10,102 matches
-
final, optimism, romanul, numit de presa culturală “roman total”, este una din puținele proze franceze actuale care se citește, de-a lungul a patru sute de pagini, pe nerăsuflate. și aceasta nu din cauza intrigii, ci datorită istoriei contemporane pe care-o reface savuros, a vitalității extraordinare care-l animă, care-i animă personajele ca și digresiunile asupra condiției omului contemporan. Dar și pentru conținutul “populist” al romanului, care se Încheie tezist, cu fraza “această carte este dedicată omului”. Personajul (ca și categorie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca urmare a unei naturi pe care nu-o stăpînește pentru că nu a conștientizat-o niciodată și În consecință niciodată n-a știut să rostească dubito ergo cogito. În fine, Y dezamăgește, X revine convulsiv asupra ei Însăși, imaginea se reface prin intermediul unei oglindiri amețitoare, de la caz la caz cu ajutorul retoricii exponențiale brute - vezi cazul Mariei Nimier din Noua pornografie sau al lui Marie Darrieussecq din Schimbarea la trup - sau prin apelul la decalări repetate, puțin perceptibile, un glissando reflexiv, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
roman, redemptor al trupului În ierarhia valorilor vieții protagonistei. Renée vorbește cu morții, În apostrofuri, În imprecații chiar. Cu soțul ei decedat, Henri, discută săptămînal În cimitir, cerîndu-și iertare că s-a Îndrăgostit, iată, și că are ocazia să-și „refacă viața” la treizeci de ani după fulgerătoarea lor despărțire. Dincolo Însă de astfel de dureroase replici Între trup și memorie, de recolta lexicală bogată ce rezultă, rămîne, ca de obicei În literatura feminină contemporană, cinismul reprezentării corpului, una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Dostoievski răspunsese Dumnezeu și problema era rezolvată. Dar Camus redescoperă umaniatea În aspirația ei spre totalitate, În propensiunea ei criminală, În gregaritatea ei - jumătatea ei vitregă, blestemată, nesățioasă, nelimitată, programatic fascinantă pentru intelectualul francez al secolului XX, iar Lorette Nobécourt reface traseul descoperirii camusiene cu un bagaj Îmbogățit: experiențele liminare ale sexualității des-frînate, maternitatea - o altă posibilă tragedie a cărnii (Irène Își provoacă un avort În tinerețe, redat cutremurător pe parcursul mai multor pagini), bravarea Răului prin bravarea, chiar În detaliul cel
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a scientiștilor care pretind să elimine jocul imaginar al puterii ascunse. Or, comunicarea nu are a garanta realitatea, sau a da satisfacție, sau a satisface obiectivitatea. Este o momeală, veselă, euforică, și este aici pentru a ascunde violența, pentru a reface fațada. Este convocată astfel în mod teatral, "bazîndu-se pe imbecilitatea și infantilismul nostru". Dar, cînd miza scientistă este criticată și demontată, miza poetică apare. Trebuie atunci să ne mutăm, schimbînd registrul și discursul. "Problemele de comunicare ridică întrebarea drepturilor noastre
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
pe care Spinoza o întrevede în Tratatul despre autoritatea politică. Date mereu foarte actuale. Căci comunicarea expresivă, niciodată aplicată în ansamblul său, joacă un rol permanent în istoria instituțiilor. Ea constituie remediul simbolic la excesele reprezentării reci, abstracte. Nu vom reface aici demonstrația deja cunoscută din L'enfer et le paradis. Pe linia unei "critici a teologiei politice", voi remarca numai că operațiile simbolice de modă veche nu mai "prind", nu mai cristalizează în societățile noastre cu politică zbuciumată, iar consensul
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
statuia lui Marc Aureliu pe pavimentul din Piața Capitoliului din Roma. O placă suspendată Următorul exemplu va ilustra în detaliu interacțiunea specială dintre cele două sisteme compoziționale într-o operă menită a fi privită orizontal. Când orașul Köln și-a refăcut Primăria, grav avariată în timpul celui de-al doilea război mondial, pictorului Hann Trier i s-a încredințat crearea unei plăci pictate ce urma să fie suspendată în atriumul clădirii, pe la jumătatea distanței dintre pardoseală și plafon. Lumina zilei pătrunde în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pe Achile în lanțuri, îl învinge pe Chiron, îl întrece și pe Orfeu, dar nu realizează certitudinea depășirii de sine. În unele poeme, elementele universului terestru sunt pretexte de meditație, construcția este clasică: se enunță decorul, pentru ca apoi să se refacă relația cu ideea sau cu sentimentul la care se raportează. De exemplu, papura și salcia surprinse în amiază, într-un timp când, cum spune Ion Barbu, ceasurile sunt încolăcite, îi creează o stare de oboseală: "Tânjind în orizontul nostru mic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
