9,812 matches
-
uciși, după cum se aflase între timp, de un grup de celți rebeli. Ca să nu-și atragă dușmănia triburilor din acel ținut, Vitellius evitase să trimită alți soldați, care să-i caute și să-i pună în lanțuri pe asasini. Am tremurat când i-am auzit glasul chiar aici, dedesubt, zise gladiatorul. Am tremurat ca atunci când am fost luat din satul meu și vândut ca sclav. Ca atunci când am fost vândut din nou. Ca atunci când am reușit să fug de la Ludi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ca să nu-și atragă dușmănia triburilor din acel ținut, Vitellius evitase să trimită alți soldați, care să-i caute și să-i pună în lanțuri pe asasini. Am tremurat când i-am auzit glasul chiar aici, dedesubt, zise gladiatorul. Am tremurat ca atunci când am fost luat din satul meu și vândut ca sclav. Ca atunci când am fost vândut din nou. Ca atunci când am reușit să fug de la Ludi. În zilele și nopțile cât străbătuseră pădurile de pe malul stâng al Rhenus-ului, gladiatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vei pune să lupte pentru tine pe cel mai mare gladiator din lume, vei pune să fie uciși cei învinși; acesta va fi sacrificiul pe care i-l vei aduce lui Marte. Lumina ce o învăluia pe Velunda începu să tremure, să pălească. În depărtare se auzi bubuitul unui tunet, iar cerul se întunecă. Adierea primăvăratică se înteți, retezând corolele florilor. — Voi ajunge împărat la Roma? — Da. — Îl voi pune pe cel mai mare gladiator să lupte pentru mine? strigă Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să vină în ținutul nostru, medicul a fost în castrul Legiunii Galbiana, în Pannonia. Era acolo când a venit un mesager de la Roma... — Ucis, surâse Vitellius. Asta-i cea mai bună veste pe care mi-o puteai aduce! Cu mâinile tremurând de nerăbdare, Vitellius căută în vas bucățile cele mai mari din stufatul de căprior pe care hangiul i-l pusese în față. — Povestește-mi tot. Cine l-a ucis și cum anume? Și senatorii... pretorienii... m-au ales pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
își puse mâna pe gura lui Valerius, făcându-l să tacă. Liniștea trebuia să fie absolută. Valerius se eliberă din strânsoare, copleșit de sentimentul neputinței. Nu putea face nimic pentru a-l salva pe Salix. Privi spre arenă. Contururile ei tremurau din cauza lacrimilor care-i împăienjeneau ochii. Skorpius se apropie de Salix și-i puse pumnalul la baza gâtului, în partea stângă. Salix apucă încheietura învingătorului, ca să stabilească adâncimea loviturii. Pentru ultima dată, privi spre spectatori. — Salix, nu! Poate că Salix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să nu se îndrepte spre Italia ca să-l ajute pe Vitellius. — Așteaptă! Vedius Aquila își croi drum și veni lângă Antonius. — Împăratul Vespasianus nu a trimis nici un mesaj prin care să ne îndemne să pornim imediat la război. Glasul îi tremura la fiecare cuvânt. — Cum putem îndrăzni să pornim o acțiune pe care împăratul nu a aprobat-o? — Oare armata din Africa nu a avut autoritatea să-l aleagă împărat pe Vespasianus? Ei bine, și armata din Pannonia are autoritatea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
știa că erau neînfricați în luptă. Îl văzu pe Arrius întorcându-se în galop cu oamenii săi, fugind de dușmanii pe care nu reușise să-i învingă. — Deschideți o breșă în linii! strigă și se ridică o clipă, apoi căzu, tremurând din cauza febrei, în timp ce în fața lui liniile se deschideau să-i lase să treacă pe Arrius și pe soldații săi. Speriați că inamicii îi vor ajunge din urmă, soldații se îngrămădeau, fiecare încercând să-și depășească tovarășii. — Atenție! — Dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius și o scoase repede. Pe când Vitellius se prăbușea, norii se risipiră și stelele nopții de decembrie străluciră peste Gemoniae, peste împăratul ucis și gladiatorul - marele gladiator - al cărui nume avea să intre în istorie. Vântul se înteți, făcând să tremure flăcările torțelor, îndoind crengile copacilor și ducând cu sine umbrele însângerate ale celor omorâți din porunca lui Vitellius. — Orpheus a salvat Roma! strigă deodată cineva. A salvat Imperiul! Oamenii izbucniră în ovații. Valerius se simți invadat de o senzație amețitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
