proletar de amatori să fie opus teatrului profesionist. Mai întâi, evoluția primului, așa cum s-
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
sau după căutarea unui loc de muncă, isi construiau propriile reprezentări ale lumii (Brecht, 1988, 111). În Germania întreaga euforie a teatrului politic, în ambele sale variante - profesionist-epic și amator-proletar a fost înnăbușită violent odată cu instalarea regimului nazist. O situatie radical diferită a avut loc în Uniunea Sovietică. Angajată după revoluția de la 1917 într-un amplu proces de schimbare socială accelerată, noua conducere politică supra-valoriza, la nivel discursiv, muncitorul, „proletarul”, văzut că motor revoluționar și drept clasa privilegiată, a cărei avangardă
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
pe trei fronturi: în munca (prin contopirea artistului și muncitorului), in viata de zi cu zi (acasă și la muncă) și în conștiința maselor (prin construirea conștiinței revoluționare) (Zenovia Sohor). Această viziune a dat naștere la o serie de experimente radicale, în care piese cu subiecte inspirate din istoria luptei revoluționare (greve, proteste etc.) au fost jucate de echipe de artiști proveniți exclusiv din rândurile muncitorilor, care își auto-organizau întreg procesul de producție teatrală - de la alegerea textelor, la construirea decorurilor și
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
Georgia și Ucraina, punând accent pe specificul local al grupurilor muncitorești, si a fost reprimata brutal de către stat în 1933, prin desființarea și discreditarea organizației și arestarea liderului (Crane 2013). </spân></spân></spân></p> Din păcate informațiile despre aceste experimente radicale de la începuturile Uniunii Sovietice, inclusiv despre mișcarea extraordinar de amplă a teatrului de amatori sunt fragmentate și destul de ideologizate. Literatura sovietică este partizană, în timp ce literatura vestică este de multe ori la fel de unilaterală, fiind absența de cele mai multe ori perspectiva muncitorilor înșiși
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
politice și estetică artei proletare din perioada socialistă. Recuperarea forței de exprimare și bogăției mijloacelor estetice ale artei proletare socialiste rămâne o miză importantă, atât pentru cercetarea în domeniul artei politice, cât și pentru practicienii care se revendică de la stânga radicală. BIBLIOGRAFIE: Bishop, Clăire (2012) Artificial Hells.</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> Verso (New Left Books), London </spân></spân></spân> Brecht, Bertolt, John Willet (ed.) (1988) Brecht on Theatre
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
teatru ce venea din rândurile muncitorilor și se adresa lor”. (Fos în Arrecha et al. 2013, 71) Exemplele acestor spectacole sunt deosebit de relevante, atât în plan local, unde depun mărturie pentru amploarea istorică și rafinamentul de mijloace al mișcărilor politice radicale, cât și în plan mondial, unde se constituie în precursori ai teatrului proletar practicat de partidele comuniste din Germania sau Franța în anii 1920, precum și al teatrului proletar militant organizat în cadrul proceselor revoluțiilor comuniste din Ungaria și Uniunea Sovietică. BIBLIOGRAFIE
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
lucrările au fost prezentate în teatre, după care, începând cu 2000, La Ribot a decis - chestionând convențiile unor spații ierarhizate - să le mute în locații care-i permiteau mai multă libertate de mișcare estetică. Această dislocare a produs o schimbare radicală a impactului. La Ribot apare în spațiul galeriei complet dezbrăcată și se îmbracă în funcție de cerințele fiecărei piese, spectatorii fiind integrați în spațiul intim-corporal al coregrafei mult mai puternic decât într-un teatru. La Ribot sfidează legile verticalității și ale raportului
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
em>. Pentru că spulberă discursul excesului de putere și echilibrului atotputernic. Pentru că are instabilitatea în picioare și toată neputința lumii deasupra capului. Vera Mantero întruchipează forța care țâșnește din lipsa forței. Analiza de față face parte din cercetarea doctorală Corpul radical în spectacolul contemporan</strong>, susținută la UNATC „I.L.Caragiale” București în iunie 2013. [1] </a>La Ribot este născută la Madrid în 1963, a studiat la Köln și Paris, a înființat împreună cu un grup de artiști vizuali și coregrafi
