9,583 matches
-
În rest, tot ce era al C.A.P.-ului, era al tuturor. Frigul din ziua precedentă, îmbrăcămintea udă și neobișnuința de a munci în câmp m-au doborât. Până după prânz, când au venit șefii să ne controleze, am făcut pneumonie: tremuram de frig și de foame, aveam frisoane. Instructorul, care, de fiecare dată când mă vedea, mă privea minute în șir, ca apoi să mă mângâie chipurile „părintește” pe obraz, când mi-a atins obrajii vișinii, și-a retras speriat mâna
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să mă mângâie chipurile „părintește” pe obraz, când mi-a atins obrajii vișinii, și-a retras speriat mâna: Măi, fată, dar tu ai temperatură mare. Nu ți-e rău? Mă doare foarte tare capul și mi-e frig, am răspuns tremurând. Mi-a spus să urc în mașină și m-a dus la dispensar. Aveam pneumonie. Temperatura trecea ușor de patruzeci de grade. 54 O ducem direct la spital, nu mai așteptăm salvarea, a spus instructorul. În spital am primit vizita
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a dat jos și, punându-și mapa de plastic în cap, mi-a strigat într-un moment de trezire a conștiinței de om: Hai, urcă, nu mai fii așa speriată, că te ducem la comună. Nu mă urc, am spus tremurând și înghițindu-mi plânsul. Să nu spui că nu am insistat! Devenise deodată foarte grăbit. S-a urcat în mașină și în câteva minute autovehiculul puternic, de teren, a dispărut. Parcă înduioșată, ploaia s-a oprit pentru câteva momente, dându
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cei trei sute de oameni din comună. Grupul trebuia însoțit în gara din B. De aici, oamenii urmau să plece cu trenul de Galați, iar apoi să fie preluați și urcați în mașini. Ajunsă în gară cu o oră mai devreme, tremuram de frig pe peronul gării, cot la cot cu grupul de țărani pe jumătate beți. Aceștia se încălzeau sorbind din sticla de băutură pe care o aveau în sacoșă. La o oră stabilită trebuia să mergem într-un birou de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
apă, mi-au luat din mână mapa cu acte importante pe care o țineam ridicată deasupra capului. Șareta aproape nu se mai vedea din apă. Plină de mâl și udă până la brâu, ajutată de doi bărbați, am ieșit la mal. Tremuram cuprinsă de panică. Între timp au mai venit și alți țărani care lucrau la via din apropiere. Auziseră strigătele celor doi oameni: Veniți, măi, mai mulți, că se îneacă primărița! Câțiva bărbați zdraveni au scos atelajul din mâl. După ce m-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și de geamul întredeschis. Informația circulase foarte repede în noaptea aceea, și se pare că era cât se poate de gravă. Mergi acasă și adu tot ce ai primit de la nemți! Să nu cumva să ascunzi ceva, că o ncurci! Tremurând, am descuiat dulapul și am scos sacoșa pe care am răsturnat-o pe masă. Asta-i tot? A luat băiatul meu niște bomboane învelite în staniol acasă. Le-a mâncat, dar a păstrat staniolul, am spus printre lacrimi. Vreți să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dacă din cauza fripturii prea mari, a convorbirii cu tovarășul „Omidă” sau doar pentru că îmi era silă de toți și de toate, când am ajuns în dreptul Căminului Cultural cu o mână pe fruntea transpirată și cu cealaltă pe stomacul care îmi tremura, am început să vomit în șanțul de pe marginea drumului. Din dudul golaș mă privea flămândă o pisică cenușie. Împleticindu-mă, am ajuns acasă. M-am aruncat cu fața în jos pe pat, în camera rece unde mirosea a șoareci și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la o grea pedeapsă; și mama m-a sfătuit să "întârzii la masă" în ziua aceea, cu toate că abaterea aceasta nu era tolerată de tata. Am fost chemați însă, amândoi prietenii, la o consfătuire cu amândoi părinții, tata și domnul Panaitescu. Tremuram, o astfel de convocare, în condițiile de severitate în care trăiam, putea avea consecințe de neprevăzut. A fost într-adevăr de neprevăzut pentru că amândoi părinții, cărora le prejudiciam, în realitate, poziția socială, strângându-ne mâna bărbătește ne-au spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în neștire până spre dimineață. A ajuns acasă în zori. "Se uita parcă uimit la gardul vopsit în verde. Deschise portița care scârțâi, trist." Ajuns în casă, tânărul bău cu sete apă sălcie dintr-o cană de pe lavoar, se spălă, tremurând, își scoase haina, uzată, o perie, în neștire, își scoase cravata și, tremurând, scrise cu febrilitate trei scrisori, scoase briciul, îl șterse cu grijă, pe urmă, tot așa, în neștire, arse scrisorile în scrumieră, își aprinse o "Națională", trăgând fumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