durere Le transmit prin versuri, Unele mai bune, Altele - eresuri. Rima-i excelentă, Versu-i deslușit. Totuși îmi rămâne Visul neîmplinit. Vârsta a treia Celor de vârsta a treia Li s-a blegit pălăria, Li s-a-ntunecat vizorul, Nu mai tremură fiorul, Căci s-a terminat umorul Și s-a șubrezit piciorul. Vorbesc tare, merg încet, Se-nțeleg prin interpret, Le bate vântu-n buget Și nici unul nu-i discret. Și-apoi, discreți dacă ar fi, La ce le-ar mai folosi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
În lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorăsc scântei Dar oricât ele ar fi de sus Ca tine nu-s, ca tine nu-s! Și tot Eminescu, în admirabila i „Dorință” o chema: Vino în codru la izvorul Care tremură pe prund Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund Și în brațele-mi întinse Să alergi pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraji. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
tinerețea lor au visat și au nădăjduit împlinirea visului unui neam întreg, pentru acei cari au avut marea fericire să fie părtașii unității naționale, dorința de a întinde pe tot pământul românesc o singură lege, era o poruncă divină. Hamangiu tremură la gândul că dup ă atâția ani de la unire suntem încă despărțiți prin lege; el voia să adune cât mai aproape de sufletul patriei pe toți fiii acestui neam și să-i înfășoare pe toți în aceeași lege, pentru a fi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
-ndoiala în miros jilav și ascuțit de cloroform. * * * Lui Sabin Opreanu, poetul Nu putea dormi decât în lumina zilei, îngrozit de noaptea ce acoperă albiile firești ale morții. Bărbatul era înalt, masiv și puternic. Sufletul fiară minunată! Cânta argintul ce tremura în rouă în negura nopții atât de luminată și bruma ce acoperea pielea goală a toamnelor sfâșiate de ghearele ploii, beată de alcool, de viscol întors, spre iarna ce-a fost. În ce grote ale memoriei stă adânc năluca strigoiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pămînt; căci un înger al Domnului s-a coborît din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormîntului, și a șezut pe ea. 3. Înfățișarea lui era ca fulgerul, și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. 4. Străjerii au tremurat de frica lui, și au rămas ca niște morți. 5. Dar îngerul a luat cuvîntul, și a zis femeilor: Nu vă temeți; căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit. 6. Nu este aici; a înviat, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
din a revenind tragic din acolo peste stenoretă. Desfăcut, scos ca o perlă din stridia cămășii, Mișu se întoarse pe spate și oftă fericit. între omoplați și sub ochii orpilați ai asistenței se desfăcură două aripi mari, ample, care ușor tremurate la început, bătură brusc aerul și, cu tot cu proprietarul lor, dispărură dincolo de cei doi castani care umbreau fereastra. Expresul Național. În aer. Editorial www nae @ expresul national Într-o celebră prelecțiune un nu mai puțin celebru savant al cărui nume îl
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
TOAST Dragi comeseni, nu vă temeți de aspectele tragice ale realității. Bucurați-vă ! Fiți generoși cu nenorocirea, mai ales dacă e la alții. Și ia mâna domnule de pe friptură că e rece ! Puneți-o mai bine pe nevastă-mea, că tremură de emoție. I-a furat cineva sarmalele ! Hă,hă,hă... Tâmpitule, aia nu-i nevastă-mea, e amanta sponsorului. ăla care o să-ți plătească spitalizarea! Și cum spuneam, dragi comeseni, nu vă temeți de aspectele tragice ale realității. Din chestia
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
demontărilor succesive Îți mai scapă cîte-o piesă pe covor, rostogolindu-se printre hîrtii mototolite, printre ciucuri, o cauți ore-ntregi pe sub canapea, pe sub fotolii, uneori n-o mai găsești. Și dacă e prețioasă, faci niște inubliabile crize de isterie solitară, tremuri, tropăi, răcnești scurt, apoi o Înlocuiești cu alta. Important este ca ansamblul să funcționeze. Pe urmă șlefuiești lucrarea Încă o dată, precum Spinoza lentilele, corectezi, rescrii, recompui Întreaga povestire În așa fel Încît să capete o structură prismatică fără cusur, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
casă”, Martin Amis) ca să privești un punct fix pe tavan, chiar dacă-i tavanul altcuiva, al unei femei frumoase, să zicem, cu aluniță, și-ți poți pierde identitatea și stima față de lume dacă În loc să rîzi În hohote de aluniță, mîrÎi gemi tremuri spargi vomiți te-ncrunți calci În picioare iei pastile și-odată te trezești că te dai cu capul de scrin. Trebuie să-ncerci să te menții la nivelul de dramatică imbecilitate al lumii, acolo unde, de arunci o singură privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
