11,500 matches
-
privise de la geam și acum mă striga să vin la ea să mă bandajeze. Am mers, fiindcă mi-era rușine să fug. M-a oblojit într-un fel ciudat, cum nu mai văzusem pînă atunci. Mai întîi mi-a supt rana și a scuipat, apoi mi-a sărutat degetul tăiat și, după aceea, pe rînd toate degetele, palma și încheietura mîinii. Îngenun chease lîngă mine și-mi acoperea brațul cu părul ei. La urmă, a desfăcut o țigară Kent și mi-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mi-a sărutat degetul tăiat și, după aceea, pe rînd toate degetele, palma și încheietura mîinii. Îngenun chease lîngă mine și-mi acoperea brațul cu părul ei. La urmă, a desfăcut o țigară Kent și mi-a presărat tutun pe rană. Mi-a trecut o altă țigară pe sub nas și mi-a spus să n-am grijă, că e un tutun foarte bun. Apoi m-a bandajat. Cînd am plecat de acolo, îmi venea să o rup la fugă. Nu puteam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să-mi zîmbească, dar niciodată n-am reușit să stabilesc cu el relația aceea specială pe care o avea cu mama lui în timp ce sugea. În paranteză fie spus, mama lui mai avea și proasta inspirație să-mi răsucească cuțitul în rană, vorbindu-mi despre ce mare plăcere și ce sen zație inedită reprezenta alăptatul. Cum era de aștep tat, în scurt timp copilul a început să se obișnuiască cu mica mea reprezentație scenică, iar pocnetele din degete, strîmbăturile și fluierăturile au
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sfert de veac nu mai are cine să-l certe, să-i poarte de grijă, să-l alinte cu mâncăruri felurite și gustoase, să-i facă tot felul de prăjituri după care el se dădea în vânt, să-i aline rănile sufletești produse de loviturile vieții... Mergând gârbovit și cu pași târșâiți spre stația de tramvai, nimeni nu îl ia în seamă, întâlnește numai figuri necunoscute, ca și cum s ar afla într-un oraș străin. De fapt, nu-l mai miră acest
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Dascălu și a copiilor reintrase pe făgașul ei normal, un nou cataclism s-a abătut asupra lor: băiatul, aflat la vârsta maturității rotunde, își pierde viața într-un accident rutier, lăsând orfană o fetiță de numai 12 ani. Suprapusă peste rana sufletească nevindecată, noua catastrofă îl găsește pe Dumitru Dascălu pensionar, trăindu-și durerea și consumându-și singurătatea în locuința-i pustie și rece. Citește mult și face însemnări. Speră că va găsi cândva puterea și răbdarea să alcătuiască un volum
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
repulsia multor tineri față de muncă mă îngrijorează și mă conduce la ideea că atitudinea negativă față de muncă a multora dintre români este cea mai mare pierdere pentru țara noastră după evenimentele din decembrie 1989. Postfață O CARTE DE PUS LA RANĂ „Încerc să mă bucur de fiecare carte pe care o citesc”, spunea cunoscutul romancier și eseist argentinian Jorge Luis Borges. Și câtă dreptate avea, dacă privim lucrurile din perspectiva acelora dintre semenii noștri care se (mai) încăpățânează să urmeze îndemnul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pentru toaleta de iarnă, la fel cu mirosul pământului săpat pentru un mormânt proaspăt". Alte scrieri de Eugen Herovanu se succed, pe teme diverse: Dragoste și răzbunare (poem dramatic, 1897, pus în scenă la "Naționalul" ieșean, în 1900 și 1920); Răni vechi (nuvele, 1901); Paria (roman, 1905); Zile de zbucium (1916); Pe marginea epopeei (1919, despre războiul recent); Caiete săptămânale (1936-1937, comentarii felurite); Cartea prieteniei 1938 (eseu); Călătorul romantic, 1938 (memorialistică de călătorie prin Europa); Confidențe și alte câteva lucruri în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
diverse puncte înalte ale cetății, același tablou apare în variante superbe. Din Tătărași, spre centru, peste grădini, zăplazuri și case de aspect rustic, orașul ia o înfățișare superbă și de un colorit încântător, căci nimic din mizeriile, din urâciunile, din rănile sale nu se mai vede printre zidurile, clădirile, turnurile, cupolele, care-i fixează fizionomia proprie, frumusețea sa. Cunosc un loc pe creasta aceasta, de unde, în cerul de seară, deasupra imensului amfiteatru, siluetele de clădiri, de turnuri și biserici, albe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să se-ntâmple s-a întâmplat. Curând vechea strălucire a orașului s-a stins. Dezvoltarea crescândă a capitalei, spiritul centralist al vieții noastre publice, plecarea ieșenilor, au făcut ca Iașul să rămâie din ce în ce mai sărac, mai izolat, mai șters. Mizeria lui, rănile lui sunt cu atât mai bătătoare la ochi și mai impresionante, cu cât, în iremediabila (poate!) dezordine a înfățișărei sale urbanistice, nimic nu le poate acoperi sau ascunde. Căci, peste măsură de întârziat în dezvoltarea sa și cu desăvârșire sărac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
