KorAP: Find »[drukola/base=tovarăș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...371 372 373 ...482 >

12,028 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849

Cognacul acesta are o mică poveste. Bucătărie franceză fină, specialitate pescării aceasta e renumele restaurantului Bagatelle. Cine-i patron aici? întrebăm noi pe chelnerul olandez, care vorbește destul de bine franțuzește. Le patron? C'est Mr Tosilà, ne răspunde el politicos. Tovarășul nostru, inginerul Marcel Popescu, ne atrage atenția asupra numelui acestuia ciudat. Acest Mr. Tosilà e pur și simplu Tocilă. E un român din regat, rătăcit la Amsterdam de multă vreme. Am mai mâncat și altă dată la acest restaurant și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
să imiteze acea categorie anumită, dovedind prin acest gust, distincție și progres. În ceea ce privește progresul, distincția și moralitatea, Henri Béraud ne relatează de la Moscova, un lucru și mai desăvârșit. Revoluție înseamnă și dărâmarea vechilor prejudecîți. Haina fiind o prejudecată burgheză, un tovarăș și o tovarășă au hotărât s-o lepede și-ntr-o bună zi au apărut perfect goi pe ulițele capitalei și-n restaurante. Frunza de viță e o prejudecată și mai idioată, deci departe de ei asemenea ticăloșie. Cu acest

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
își face cele dintăiu isprăvi prin țară, necunoscut. A cules de pe drumuri pe un războinic viteaz și bețiv, om vesel și chefliu. La o luptă cu tătarii sunt ajutați de un fecior care vine din țară străină, și se leagă tovarăși, fără ca feciorul străin să știe că Bogdan e fiul Domnului. Ostrov Feciorul lui Jder arată amărăciunile lui, că bătrânul Jder e-nchis pe nedrept în Suceava, la pâra unui dușman, că casa i-a rămas pustiită, averile părăduite, jupâneasa nenorocită

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
lui Jder, între altele, și n-o poate dobândi. Acuma e ceva mai grabnic de făcut; trebue să plece la hotar, în Pocuția. Pleacă la hotar Bogdan cu bătrânul; dar înainte pune la cale cu feciorul lui Jder și cu tovarășul lui cel bețiv, eliberarea bătrânului Jder. Bogdan încredințează bețivului un inel care va deschide porțile. La granița Pocuției; puterea lui Ștefan-Vodă. Dragostea lui Bogdan pentru "Domnița îndepărtată" și gândul lui s-o cucerească cu sabia. N-are nădejde însă când

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
și fură și pe o soră a lui, cea care s-a amorezat de Bogdan. Se-ntoarce, e prins de cneaz și de oșteni, dus la Suceava, unde Jder vrea să-l omoare, dar îl cere Bogdan Și cei trei tovarăși pleacă după Leși; după multe peripeții găsesc pe fete. Tânărul Jder moare și cea care l-a chinuit (și l-a iubit) acuma cade pe trupul lui... iar primăvara (în anotimpul când cea ce-l iubea în taină l-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Moara dracului), Jder se luptă cu Ungurul. Jder rănit, când se aude venind ajutorul ungurului. Bucuros, magnatul rânjește. Jder însă rănit fiind îl zdrobește. Apoi ucide și pe acea care acuma înțelege că l-a iubit... Ca să nu fie greutate tovarășilor, și ca să nu cadă în mânile dușmanilor, cere să fie dat pe apă, alături de fată... După împrejurările morții Jderului celui tânăr, el se duce îndată (e primăvară), la casa bătrânului Jder, unde-l chemase iubita lui (căci înțelesese că acuma

