10,163 matches
-
apostolii și primii creștini. Așadar, există o strânsă legătură spirituală între creștinul Calabria și prietenii săi evrei. Când bătrânul Asson s-a îmbolnăvit, mergea deseori să-l viziteze și se întreținea cu el vorbind despre Sfânta Scriptură și despre viața veșnică. În vizitele de fiecare zi la spitalul civil i s-a întâmplat să întâlnească un străin, pe care poliția îl luase de pe stradă. Găsindu-l fără documente, l-au dus la chestură, dar nu reușeau să înțeleagă ceea ce spunea. Din
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
binefacere, sărbători etc. pentru a strânge fonduri. Și e un fapt cu adevărat surprinzător că timp de 20 de ani, Dumnezeu a intervenit în sprijinul multor și marilor nevoi ale Casei, unde multe persoane cer, dincolo de hrana spirituală pentru viața veșnică, și un hrană abundentă pentru viața pământească». Pentru a înțelege mai bine cum era în primii ani înțeleasă, solicitată și cum acționa concret în interiorul Operei acțiunea Providenței, vom cita câteva episoade care au fost deja publicate în 1927 cu prilejul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ceresc știe de ce aveți trebuință. Căutați mai întâi dreptatea și Împărăția lui Dumnezeu, și toate celelalte lucruri vi se vor adăuga vouă». Sunt cuvintele lui Isus. Ar putea să ne pară o alegorie poetică. Dar sunt Evanghelie, cuvinte adevărate și veșnice, nu alegorie. Și ca adevăruri le-a considerat și don Calabria. Le-a crezut și le-a pus în practică în mod coerent. În 1908, scria: «Deocamdată, e voia lui Dumnezeu ca această Casă a Copiilor Buni, să trăiască total
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
său de rememorare trece de la o unică scenă urbană la cea a întregului imperiu. Imaginarul creștin, după cum metoda de arheologie aplicată aici ne va dezvălui, este structurat în jurul unei themata pivot: teocrația basileică, ca soluție împotriva păcatului și a pedeapsei veșnice; funcția ei majoră este de a pune memoria colectivă și relația sa cu comunitatea în perspectiva unei necesare penitențe continue și a doliului. Ceea ce ne face să credem că îl diferențiază fundamental de imaginarul precreștin este sentimentul permanent de frică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
conștient procesul de memorare, precum și relația cu trecutul și cu spiritul înaintașilor. Întâlnirea dintre simbolismul acestui ritual și creștinism și transferarea "mecanismului" lui la nivelul mentalului colectiv face ca, în procesul de abstractizare, imaginarul să preia "culorile" fricii de pedeapsa veșnică și de pierderea, în moarte, a stării (precare) de echilibru. Antropologia creștină ar putea să ofere aici interpretări care ne-ar aduce mai aproape de înțelegerea psihozelor din timpul primului mileniu, manifestate colectiv la sfârșitul lui. Formele apocalipsei (un "compartiment" important
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
să ofere aici interpretări care ne-ar aduce mai aproape de înțelegerea psihozelor din timpul primului mileniu, manifestate colectiv la sfârșitul lui. Formele apocalipsei (un "compartiment" important al imaginarului colectiv), ca reprezentare psihotică a haosului absolut, devenite metafore−matrice pentru chinul veșnic și motiv pentru penitență, diferențiază lumea greco-romană de cea creștin-medievală. De aici, prevalența imaginarului morții în gândirea colectivă, ca o altă manifestare a fricii în fața puterii absolute de judecata coercitivă. El a luat forme diferite în credința catolică față de ortodoxie
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se ridică în văzduhul scânteios Ca înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așează bolta cerului senină Unde luna își aprinde farul tainic de lumină. O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca veșnice făclii. Munții sunt a lui altare, codrii organe sonoare Unde crivățul pătrunde, scoțând note-ngrozitoare. Totul e în neclintire, fără viață, fără glas; Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă nici un pas; Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și ochii de smarald. Piesa de rezistență a culegerii este Pohod na Sybir, romanță intenționat monotonă și declamatorie în felul Grenadirilor lui Heine, de o compoziție savantă, în care fiece repetiție cade ca un ropot de tobe sinistre. Tema este veșnica groază a lui Alecsandri de geruri, reprezentată prin viziunea unei deportări în Siberia: Sub cer de plumb întunecos, Pe câmp plin de zăpadă Se trăgănează-ncet pe jos O jalnică grămadă De oameni triști și înghețați Cu lanțuri ferecați. E