motive, teme, stil, ritmică, tipare, imagini sau asociații de imagini a căror existență în timp confirmă, cum s-a mai spus, valoarea estetică. Poeții încearcă experiențe barbiene, argheziene sau variațiuni pe teme cunoscute în poezia lui Blaga, Arghezi, Bacovia; desfac, refac, trezesc mituri, reînvie global sau parțial momente din istorie în simboluri cu sensuri multiple, generate de un conținut nou și o formă nouă, în care descoperim supraviețuind formele vechi, modificate însă în noul context. În această vastă mișcare poetică, încercăm
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prea mâhnită pe cataligi coboară." Ca și Alexandru Andrițoiu, Ion Brad este o structură romantică, fără să fie însă fantezist, versurile lui sunt parcă "scrijelate", stilizările ne trimit la un anume hieratism, chiar la prețiozități descoperite în încercarea de "a reface", cum spune Petru Poantă, tradiția: "Prea ostenite se fac/ Pădurea răsturnată în ochiul unui lac/ Cu ascunzișuri clare din care nu mai vine/ Nici un răspuns râvnit până la mine". În prezentarea satului, elementele picturale sunt sărace; în câteva linii, poetul fixează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai sunt forme aspre grațioase./ Trec linii dulci, naturii dându-i sfere și cercuri și elipse.". Alexandru Andrițoiu, la începuturile lui poetice, a fost retoric și declarativ: "În țara moților se face ziuă" (1953). Devine un poet care într-adevăr reface tradiția și un trubadur patetic, un voluptos a cărui muzică se purifică și se rarefiază "pe măsură ce înaintează în timp". Este horațian prin excelență, nostalgic, un îndrăgostit de dragoste. Volumele de elecție adună ceea ce este valoros și reprezentativ în creația poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care și-a pierdut și ea rădăcinile: " Singură casa mea umblă pe câmpuri/ ... timpul meu înăuntrul ei odihnește". Năzuința spre absolut apare rar în poezia lui George Alboiu, dar, cu motivele citate, poetul reînvie sau, cum s-a mai spus, reface tradiția: Când se zbate/ vântul sfânt/ latră câine le-n/ pământ/ Latră-n curtea harului/ vechi legat/ de-a dreapta canarului". Un ciclu de poeme este intitulat " Tânguiri" și acestea sunt de noapte, de umblet, în doi, în somn etc. Dualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se preocupă de soarta geniului și a artistului în lumea contemporană. ("Plictiseală cu lumea lui Beethoven" sau "Iubirea"). Poetul este un Gulliver naufragiat într-un univers de pitici. Sensul existenței este devenirea și devenirea se înnobilează prin vis. Poemul "Laocoon" reface tradiția macedonskiană a macabrului: "Marele vierme, vatră în chin de carne,/ Aproape alterată, aprinsă-n sinea ei, noapte de noapte, sa-și răstoarne/ Sufletul unsuros pe ochii mei". Visul se întruchipează din elemente telurice un vis al conștiinței treze. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
l-am aflat nici după aceea, era ziua mea și tocmai luase o pastiluță. Se întâmpla destul de rar, pe atunci nici numărul opt nu mă mulțumea cum se cuvine, zău că nu merita să pierdem vremea cu aiureli. Mi-am refăcut lista de priorități și am trecut la ce ne durea mai tare. Iar spre dimineață, când și-a încheiat recitalul delirant după nenumărate bisuri, găina dormea. Și, oricum, numai de muls nu ne mai ardea... Pentru lămurirea ordinii în care
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
știam că-i extraterestră... Nu pot exprima în cuvinte ce ne-a ieșit nouă în cratiță, dar numai comestibil nu era; am aruncat cratița, lingura cu care amestecaserăm în mâncare, hota (n-a mai ieșit mirosul din ea) și am refăcut zugrăveala bucătăriei a nu știu câta oară oară în acel an. 7.1.2. worst case scenariotc "7.1.2. worst case scenario" În acest subcapitol facem cunoștință cu o activitate în care experiența de la birou nu prea ne folosește
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
nu a unui act de despărțire. Mai mult chiar decât atât, dorul compensează, În mod simbolic, despărțirea, prin speranța că va veni timpul când și Eu, trecând dincolo, mă voi reîntâlni cu persoana celui plecat și, În felul acesta, vom reface comuniunea noastră sufletească, temporar Întreruptă. Despărțirea, ca separare a două persoane, nu este numai fizică, exterioară, ci și sufletească, interioară. Din punct de vedere fizic, noi nu suntem prezenți unul pentru celălalt, dar, cu toate acestea, continuăm să fim Împreună
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fără Însă să o traumatizeze. Separarea celor două persoane nu a avut caracter nevrotic, Întrucât ea nu a afectat legăturile afective interne. O dovadă În acest sens este regretul celor doi și dorința lor de a se reîntoarce, de a reface relația dintre ei. Ambianța este reevaluată și fiecare dintre cei doi va căuta să cedeze, oferind În schimb celuilalt afecțiunea sa. Împăcarea este o formă de lichidare a conflictului. Nu este de fapt o lichidare a dezacordului. Faptul că cei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