reușită a fost făcută fără anestezie, iar eu pe lângă gemete mai scoteam și câte un urlet. În perioada convalescenței am continuat să citesc și mă simțeam deranjat când prietenii veneau în vizită iar eu nu puteam să merg la joacă. Rana se vindeca destul de repede și la finele lunii august deja puteam călca cu piciorul normal dar cu pansament iar până când a început școala rana s-a vindecat complet. În vacanță a sosit o scrisoare de la Lonea prin care familia era
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mă simțeam deranjat când prietenii veneau în vizită iar eu nu puteam să merg la joacă. Rana se vindeca destul de repede și la finele lunii august deja puteam călca cu piciorul normal dar cu pansament iar până când a început școala rana s-a vindecat complet. În vacanță a sosit o scrisoare de la Lonea prin care familia era înștiințată că v-a veni Puiu și v-a rămâne un an la noi. Vom fi de acum trei copii în casă și el
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
bară laterală. Vă puteți imagina, jucam desculț. Degetul mare s-a spart, unghia abia se ținea în piele. L-am pansat cu o batistă și am jucat mai departe. Acasă am ajuns cu greu și pe deasupra șchiopătând dar, ca orice rană și aceasta a început să se vindece, însă, iarăși m-a lovit ghinionul. N-a fost suficient că aveam degetul mare de la piciorul drept rănit că a început să se repete aceeași infecție în călcâi, care a crescut mai repede
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Insula cu elice, Mathias Schandor, Spartacus, Clopotul din Islanda, Port Artur, Mobi Dick, Copiii căpitanului Grant” și multe altele la fel de groase. Citind pe nerăsuflate cartea ”Insula misterioasă” care m-a ținut în suspans, nici nu am observat cum se vindecă rana de la călcâi și cum a trecut vacanța de vară. A venit toamna anului 1958, anul în care intram în clasa a V-a, primul an de gimnaziu. Dacă până acum aveam o singură învățătoare, exceptând clasa a IV-a când
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
am trezit cu o lovitură în cap și imediat a început să curgă sângele. În fiecare clasă exista o trusă de prim ajutor. Fetele din clasa mea m-au luat de braț, m-au condus în clasă, mi-au dezinfectat rana cu rivanol. Au pus sulfamidă după care au aplicat un plasture. Le-am admirat felul în care au acționat. Vreau să vă spun că eram curajos de felul meu. La acțiunile cu caracter sanitar eram primul. Când se făceau injecții
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
impactului, am rămas fără aer și până am putut primi aer în plămâni mă zbăteam ca un pește pe uscat. În momentul când plămânii s-au umplut cu aer m-am ridicat singur. Arătam jalnic, hainele erau zdrențuite, aveam o rană la braț, spatele arăta ca o arătură peste care a trecut grapa plus alte câteva zgârieturi la picioare, în rest totul era bine. Din cauza sângerării mai ales de la braț am plecat acasă însoțit de trupa noastră, Tony fiul proprietarului cireșilor
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dar am avut grijă să semene cu cele de dimineață, după care am mers iarăși la cireșe. De data aceasta Mama lui Tony nu m-a mai lăsat să mă sui în cireș. Bine-nțeles că n-am putut ascunde rănile, dar am reușit să minimalizez întâmplarea spunând că la urcare într-un cireș am alunecat și am căzut peste o tufă de „mălaiul cucului” care era cu țepi și mi-a lăsat urmele de pe spate. Exista cu adevărat acel cireș
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
realizez, fără să vreau, grăbindu-mă, mi-am vârât dalta în picior deasupra genunchiului; mai mult de două săptămâni am mers șchiopătând, fiind totodată și subiectul unor glume ale colegilor de serviciu pe seama încercării mele de a ciopli. Foarte greu rana din picior s-a cicatrizat fiind și foarte adâncă, lăsându-mi un semn de toată frumusețea pe picior, pe care de fiecare dată când îl observ îmi aduc aminte de începutul meu de a deveni sculptor. Chiar dacă așa zisul început
