KorAP: Find »[drukola/base=sacrificiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...371 372 373 ...381 >

9,501 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

uneori dificil de Înțeles, constau În jertfirea de animale (bovine, ovine și păsări), În ofrande de alimente, solide și lichide (vin, ulei, miere), de metale prețioase, de țesături și de alte obiecte, precum vase sau statuete. Gama ceremoniilor cuprindea arderi-de-tot, sacrificii comunitare, banchete rituale, liturgii și procesiuni cu statui divine. Din punct de vedere ritual, momente deosebit de importante erau considerate răsăritul și apusul soarelui, diferențiat Într-o primă fază de declin și o a doua, de totală dispariție a luminii. Regele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care Îl continuă pe cel al lui Caelestis. Perechea Baal Hammon-Tanit se află În centrul cultelor celebrate În tofet; aceștia se ocupau pe problemele legate de descendență și aveau parte de o serie de rituri printre care se aflau și sacrificii sângeroase, umane (de copii) și animale. La Cartagina erau venerate și alte serii numeroase de figuri divine: printre cele mai populare se numărau Astartexe "Astarte", Melqartxe "Melqart" și Eshmunxe "Eshmun", prezenți mai ales În numele teofore. Printre alți zei de seamă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Athiratxe "Athirat" atestată Încă de la Ugarit) În cadrul religiozității domestice, În timp ce le respinge la nivel oficial concomitent cu afirmarea cultului unicului YHWHxe "YHWH". Cultul feniciano-punic cuprindea acte precum rugăciunea, divinația și practicile magice, ofertele sacrificiale nesângeroase (alimente, obiecte, băuturi etc.) și sacrificii de animale (cel mai adesea ovine, animale mici și păsări). Ne este cunoscută o terminologie sacrificială specifică, precum și existența unor asociații cu scop cultual și religios. Un aspect caracteristic al religiei feniciano-punice este fenomenul prostituției sacre, profesate sub diferite denumiri

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
elemente de cunoaștere a religiei, prețioase În tabloul general sărac al izvoarelor noastre. În special din inscripția lui Panammuwa putem deduce existența unui rit funerar aparte În cinstea regilor defuncți, Îndeplinit de urmașii lor. Succesorul suveranului mort, cu ocazia unui sacrificiu către zeul Hadad, va trebui să invoce divinitatea și să pronunțe fraza: „Să poată sufletul lui Panammuwa să mănânce Împreună cu tine, să poată sufletul lui Panammuwa să bea Împreună cu tine”. Pe lângă faptul că putem presupune existența voinței de a Îmbuna

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
importanța vinului În cult și mai ales venerația față de cei morți, pentru care se construiau edificii funerare În formă de casă, temple sau turnuri Înalte, precum și morminte subterane și În cinstea cărora se pregăteau mâncăruri sacre și libații. În sfârșit, sacrificiul includea anumite ofrande, sângeroase sau nu: preoții sunt recognoscibili În iconografie prin gluga și Îmbrăcămintea lor caracteristică; nu ne este Însă posibil să desprindem și alte elemente de interes cultual. 4. STATELE NAȚIONALE: AMONIȚI, MOABIȚI, EDOMIȚI, FILISTENITC "4. STATELE NAȚIONALE

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ar fi putut fi vorba despre un așezământ local, având În vedere că centrul cel mai apropiat era chiar Amman. Interpretarea complexului nu este facilă, astfel Încât s-au propus două alternative posibile: un edificiu mortuar sau un adevărat templu pentru sacrificii umane. Această ultimă ipoteză este de preferat, având În vedere raritatea corpurilor găsite În zona probabilă a activității din cadrul așezământului și În virtutea faptului că fragmentele de oase par să indice că cei arși fuseseră abia uciși și nu pierduseră mult

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și nu pierduseră mult sânge. Armele găsite au sugerat În mod deosebit caracterul violent al execuțiilor, un rit care ne duce cu gândul la executarea fiilor lui Saul de către ghibeoniți (2 Samuel 21,1-14). În orice caz, tradițiile referitoare la sacrificiile umane mai ales În regiunea În discuție, reunite cu dovezile arheologice, Întăresc posibilitatea ca templul să fi fost destinat uciderii ritualice de persoane, În contexte puțin clare și pentru destinatari de neprecizat. O ultimă Însemnare cu privire la cutumele funerare și concepțiile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Cele două texte nu concordă În interpretarea conflictului și În atribuirea victoriei, dar atestă presupoziții ideologice identice: În război sunt implicate divinitățile naționale (YHWHxe "YHWH", Kemoshxe "Kemosh"), În fruntea popoarelor respective. Finalul nu pare să-i favorizeze pe israeliți din moment ce sacrificiul fiului regelui moabit, aruncat de pe ziduri, reușește să-i pună pe fugă pe asediatori. După victorie, Mesha stabilește capitala proprie la Dibon și se pare că urmașii săi au lărgit mai apoi hotarele regatului, care devine din ce În ce mai prosper. Deveniți ulterior