uimit la gardul vopsit în verde. Deschise portița care scârțâi, trist." Ajuns în casă, tânărul bău cu sete apă sălcie dintr-o cană de pe lavoar, se spălă, tremurând, își scoase haina, uzată, o perie, în neștire, își scoase cravata și, tremurând, scrise cu febrilitate trei scrisori, scoase briciul, îl șterse cu grijă, pe urmă, tot așa, în neștire, arse scrisorile în scrumieră, își aprinse o "Națională", trăgând fumul cu nesaț. Mai liniștit, a scris pe o hârtie, cu litere mari: "Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Și îmi vin în minte și gânduri "cosmice"; despre ritmicitatea acestor eterne obiceiuri, despre rostul lor universal, despre rostul soarelui, ca insignă a grației supreme și a performanței maxime în biologie. Astăzi culoarea apei este simpla, ca o cenușă monotonă. Tremură doar câteva trestii în vântul leneș. Doi băieți cară un cărucior cu vreascuri. Căruciorul scârțâie. Pe lac, niște rațe sălbatice se zbenguie zgomotos. Par a nu se teme de nimic. Două mici flotile despică cerul, la mare înălțime. Ca înaintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
unul dintre declasații călători... Nu știm când s-au făcut cele trei ore de drum, cât au însumat de fapt ele, totul se încurcă în dimensiunea spiritului sovietic..., a fost o zi, o noapte; cine știe... cum, te trezești, dârdâind tremurându-ți mâinile și dinții până apuci să te remontezi cu oricare din preparatele la îndemână, dar mai ales trăgând pe gât, direct din sticla de votcă izbăvitoare. Personajul se trezește, cândva, înapoi la Moscova, în fața Kremlinului, poate ca un simbol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu putem intra în casă așa, mă trase de braț Severina, punându-și sandalele și ghiozdanul sub un pietroi. Dezbracă-te! Era în vocea ei și o provocare, și o tandrețe pe care nu o bănuiam, era o melodie nemaiauzită. Tremuram emoționați, înfiorați, fermecați. Am rămas în apă, lipindu-ne unul de altul, parcă așteptând să nu se mai termine potopul. Ne tremura și inima și sufletul și trupul. Îi căutam cu buzele formele pietroase, abia îndrăznind să le deslușesc. Acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în vocea ei și o provocare, și o tandrețe pe care nu o bănuiam, era o melodie nemaiauzită. Tremuram emoționați, înfiorați, fermecați. Am rămas în apă, lipindu-ne unul de altul, parcă așteptând să nu se mai termine potopul. Ne tremura și inima și sufletul și trupul. Îi căutam cu buzele formele pietroase, abia îndrăznind să le deslușesc. Acasă, bunica sforăia ușor: și-a făcut cruce și a poruncit să ne încălzim, să ne stoarcem hainele, să le uscăm la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vigoarea unui mare talent, s-a ridicat împotriva tendinței oficiale a fost Nicolae Labiș pentru care poezia nu e o rețetă: „Deși-i din rămurișuri și implicații pure / ori din cristale limpezi ce scânteind se rup / Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure, / Căci te țintesc fierbinte, prin ghețuri, ochi de lup” spunea el în „Poezia” pe care, în volumul „Lupta cu inerția”, o dedică nu literaților ci, simplu, cititorului. Întrebându-se „Pentru ce-am plecat, Unde
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
tâmpule, am să-ți pun o întrebare de care poate depinde soarta și viitorul tău”. Era atunci obiceiul ca la verificarea cunoștințelor să fie scoși în fața clasei elevii care urmau să fie ascultați, urmând ca să lucreze numai cu ei. Noi tremuram în bancă până termina să scoată elevii pentru verificare, apoi nu ne mai interesa nimic. Profesorul punea întrebările primului elev; numai atunci când acesta nu știa răspunsul sau dădea un răspuns incomplet apela și la ceilalți elevi. Rar se întâmpla ca
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
a mobila casa mică și sărăcuță. În schimb se înveșmântase de tăcere și liniște. Dar ambientul era umed și, în timpul lunilor de iarnă, devenea un ghețar. Un prieten de a-l său cleric, care s-a dus să-l viziteze, tremurând de frig, i-a sugerat: «De ce nu mergi să studiezi în biblioteca publică?». Aceasta a fost o soluție bună: acolo a găsit lumina și căldura pe care nu le avea acasă. Intrând în bibliotecă, cerea o carte oarecare, pe care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ridicat sprâncenele și cu o bombăneală de dezaprobare: «Calabria, ar fi bine să frecventați un alt an de liceu!». Giovanni a rămas împietrit, fără a scoate un cuvânt. S-a întors acasă cu capul plecat. Mergea ca un automat, picioarele tremurând și creierul încins la gândul că va trebui să înfrunte încă o dată acele binecuvântate materii de greacă și latină. În decizia rectorului nu trebuie să vedem o îndârjire răutăcioasă față de Calabria. Severul monsenior Bacilieri, care va deveni episcop de Verona