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Oricum, dacă vorbim de pistoale, ne gândim automat la ceva impresionant, la un tun de mare calibru, care să fie pe potriva bărbăției noastre depline. Un gun mare, cromat, o adevărată operă de artă... Nici sângele nu ne mai impresionează. O rană la picior, de exemplu, e un moft. Cu o rană la picior poți să mergi foarte bine și săți dovedești adversarul în cele din urmă. Nu ne dă pe spate nici măcar o rană, carei umple de sânge tot pieptul individului
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
impresionant, la un tun de mare calibru, care să fie pe potriva bărbăției noastre depline. Un gun mare, cromat, o adevărată operă de artă... Nici sângele nu ne mai impresionează. O rană la picior, de exemplu, e un moft. Cu o rană la picior poți să mergi foarte bine și săți dovedești adversarul în cele din urmă. Nu ne dă pe spate nici măcar o rană, carei umple de sânge tot pieptul individului. Ce mare scofală săi iasă cuiva borșul pe gură, ca
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Nici sângele nu ne mai impresionează. O rană la picior, de exemplu, e un moft. Cu o rană la picior poți să mergi foarte bine și săți dovedești adversarul în cele din urmă. Nu ne dă pe spate nici măcar o rană, carei umple de sânge tot pieptul individului. Ce mare scofală săi iasă cuiva borșul pe gură, ca un mic gheizer? Sau săi susure un pârâiaș roșu pe ure che? Noi am văzut și capete explodând la impactul cu glonțul, și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sonorul televizorului din camera alăturată, unde se uitau ai mei. Auzeam loviturile pumnilor, scârțâitul de roți la curbe din timpul urmăririlor cu mașini, țăcănitul de mitraliere, exploziile, copitele cailor în galop - și toate acestea învârteau și mai mult cuțitul în rană. Cu cât filmul avea mai multe faze de acțiune („cafteli“, urmăriri, lupte, împușcături etc.), cu atât urma să fie mai comentat a doua zi, la școală, de colegii mei. (Căci asta diferenția un film bun de unul plictisitor și la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nici n-ar fi dispus să-și joace toată viața pe un cuvînt. În schimb, gura mea arsă de suferință nu va pregeta să rostească adevărul. N-am altă izbăvire, chiar dacă fie-care adevăr nou mă sfîșie și nu-mi lasă rănile să se Închidă. Pentru că măslinii pe lîngă care trec, iarba pe care pășesc, pădurile și ruinele sînt pline de sfincși... Dar trebuia să-i răspund sfinxului așa cum i-am răspuns. Vroiam să Înțeleg lumea cu inima mea. Și din aceeași
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
iarba pe care pășesc, pădurile și ruinele sînt pline de sfincși... Dar trebuia să-i răspund sfinxului așa cum i-am răspuns. Vroiam să Înțeleg lumea cu inima mea. Și din aceeași pricină Îmi reamintesc mereu. Memoria mea e ca o rană care sîngerează. Și totul este viu și destin În mine, deoarece memoria este destinul meu. Ea m-a Împins, nu zeii și nimeni altcineva, departe de Theba; și mă va urmări pînă la moarte. Ar fi simplu să spun: sîntem
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ceea ce ele au trăit. N-o să-mi mai văd mîinile curate. De ce trebuia tocmai eu să știu cit rezistă inima unui om?... SÎngele sfinxului se răzvrătește În mine și trebuie să-l potolesc. Noapte de noapte deschide gura ca o rană În gura mea și mă Întreabă: de ce toate acestea? Nu mă tem, auzindu-l, să-mi aduc aminte tot ce s-a Întîmplat și, apoi, acesta e destinul meu. Am aflat un lucru pe care nu-l cunoșteam Înainte. Natura
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu-l cunoșteam Înainte. Natura și zeii nu sînt În stare să facă morminte. Ele aparțin omului. De ce să-i intereseze pe zei un copil găsit de păstorii corintieni? Și nu vreau să accept că eram orb de-atunci. Prin rana mea se vede un cer frumos și pustiu...) Toată gloria acestei zile mi se arată sub forma unui pescăruș care zboară cu aripile pline de ploaie. Desenează cercuri albe deasupra marii și deodată reveria se sfîșie: pasărea coboară fulgerător umezindu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]