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și consacrarea victimelor lui Kemosh este o acțiune Înrudită cu ¡¶rem-ul iudaic. Jertfirea fiului de rege pe ziduri, comisă pentru a-i impresiona pe asediatori și a-i face să se retragă (2 Regi 3,27) este greșit asimilată sacrificiilor umane, fiind de fapt vorba de o ucidere ritualică excepțională pentru rezolvarea unei situații de criză și pentru a recâștiga protecția lui Kemosh. 3. Edomițiitc "3. Edomiții" Edomiții locuiau În podișul Seir, din sudul Iordaniei, populat de diferite triburi de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
admis faptul că labirintul era o grotă artificială destinată ceremoniilor religioase, poate o cavernă situată Într-un munte al insulei Creta, așa cum transmite o tradiție ajunsă până la Etymologicum Magnum, prezența unui număr relevant de ofrande votive și de resturi de sacrificii a permis identificarea ca locuri de cult a numeroase peșteri ale insulei. Această utilizare a lor poate fi, În unele cazuri, Împinsă până În neolitic. Grota din Scotino, În apropiere de Cnossos, a restituit, În afară de o secure cu două tăișuri, niște

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În palat locuia „stăpânul”, rolul său religios rămâne Încă neclar și nici nu este cu putință să fie dedus cu certitudine din confruntarea cu situația contemporană din Orientul Mijlociu sau din Egipt, unde suveranul era soțul divinității sau divinitatea Însăși. b) Sacrificiul Prezența În peșteri a oaselor de animale cu evidente urme de ardere, cenușa găsită În sanctuarele de pe culmi, reprezentările de ofrande pe sigilii, așa cum este explicita scenă de pe sarcofagul de la Hagia Triada, nu lasă loc de Îndoială În ceea ce privește practica sacrificiilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Sacrificiul Prezența În peșteri a oaselor de animale cu evidente urme de ardere, cenușa găsită În sanctuarele de pe culmi, reprezentările de ofrande pe sigilii, așa cum este explicita scenă de pe sarcofagul de la Hagia Triada, nu lasă loc de Îndoială În ceea ce privește practica sacrificiilor sângeroase În Creta antică. În ceremoniile celebrate pe Înălțimi se folosea, probabil, un altar mobil din lemn, așa cum deducem din acel rhyton de la Zakros (subcapitolul 2.3a), dar este posibil să fi existat și unele fixe, construite pe structură isodomă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
taur mare, deja Înjunghiat și legat strâns de o masă, surprins În timp ce sângele său picură Într-un vas. Sunt elementele care vor caracteriza ulterior sacrificarea boului În lumea greacă. Descoperiri recente au adus Însă la lumină și un tip de sacrificiu pe care civilizația greacă l-a Înlăturat și exilat În spațiul mitului: sacrificiul uman. Cadavrul tânărului găsit la Anemospilia În interiorul unui edificiu identificat drept sanctuar, Întins pe o platformă În zidărie, având alături arma care folosise la săvârșirea eventualului sacrificiu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
său picură Într-un vas. Sunt elementele care vor caracteriza ulterior sacrificarea boului În lumea greacă. Descoperiri recente au adus Însă la lumină și un tip de sacrificiu pe care civilizația greacă l-a Înlăturat și exilat În spațiul mitului: sacrificiul uman. Cadavrul tânărului găsit la Anemospilia În interiorul unui edificiu identificat drept sanctuar, Întins pe o platformă În zidărie, având alături arma care folosise la săvârșirea eventualului sacrificiu, ca și scheletele unui bărbat adult și al unei femei de circa douăzeci