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
are pe dracu-n ea totuși. Dă a înțelege lui Bogdan dragostea ei, că va să i se dee; iar bețivul atrage-ntr-o capcană pe soț și-l face să dispară... Despre asta vorbesc mergând spre tabără cei doi tovarăși mai mult în suptînțelesuri și ajungând la tabără un orb cântă vitejia și frumuseța feciorului lui Ștefan-Vodă... și Bogdan e trist și neliniștit, și nemulțămit de viață, și cu dor de a arde și a pustii țara Leahului, care și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
ca sf. Gheorghe, acum e urât și grozav la înfățișare... Tulburările și chinurile lui stăpânite rar le face cunoscut prietinilor... Un flăcău fuge sau pleacă dela casa părintească (o moară cu iaz), ca să-și găsească norocul în lume, și ajunge tovarășul voivodului Bogdan, după ce a colindat Moldova și Galiția, și a fost și oștean... La Suceava când se-ntâlnește Vodă cel bătrân cu cel tânăr, e-n ziua de Sânziene, la serbarea sf. Ioan cel Nou. O soră iubește contra fratelui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
cel bătrân cu cel tânăr, e-n ziua de Sânziene, la serbarea sf. Ioan cel Nou. O soră iubește contra fratelui pe "un pribeag", care la o vreme de cumpănă, când e atacată casa ei de hoți, vine în ajutor... Tovarășul lui Bogdan iubește pe-o fată care îl face să sufere prin ciudățeniile ei: mândrie, amor propriu, iubire de libertate personală. Pe tovarășul lui Bogdan ea însă îl iubește, sufere de lipsa lui, și ea-i spune iubirea într-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
pribeag", care la o vreme de cumpănă, când e atacată casa ei de hoți, vine în ajutor... Tovarășul lui Bogdan iubește pe-o fată care îl face să sufere prin ciudățeniile ei: mândrie, amor propriu, iubire de libertate personală. Pe tovarășul lui Bogdan ea însă îl iubește, sufere de lipsa lui, și ea-i spune iubirea într-o împrejurare grea, cum ar fi în fața morții. Fata asta are mai ales o voce care e un farmec de argint... O cneaghină iubește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
femee l-a iubit... Dacă știa mai devreme... Așa acuma și cea din urmă nădejde e pierdută... La urmă, un muzicant orb cântă cântece de vitejie și de dragoste la hotarul țării după lupte, biruinți și dobânzi... Bogdan e trist tovarășul lui robit de dragoste... Al treilea, calul are o dragoste pentru cal, și-i cântă un fel de imn de slavă... Apologia calului... Și dragosti are în orice clipă, în orice loc, ca fluturul din floare în floare. Își trăiește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
dragoste pentru cal, și-i cântă un fel de imn de slavă... Apologia calului... Și dragosti are în orice clipă, în orice loc, ca fluturul din floare în floare. Își trăiește viața în plin și e fericit... Pețitori la fata tovarășului lui Bogdan, cu toate obiceiurile locale... Ea-i respinge, face pozne, se ceartă cu părinții căci atunci înțelege că iubește pe tovarășul lui Bogdan... Al treilea, într-o luptă, alături de tovarășul lui Bogdan, e lovit de moarte. Călărește până la Bogdan

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
loc, ca fluturul din floare în floare. Își trăiește viața în plin și e fericit... Pețitori la fata tovarășului lui Bogdan, cu toate obiceiurile locale... Ea-i respinge, face pozne, se ceartă cu părinții căci atunci înțelege că iubește pe tovarășul lui Bogdan... Al treilea, într-o luptă, alături de tovarășul lui Bogdan, e lovit de moarte. Călărește până la Bogdan; îi spune că o singură femee i s-a împotrivit; că aceia i-a mărturisit dragostea ei pentru Bogdan apoi moare între

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
viața în plin și e fericit... Pețitori la fata tovarășului lui Bogdan, cu toate obiceiurile locale... Ea-i respinge, face pozne, se ceartă cu părinții căci atunci înțelege că iubește pe tovarășul lui Bogdan... Al treilea, într-o luptă, alături de tovarășul lui Bogdan, e lovit de moarte. Călărește până la Bogdan; îi spune că o singură femee i s-a împotrivit; că aceia i-a mărturisit dragostea ei pentru Bogdan apoi moare între prietini să fie îngropat cu calul care i-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
ochi dulci... Cum vin la războiu și pleacă la pradă țărani, oameni liberi... Lupte în Pocuția iarna Domnul cu sania și țărani în cojoace cum stau pitite satele în văi și munți cum se-ncălzesc la brazi aprinși în codri... Tovarășul lui Bogdan are o soră măritată O găsește acasă plânsă fugită, alungată de bărbat, cum se duce el și se-nțelege prin subînțelesuri cu gospodarul, bărbatul surorei lui. În această afacere se vede mândria oamenilor... cum însă s-au înțeles

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
și înțelept și înlocuiește în felul său pe Sârb. Cum se duce curtea la Vaslui. Cum trăiește Maria Paleologu. Medic venețian. Sol dela Veneția. IV. Jder cel mic trebuie să se ducă la Brăila într-o misiune și își alege tovarăși, cerând în același timp și primind felurite sfaturi. Se adaoage la expediția lui și hoții din Ucraină. V. Stratonic vizitează Vatopedi. VI. Pățaniile lui Jder la Ibrăila. MEȘTERUL La tabăra lui Vodă nu-i voie să joace oștenii zaruri, din pricina