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a chemat întrebându-mă dacă se poate spovedi și să primească sfânta Împărtășanie. „Nu sunt decât o reverendă neagră a unui cleric sărman“, i-am spus, „și, din păcate, sub aceasta, nu există nimic, dar chiar nimic“. Ea, cu mâna tremurând, mi-a prins marginea hainei clericale și a sărutat-o, recomandându-mi să am grijă de cei doi copii ai ei, care curând aveau să rămână fără mamă». Don Giovanni comenta: «Prin acel gest am înțeles venerația lumii simple față de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
reușeau să-și aducă bărbații și să se declare bulgari la autoritățile locale. Trebuie să fi trăit în aceste nefericite regiuni ale Macedoniei pentru a-ți da seama ce însemna viața de zi cu zi a populației, mereu terorizată, mereu tremurînd, gîndindu-se la ce o aștepta a doua zi, după ororile din ajun. Nu puteai, în fața acestor atrocități sistematice, să păstrezi filosofia zeflemitoare a ambasadorului Franței, Constans, care spunea: "Ce vreți? Fiecare regiune de pe glob își are obiceiurile sale. În Macedonia
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
strangulări cu lațul și alte morți sîngeroase și, în consecință, să se manevreze cu grijă astfel încît prestigiul și influența Germaniei să nu fie atinse în mod fățiș. Începînd din 1905, zilele domniei Sultanului roșu erau numărate; acest om care tremura de frică trăgea asupra aghiotanților săi și interzicea intrarea în Turcia a dinamurilor de teama cuvîntului "dinamită" nu mai era înconjurat de oameni fideli și devotați, ci de servitori gata de orice trădare. Și cînd știai, pe de o parte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
zilelor cînd pleca, în costum tirolez, să vîneze cerbul și mistrețul desemnați puștii imperiale. Franz Iosif își petrecea ultima sa etapă pămînteană în cadrul zilelor reglate dinainte, o dată pentru totdeauna, ne varietur. Foarte afabil cu străinii, galant cu femeile, făcea să tremure, numai cît apărea, turma de arhiduci, inclusiv și mai ales ginerele său, Franz Salvator. Din această grămadă de Habsburgi se detașau cîteva figuri: arhiducele Leopold Salvator avea într-adevăr competență militară și în această postură îi urmase faimosului Kropacek la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
politic păgubos, în curând la șomaj sau la pensie. Unii zic că sunt nemulțumit că nu scrie despre mine (sau că aștept cu groază clipa când întradevăr va scrie), alții mă cred vândut lui Iliescu (care, după cum bine se știe, tremură de frica lui Manolescu) sau lui Emil Constantinescu - cu care, e adevărat, am fost coleg de facultate -, vândut lui Soroș sau lui Manea ori nu mai știu cui; alții explică totul prin faptul că sunt prieten cu Breban și cu Uricaru, complice cu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
care pîndește la tot pasul atunci cînd, într-un studio, niște oameni care au venit de acasă cu lecțiile învățate se căznesc să arate că dreptatea e de partea lor. în film, talk-show-ul e filmat cu o singură cameră, care tremură în mîna operatorului. Nu e o hiperbolă regizorală, inclusiv azi mai există televiziuni, nu neapărat de periferie, unde cameramanul moțăie, uitînd obiectivul pe invitatul care se scobește în nas și ignorîndu-l pe cel care tocmai a luat cuvîntul cu însuflețire
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
margarină pe bicepși atrag privirile, sponsorii uneori înfierbîntă mințile oamenilor, bogați și săraci deopotrivă. Alteori, în ring urcă domnișoarele. Picioarele lungi ale RoXenei - în viața pașnică, Roxana Ciuhulescu - lovesc nemilos, sînii, alintați de milioanele de priviri care au răsfoit Playboy-ul, tremură în frenezia luptei. Coapsele nu se mai întind lascive pe capotele diverselor limuzine, ci se încordează în urmărirea adversarei. Gingășia Nikitei, fata care nu cîntă atunci cînd trebuie să vorbească, ci vorbește atunci cînd trebuie să cînte, debordează de amenințări
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]