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sacrificiu pe care civilizația greacă l-a Înlăturat și exilat În spațiul mitului: sacrificiul uman. Cadavrul tânărului găsit la Anemospilia În interiorul unui edificiu identificat drept sanctuar, Întins pe o platformă În zidărie, având alături arma care folosise la săvârșirea eventualului sacrificiu, ca și scheletele unui bărbat adult și al unei femei de circa douăzeci de ani descoperite În același sit sunt semnul sigur al unei practici, poate sporadice, la care se recurgea În condiții de criză. La rândul ei, descoperirea la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ridice concreta bănuială a unui act de canibalism ritual care nu mai este, oricum, Întâlnit În restul insulei 1 și evocă, În același timp, spectrul Minotaurului devorator al adolescenților atenieni, situat de mitologia chiar greacă În „labirintul” cretan. Libațiile completau sacrificiile, dar, cu siguranță, puteau exista și independent de acestea. Mari „mese pentru libații”, din piatră sau lut ars, cu o deschizătură În centru, prin care să se scurgă lichidele, sunt obiecte frecvente. Serveau acestui scop și rhyta, adesea lucrate cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
gravate cu finețe, de la Cnossos și Zakros. Obișnuite trebuie să fi fost și ofrandele de fructe și cereale. 4. Divinități fără numetc "4. Divinități fără nume" Rămâne În orice caz un mister cui Îi erau destinate acele ofrande și acele sacrificii. Multă vreme savanții s-au gândit la o divinitate feminină ce ar fi dominat panteonul relativ modest, divinitate moștenită și derivată din „venerele” nude ale civilizației neolitice care locuise bazinul central-răsăritean al Mediteranei și apropiata Anatolie. Cercetătorii s-au gândit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
texte, În ciuda multelor obscurități, lasă să se Întrevadă o organizare religioasă uniformă, Întemeiată pe un sistem foarte birocratic, fără să ne fie Îngăduit să așteptăm de la ele mai mult decât vor ele să spună, În virtutea exclusivei lor finalități administrative. b) Sacrificiul Nu mai puțin crucială pentru studiul religiozității miceniene este schițarea practicilor sacrificale. Este probabil să fi fost adoptate modelele cretane, dar, pentru moment, rămâne problematică orice Încercare de reconstrucție. Pe tăblițe se Întâlnesc liste de produse naturale ca ofrande, În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unui taur pentru purificarea secerișurilor. La fel, prezența porcului poate aminti de purceii sacrificați În cinstea Demetrei și a Persefonei În timpul thesmophoriilor. Descoperirea de oase omenești În afara incintelor funerare a făcut să se nască bănuiala că, ocazional, era practicat, și sacrificiul uman. În măsura În care a fost un obicei legat de circumstanțe ieșite din comun, uciderea rituală a victimelor umane a cunoscut o răspândire moderată În tot bazinul mediteranean și chiar În Creta minoică (subcapitolul 2.3b), păstrându-se până și În Grecia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
epoca miceniană și care s-a perfecționat pe parcursul așa-numitului „Ev Mediu grec”, dar ale cărui etape sunt cu neputință de descris pentru moment. Mai problematică apare o creionare precisă a formelor de cult, ce par limitate mai ales la sacrificiul sângeros adus zeilor și În special lui Zeusxe "Zeus". Este un sacrificiu ce s-a păstrat aproape neschimbat Încă din epoca cetății, polis (subcapitolul 3.3), care pare, oricum, să repete schema din epoca minoică (cf., În acest volum, „Religiile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
grec”, dar ale cărui etape sunt cu neputință de descris pentru moment. Mai problematică apare o creionare precisă a formelor de cult, ce par limitate mai ales la sacrificiul sângeros adus zeilor și În special lui Zeusxe "Zeus". Este un sacrificiu ce s-a păstrat aproape neschimbat Încă din epoca cetății, polis (subcapitolul 3.3), care pare, oricum, să repete schema din epoca minoică (cf., În acest volum, „Religiile preelenice din Creta și Micene”, subcapitolul 2.3b) și În care poate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cult, care, În majoritatea cazurilor, par a fi ocazionale. Aheii sacrificau pe corăbii și În corturi, În fața Ilionului, când uneia, când alteia dintre zeități (Iliada, II, 400-429); la Pilos Telemahxe "Telemah" Îl găsește pe Nestorxe "Nestor" intenționând să Îi aducă sacrificii lui Poseidonxe "Poseidon" pe plajă (Odiseea, III, 5-6). Odiseea (XII, 346) amintește și făgăduința unui templu În cinstea lui Heliosxe "Helios" Hyperionxe "Helios Hyperion" și grota din Amnisos, sediu al cultului Ilitiei (XIX, 188), În timp ce Iliada (IX, 404-405) face, poate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
această perioadă datoriile sacerdotale să se fi aflat În mâinile capului familiei sau ale celui care se bucura de un rang Înalt pe scara valorilor sociale. Dimpotrivă, este documentat și descris ritualul funerar, care prevedea plânsul și bocetul, ofrande și sacrificii animale, incinerarea cadavrului, așezarea oaselor Într-o urnă și Îngroparea Într-un mormânt; nu erau rare nici jocurile pentru onorarea unui defunct de rang, ca În cazul lui Patrocle. b) Aranjarea panteonului și ordinea cosmică Peste lumea umană descrisă În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai bine decât În timpul aloelor, universul feminin Își află dimensiunea privilegiată În thesmophorii, sărbătoare de la care bărbații erau excluși cu strictețe; cu siguranță această sărbătoare era cea mai răspândită În Întreaga lume elenică. Legate și ele de fertilitatea pământului prin sacrificiul purceilor, aruncați mai Întâi În mègara În cinstea Demetrei și Corei, iar apoi scoși În anul următor, putreziți, ca să fie puși pe altare cu scopul de a obține o recoltă bună, thesmophoriile reprezentau pentru femei și un moment de evadare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Introduși În polis, zeii se integrează și Împart cu ceilalți cetățeni spațiul urban, politizându-se și ei. Pe altarul Hestiei erau invocate legile 1, iar la Atenaxe "Atena" Zeusxe "Zeus" Agoràios veghea asupra adunărilor orășenești, deschise de obicei printr-un sacrificiu, În timp Zeus Boulàios și Atena Boulàia vegheau asupra lucrărilor sfatului, Bulè. Templele Însele deveneau locuri menite exercițiului dreptății. Dar dacă zeii Își aveau casa În cetate și celebrarea cultelor lor contribuia la cimentarea structurii sociale, distanța ireductibilă care Îi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]