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și beatitudinea topirii în Neant, există o cale mijlocie de împuținare a răului, înlăturarea conștiinței parazitare, din care iese durerea, întoarcerea la instincte; decât conștiința mai bun instinctul, decât instinctul mai bună moartea, care însă e inutilă, căci viața e veșnică și prototipii se întrupează la infinit. Fatuitatea femeii de lume e condamnabilă, Dalila complică un instinct pe care îl au și păsările de două ori pe an. Singurul stat temeinic e acela natural, automat ca al albinelor, nu statul liberal
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
toate construcțiile ideologice de la N. Bălcescu până la Nae Ionescu și L. Blaga se nutresc din el. Noțiunea unui Logos explicabil silogistic ne e străină. Poezia eminesciană e fața plastică a acestei concepții. Natura e o entitate metafizică, e materia în veșnică alcătuire, codrul, marea, râul, luna fiind spete, idei, divinități, fenomen apărând doar omul, care nu are nici o intervenție în desfășurarea numenilor, suferind numai rotația: - Ce mi-i vremea, când de veacuriStele-mi scânteie pe lacuri, Că de-i vremea rea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai prejos decât piesa de caracter. În virtutea inegalității eterne între indivizi vor fi totdeauna parveniți care să folosească paiațerește formele în care au intrat de curând. Din observațiile de moravuri vin mai ales bufoneria, farsa grasă, iar studiul atitudinilor sociale veșnice s-a concentrat în câteva formule fără greș, constituind un comic aproape pur. Un procedeu este vârârea limbajului fără retenție al indignatului în uniforma rigidă a telegramei sau notei oficiale: "Directoru prefecturi locale Raul Grigorașcu insultat grav de dumnezeu mami
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
niște copii; O pată cenușie în josul meu s-arată, E marea care vecinic de pânze e-ncărcată. La ivirea primăverii, cuprins de o puternică euforie, poetul se simte renăscut: Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit! Noaptea de decemvrie, cu veșnicele refrenuri liturgice, e capodopera lui Macedonski, poemul delirant al mirajului: Și el e emirul, și toate le are... E tânăr, e farmec, e trăsnet, e zeu, Dar zilnic se simte furat de-o visare... Spre Meka se duce cu gândul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care o aversă nocturnă e privită cu religiozitate ca un fenomen de început al Creației, Scafandrierii, pentru originala imagine a translucidității lumii, și În ceasul din urmă, pentru delicateța mâhnirii unui om modest: O! de m-aș strecura Alunecând în veșnicul abis Încet și nevăzut printre mulțime... Nici pașii mei să nu-i audă nime, Nici ușa după mine când s-a-nchis! CORNELIU MOLDOVANU Trecând peste palidul anacreontic rural G. Tutoveanu, se cade să ne oprim la Corneliu Moldovanu, autor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Alice Orient), a risipit prin reviste (Semănătorul, Viața literară, Luceafărul, Viața romînească) poezii abundente în compoziție, nu bogate în imagini, înclinate a transcrie polifonia din univers, țârâitul greierilor, sfârâitul fusului, ritmurile universului: Aud cântarea lumii, și ritmu-i bate des, Și veșnice cadențe din glasurile-i ies. E-ntîi sonorul cântec stăpânitor al mării Ce-n ritmu grav se duce și vine-n largul zării... Cum trece carul vremii cu mii de roți pe ceas El bate drumul vieții în ritmicul său pas
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin lirismul caducității și al duioșiei grotescului: Crepusculul se stinge, și-nserarea Desfășură tăcutele-i vedenii Și-alungă, din grădină, orășenii Cu spatele boltit ca resemnarea. O babă însă și-o umbrelă veche Și pe-amîndouă cu putere-apasă Aspectul lor de veșnică pereche. Bătrână ca un lemn vechi de umbrelă Stă țanțoșe-n uscata-i nemișcare Alături de umbrela ei ce pare Rămân pe-aceeași bancă la o masă, O bătrînică-n fustă de dantelă. Mai în urmă poetul compilează un soi de "legendă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aș vrea să-l rup - Cum rupi unui păianjen un picior! Aci întunecat, spiritul merge în noapte ca pe corăbii cu felinare verzi, aci purificat, alunecă pe o luntre serafică cu un crin la cârmă. Viața poetului este astfel o veșnică trecere din negru în alb (dispozițiune romantică), din crunte melancolii în extaze și jubilări. Vântul bătrân într-o clipă de umoare neagră capătă guri de câini lătrători, se înfurie ca un taur și urmărește pe poet cu chemarea lui dureroasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu apa-i cătrănită, Podarul, soi de Caron, cu luntrea ghiftuită Ne-așteaptă să ne treacă pe celalt țărm, cu bacul. Și ni-i așa de bine c-aici ne-am face vacul Și-n ostrovul de tihnă, ne-am veșnici hodina De n-ar grăbi podarul și n-ar scădea lumina. Într-o parafrazare foarte izbutită din Horațiu, se strecoară un ușor spleen modern: Vai! Postume, Postume, cum mai trec anii! Ce sarbezi și iute mai trec, și sărmanii De