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
pustii cu frica de Cazaci, cari zice el se strâng cete și pradă țara. Trebuiau să facă focuri mari și să stea pe rând de strajă. Focurile le mai ajutau și împotriva frigului foarte mare și a brumei. * I. Un tovarăș al lui, Montallays, zice că era bolnav tare și slăbise de foame așa fel încât stomahul i se lipise de spinare. * I. În drumul lui spre Iași, François de Pavie găsește multe râuri și lacuri, și admirabile locuri de vânat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
dușmanul nu. Mai bine să am dușmani pe față, decât prietin într-ascuns. Pomul alături de pom, omul alături de om. Alege marfa cea mai nouă și prietinul cel mai vechiu. Prietinia e cupă de cristal. Amorezatul și împăratul nu primesc niciodată tovarăși. Să nu se joace gătejele cu focul. Pe muiere și pe copil că nu-i mustri cu asprime. Femeia intră pe ușă, liniștea iese pe fereastră. La vorba blândă, iese chiar șarpele din pământ. Toți măgarii zbiară: care de care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
sau să împușc primul iepure la ultima bătaie. 30 ianuarie 1948 [IALOMIȚA VÂNĂTOARE] Pe o admirabilă zi însorită, cu ușor vânt dinspre apus, care bâzâia ușor prin spinăriile ogoarelor, am făcut ultima vânătoare de iepuri în anul acesta. Însoțitorul meu, tovarășul Stoianovici, om vârstnic cam greoi, mă însoțea la fiecare bătaie, căutându-și îndărătul meu, între brazde sau între tufișuri, "un camuflaj". Se întindea sub soarele fierbinte și îndată îl auzeam sforăind, până ce începeau focurile pe linia pușcașilor. Vorbind cu sătenii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
urc pe terasamentul căii ferate și văd 4 vânători și cânele. Trag focuri; nu înțeleg ce vânează. Un țăran mă informează că se vânează paseri. Pasere grande? No; pasere piccoletta. Paseri, ciocârlii, poate câte un sturz. Trec pe drum câțiva tovarăși care se întorc la Roma. La ciochinarul unuia tânăr văd o colecție de asemenea piccolette. Mișa L. dus după telefon, a fost în primejdie de moarte. S-a suit pe bicicletă fără să știe a pedala și a fost lovit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
bătrân colhoznic, om foarte vrednic. După douăzeci și cinci de ani, bătrânul părea obosit și fusese covârșit de agrotehnica nouă; așa încât mulți dintre ceilalți gospodari se gândeau să aleagă un președinte tânăr. Era însă greu, dată fiind dragostea pe care o aveau tovarășii pentru bătrânul lor președinte cu care lucraseră la nevoie; iar acum binele sporind neîncetat, li se părea nedrept să-l lepede pe bătrân. Așa încât sfătuindu-se cu toții, au adoptat o propunere a unuia mai înțelept, ca să promoveze pe bătrânul lor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
întrunirea muncitorilor de la căile ferate, tov. St. a spus printre altele: "Mi-aduc aminte de anul 1898, când mi s-a încredințat prima oară un cerc de muncitori de la atelierele căilor ferate. Sunt de atunci 28 de ani. În mijlocul acestor tovarăși am devenit ucenic al revoluției. Cum vedeți cei dintăi dascăli ai mei au fost muncitorii din Tiflis. Mi-aduc iarăși aminte de anii 1905-1907, când am fost trimis de partid la muncă la Bacu. Doi ani de activitate revoluționară între

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
dușmanii marxism-leninismului, a iubit pe oamenii muncii. "Greutățile de aceea există ca să lupți împotriva lor și să le biruești"... Nu există cetăți pe care bolșevicii să nu le poată cuceri." Când a fost sărbătorit p. împlinirea a 50 de ani: "Tovarăși, fiți încredințați că sunt gata să-mi dau și în viitor pentru clasa muncitoare, pentru cauza revoluției proletare și pentru realizarea comunismului în lumea întreagă, toate puterile, toată capacitatea mea și de va fi nevoie, tot sângele meu, picătură cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
obositor spectacol. Vechea simplicitate și naturalețe a pieselor lui Ostrovschi denaturată. Publicul a ascultat patru ceasuri cu răceală. Apletin mi-a povestit o anecdotă interesantă. Însoțea pe un scriitor bulgar spre coloniile acestui neam în sudul Rusiei. Din fuga automobilului tovarășul lui Apletin strigă: Oprește! Ce este? Am văzut o femeie cu o broboadă cum purta maică-mea. Treceam într-adevăr printr-un sat bulgăresc... Am văzut asta îndată ce s-a coborât, după primele vorbe, când scriitorul bulgar s-a închinat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Inima-mi secași! (bis) 11 Noemvrie 1955. Academie Mulțămiri... Odată cu această mulțămire simt că trebuie să adaog, din fundul sufletului meu, o închinare cătră poezia populară, pe care am slăvit-o acum treizeci și trei de ani, în vechea Academie Română. Iubiți tovarăși și prietini, poetul anonim pe care l-am slăvit atunci a încetat de a mai exista odată cu lichidarea analfabetismului în patria noastră. Poetul anonim rămâne o umbră scumpă și sfântă a trecutului și mă aflu astăzi în situația acelui împărat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]