celui viu: „Și-i atîrnau aripile de plumb”. A neputință și deznădejde, ca și brațele celui care-l privește. Descrierea se transformă în viziune. Dincolo de aceasta nu mai e nevoie de cuvinte. Elanuri religioase A fost Bacovia religios? Cînd îi refaci biografia și-ți amintești că s-a născut într-o vreme în care, vorba lui Eminescu, „credința [era] seacă” ori că, în tinerețe, a dat curs atracțiilor unei vieți dezordonate, răspunsul spre care înclini e că nu. Poate fi religios
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru scurte perioade, acesta a pompat sume mari de bani în județul și orașul Bacău, de care era legat sentimental și politic. O notă publicată în numărul din 3 iulie 1938 (p. 6) relata că, întors de la Balcic, unde își refăcuse sănătatea, el l-a primit pe prefect, căruia i-a comunicat că acordă subvenții pentru repararea bisericii din Borzești și ridicarea unei noi școli acolo (800.000 lei), pentru lucrările de canalizare a Școlii de Ofițeri de Rezervă (500.000
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
portretul mamei sale, Matei Eminescu mai adaugă: Colierul de aur de la gît e acela adus bunică-mia de generalul Jeltuhin, iar briliantele de la cercei și inelele sunt de la Donțu. Tata le-a dat unui giuvaergiu, în Iași, de le-a refăcut, ca formă, adică forma părților de aur, căci de la Donțu aveau altă formă"68. Să ne punem mai întîi întrebarea: Ce motive avea acel presupus general rus ca să se arate așa de galanton cu familia Iurașcu și cu Donțu? Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se instalase de mult la Petite Plaisance. Se instalase de fapt la puțin timp după moartea lui Grace. Dar soarta a intervenit din nou: aceeași Ananke, cuvântul grecesc pentru soartă, pe care Yourcenar o examinase atât de competent când a refăcut genealogia dinastiei Crayencour în Labirintul lumii. Jerry a fost diagnosticat cu SIDA. Norii se adunau din nou, așa cum se petrecuse în 1939, când era falită. De la sfârșitul lui 1984 până la începutul lui 1986 sănătatea lui Jerry s-a deteriorat. Boala
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Paris, Plon, 1952; ediție revizuită, Paris, Plon, 1965; deținător de copyright (Paris, Gallimard, 1971). La Nouvelle Eurydice [Noua Euridice] (Paris, Grasset, 1931). La Mort conduit l'attelage [Moartea conduce atelajul] (Paris, Grasset, 1934). Conține povestirile După Rembrandt, El Greco și Dürer, refăcute de mai multe ori de-a lungul anilor. Denier du reve [Obolul visului] (Paris, Grasset,1934); revizuit, adăugit cu o prefață (Paris, Plon,1959); deținător de copyright (Paris, Gallimard, 1971). Nouvelles orientales [Povestiri orientale] (Paris, Gallimard, 1938); revizuită și adăugită
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
după J. Piaget, următoarele posibilități: a) de a reveni la punctul de pornire în activitatea de gândire, pentru a se găsi, la nevoie, o altă cale de interpretare și de soluționare a unei „ situații-problemă”; mai precis, este vorba de a reface un drum parcurs, pentru a-i analiza și controla etapele, în vederea optimizării lor; b) de a inversa direcția / perspectiva de cercetare cu una opusă obstacolului sau dificultății apărute; c) de a anula o acțiune care se dovedește ineficace sau inadecvată
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
acestui poet. Ștefan Amariței refuză, fără nicio îndoială, derizoriul în profitul esențialului: specificitatea imaginarului său provine, de altfel, tocmai din accesul constant la simbolistica și retorica vârstei de aur a poeziei, cea care se hrănea din vocația demiurgică, intenționând să refacă legătura directă, nemediată a omului cu divinul. Din această perspectivă, volumul său de debut (Plaja, Editura Cronica, Iași, 1996) constituie un avertisment. E adevărat că, la o lectură expeditivă, s-ar putea crede că opul conține mai degrabă crochiuri predilect
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de lupul veșnic flămând", glasul lui Dumnezeu este "clopotul ce răsună peste munți și peste ape" etc. Construit, la fel, previzibil, pe o serie de antinomii comune unei asemenea literaturi spirit/ materie, lumină/ întuneric, slavă/ urgie, protectori/ dușmani etc. volumul reface practic traseul, de multe ori torturat, al omului ce accede spre sacru. Sau, și mai bine, al umanității înseși, adunând cu minuție și descriind varii tipuri de reacții ori atitudini determinate de spinoasa căutare a lui Dumnezeu. Dintre care nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]