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o frecventeze mereu și în care e mirat să întîlnească alți tineri, hârtiile de adolescent cu proiecte de metafizică neefectuate, copilăria plină de emoții nemijlocite: O! Vreme-n care nu citeam! Când mă suiam, uimit, în tren Și când în veșnicul refren Atâtea gânduri depănam! Azi, trenul pare monoton:Ne temem de întîrzieri, Cetim gazetele de ieri, - Ne facem somnul în vagon! La geam cu capul gol în vânt, Știam că sunt de mult pe drum, Și nu știam, cum știu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
facticelui, Emil Botta: Iată ora metamorfozelor: voi îmbrăca minunatele straie. Rânjiți, colegii mei, cu dinții voștri albi când copacii mi-o spune Majestate! Ștefan Stănescu claudelizează: Îmi apropii mult auzul, să-l atingă marea-Ți voce, Cum truditele Picioare fruntea veșnicei mirese, Totuși un al treilea Clarul ar fi știut să Ți-l evoce: Era visul însuși (Arca închide doar perechi alese). Dan Botta, "corsican prin mamă", pastișează pe Paul Valéry în românește și franțuzește: J'eusse voulu, d'amour portant
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cuvîntul tor înseamnă staulul vitelor, iar în româna veche cuvîntul toriște înseamnă gunoiul din staul, dar și locul de odihnă pentru vite și oi la amiază și noaptea sau ținut locuit. În mitraism/creștinismul arimin, Tatăl Ceresc, în actul creației veșnice a morții și renașterii este personificat prin taurul ceresc ce se supune legii morții pentru a crea viață eternă pe pământ prin Mama Pămîntească. Teozofia este identică cu cea din cultul filistenilor prin simbolurile lor religioase, El și Așera. Cînd
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
grecilor, iar acest text este încă o dovadă că Herodot cel prea iubit de mulți istorici români și luat ca singurul gornist al adevărului, minte ca o curvă. Ce ciomege merită istoricii români care ne tot vîntură prin cap pentru veșnică îndobitocire, puhoaie de indo-europeni și alte seminții că nu le mai știi de un-de le scot ca să ne smintească și să ne tîmpească pînă ne vor plesni căpățînele. O afumătură de ardei iuți secăturilor, v-ar face mințile mai sprințare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Getia după cum spune mitologia lor, fiindcă pe a noastră nu a cercetat-o deocamdată nimeni. Sub numele de țara ariminilor apare la Homer în Odiseea, ținutul hiperboreenilor unde se retrăgeau sufletele eroilor decedați pentru a se bucura de o viață veșnică și fericită. Carele va să zică, se știa, dar se cotcodăcea în draci numai după vrerea nefîrtați- lor și în dauna desăvîrșită a ariminilor. Să mai înaintăm în timp și vom găsi pe două inscripții din Aquincum(Budapesta) divinitatea Deus Arimianus adică
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Carpați, după cum spun atîtea izvoare grecești și latine, de unde s-a răs-pîndit în cele patru zări. În vechea mitologie arimină, pămîntul era înconjurat nu-mai de ape fiind văzut ca o turtă cu marginile mai ridicate să nu năvălească valurile mării veșnice peste oameni. În mijlocul pămîntului - a ,,turtei” getice - era axul lu-mii, Pomul Vieții, Mărul Roșu sau Vîrtejul de Lumină, concept amintit chiar de pa-palitate pe la anul 1453, fiind simbolizat aici de statueta din mijlocul tăvii care re-prezintă pe Maica Pămîntească ce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
răzvrătit) repede și a fost liniștit de Dardaneo, ruda sa unde și-a găsit refugiu. Neamul acesta a fugit și s-a oprit într-o prăpastie, trebuie să fie o minune și Soarele(Creatorul) să îi ajute să revină la veșnica credință a crucii”. Tăblița 31 ne povestește despre o altă campanie a lui Bazorio în Mesia împotriva rătăcirilor religioase a geților din sudul Istrului datorate tracului Ion amestecat direct în aceste evenimente tulburi și felul cum a fost rezolvat conflictul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ca jertfă sfîntului Zien. Așa, succesiunea nobilei șatre Bosof s-a dus în prăpastie. Însoțitorii au strigat de ce acesta(Dima) a ajuns în apa adîncă și plină cu sloiuri de gheață. Pățania a fost înfățișată rudelor credincioase trecute la cele veșnice printr-o litur- ghie pentru pomenire. Privește cum este fața uliului care este întins pe ghioci. Con- ducătorul. Țesătura mea a fost stricată(viitorul meu a fost distrus)”. Autoritatea lui Bisto i-a făcut pe unii conducători locali să se
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]