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
de dreapta prin care trecea România, dar revine la începutul anilor '40, oferindu-și sprijinul Regelui României Carol al II-lea și formațiunii politice înființate de acesta, Front al Renașterii Naționale, care încerca să blocheze venirea la putere a grupării radicale fasciste Garda de Fier. Regele îl numește membru al restrânsului senat corporatist. În 1940, Editura Fundațiilor Regale îi publică primul volum de "Opere". După ce "Conducătorul" Ion Antonescu înlătură Garda de Fier în timpul rebeliunii legionare și își stabilește propriul regim fascist
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
(în ) a fost o serie de revolte sociale și politice radicale din Franța, în perioada anilor 1789-1799, care a afectat profund istoria modernă a Franței, marcând declinul puternic al monarhiei și bisericii și apariția democrației și naționalismului. Resentimentul popular față de privilegiile de care se bucurau clerul și aristocrația a crescut în timpul
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
stat, inclusiv monarhia absolută. În cartea ,Spiritul legilor” teoretizează principiul separării puterilor în stat. Consideră monarhia constituțională forma de guvernare cea mai eficientă, deoarece puterea executivă, legislativă și judecătorească erau independente una față de cealaltă. Jean-Jacques Rousseau era de orientare iluministă radicală. Lucrările sale, ,Discurs asupra inegalității de avere” și ,Contractul social”, exprimă aspirațiile micii burghezii din care făcea parte. Consideră sursă inegalității și a relelor în societate ca fiind proprietatea privată, de aceea ea trebuia limitată. De asemenea, milita pentru participarea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
mai ales când preoții refractari au fost destituiți. Ostilitatea față de revoluție se va transforma ulterior într-un război civil. Cluburile politice s-au format imediat după întrunirea Stărilor Generale în mai 1789. Clubul iacobinilor a luat naștere din contactele deputaților radicali bretoni și cei care împărtășeau perspective similare. După evenimentele din octombrie, când Adunarea s-a mutat la Paris, clubul s-a întrunit într-o clădire închiriată de la dominicani, supranumiți iacobini. Membrii săi dezbăteau acolo măsurile care urmau să fie supuse
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
taxa de înscriere era mare, membrii săi erau 1.200 în iulie 1790 și proveneau din straturile bogate. Până în vara 1791, în Clubul iacobinilor au dominat reprezentanții monarhismului liberal constituțional. Robespierre era liderul unui grup minoritar de deputați și iacobini radicali. S-a format o rețea națională de cluburi iacobine. În primăvara 1791, existau 900 de cluburi. Clubul cordelierilor a fost fondat în 1790 și era mai radical decât Clubul iacobinilor și accesul era liber. Nu era de acord cu distincția
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
ocupase Belgia în mai puțin de două săptămâni, ambele considerând Franța slabita. Amenințările austriecilor și atacurile girondinilor la adresa comitetului austriac de la curte l-au silit pe rege sa demita ministrii feuillanti în în martie 1792 și să numeasca un guvern radical, inclusiv cativa ministri girondini. Adunarea, guvernul și noul ministru de externe, Dumouriez, doreau războiul. Dar la 1 martie, Leopold a murit și a fost înlocuit de Francisc al II-lea. Austria a decis izbucnirea războiului când au apărut zvonuri că
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
300 de deputați și rămași în Adunare au numit noi miniștrii, inclusiv pe cei demiși anterior, fiind numit printre ei și Danton ca ministrul justiției, după ce s-a remarcat în Clubul cordelierilor și în secțiunile pariziene. S-au votat măsuri radicale, printre care și deportarea preoților refractari. Adunarea a decretat că obligațiile feudale răscumpărabile erau desființate fără despăgubiri, dacă seniorul nu posedă titlul de proprietate. Regimul feudal s-a încheiat. Adunarea a dispus ca proprietățile emigranților să fie vândute în loturi
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]