peste bot, moarte intelectualilor, omorîți-i. SÎnt sparte parbrize, geamurile unor magazine, ușile unor apartamente. E atacată clădirea Universității. Cer senin. Ora zece dimineața. Tăiat la: Cadru exterior: Ziaristul face eforturi vizibile să nu alerge. Ochii Îi sînt dilatați, mîinile Îi tremură, i se aude gîfÎitul. Camera se depărtează: lîngă ziarist merge la fel de grăbit un bărbat care vorbește răgușit: Ne-au invadat orașul. Dac-aș avea o pușcă. În clipa următoare se aude o Împușcătură și bărbatul cade Împleticindu-se, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
opri incredibila brutalitate. Cineva din mulțime zbiară: „Și pe el, și pe el!” E izbit imediat, din toate părțile, cu ciomege și furtunuri de cauciuc și aruncat Într-o dubă a poliției sub ochii mei și ai lui Filip Florian. Tremurăm de frică și furie pe trotuar. Altceva nu putem face. În clipa aceea sîntem, am ajuns ca ei. Două animale. Dacă cineva ne-ar pune-n mînă o mitralieră, am trage fără să gîndim. Sediul României libere și al partidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și m-am dus la un film porno. Sala era plină fiindcă pe ecran o doamnă se dădea de una singură de ceasul morții, vorbind În cuvinte teutonice puține pe care nu le-am Înțeles În prim-plan, labiile mari tremurînd ca aripile unui fluture, cele mici se chirciseră, era frig, pînă au apărut trei domni care-au liniștit-o. Firul narativ captivant, luările de vederi frontale, sesizarea elementelor simbolice, contextul socio-istoric, codul ansamblului de semne disjunctive, axele spirituale telescopate, digresiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dramei lui Gregor Samsa, a noastră, a tuturor, fiind și unicul motiv pentru care-ar putea fi privit filmul, cu condiția să n-ai muște prin apartament și să-l poți urmări fără plesnitoare, răsturnat pe spate și cu antenele tremurînd după o bucățică de brînză sau după ce mîncăm noi, gîndacii. Drosofilele. Geena Davis arată pînă și aici că este o actriță cu picioare lungi și maxilare puternice, la ora actuală, poate cea mai interesantă din generația oarecum tînără. În Thelma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
națională, „idei asupra cărora acesta revenea mereu”. În realitate nu revenea, pentru că nu plecase vreodată, stătea pe ele tot timpul. După introducere În arta mormintelor, autorul ne dă cu steagu-n cap ca la Bobîlna, iese-n evidență, se zbate, scrie tremurînd: „Ar fi ceva rău dacă tricolorul ar flutura În fiecare zi la intrările În clădirile primăriilor, ale sediilor organelor, ale școlilor?” N-ar fi rău. Să fluturească. Îl arunc pe Cernea la gunoi și, pe fundul găleții, văd o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de bucuria produsă Înainte de spectacol de maestrul Everac. DÎnsul explică că vom vedea, În sfîrșit, o piesă românească, țărănească, jucată lăutărește (spune lăutărește admirativ). O piesă țărănească nu o (aici face ochii mari ca făpturile de pe planeta Coralia, barbișonul Îi tremură ca un fluture, Petrică privește cosmosul) a doua sau nu se știe a cîta punere În scenă a Visului unei nopți de vară. Noi avem nevoie de piese autentice, de actualitate, spune maestrul, fără să se Înțeleagă cine sîntem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
infatuat din pricina bătrîneții care-l pîndește din culise, și, din generozitate, a lăsat impresia că simte aceeași dragoste adevărată și pentru ceilalți, tot restul lumii, cum ar fi albanezii ori Mihaela Rădulescu: „O noapte de dragoste adevărată este atunci cînd tremură carnea pe mine și am orgasm”, se confesa vedeta. Ca orgasmul piftiei, cînd tremură gelatina pe ea. Nu mă miră că place publicului băștinaș, care-i mort după piftie, caltaboși și alte simboluri ale unei nopți de dragoste adevărată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că simte aceeași dragoste adevărată și pentru ceilalți, tot restul lumii, cum ar fi albanezii ori Mihaela Rădulescu: „O noapte de dragoste adevărată este atunci cînd tremură carnea pe mine și am orgasm”, se confesa vedeta. Ca orgasmul piftiei, cînd tremură gelatina pe ea. Nu mă miră că place publicului băștinaș, care-i mort după piftie, caltaboși și alte simboluri ale unei nopți de dragoste adevărată. În varianta modernă a baladei pe-un picior de plai, criticii literari prevăd că oaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]