10,579 matches
-
săltând din val în val,/ Se-nalță, se lățește și vâjâie și tună/ Zdrobindu-se de mal.// Dar vântul crunt, deodată, suflând cu vijelie,/ Schimbă a mării față în munți îngrozitori;/ Ș-acum sărmana luntre pe-ntinderea pustie/ Zdrobită se zărește la fulgeri trecători!" (Pe malul mării). Reîntoarcerea la perfecțiune nu este caracteristica lui Vasile Alecsandri decât poate în fondul inițiatic al temei, dar aceasta îmbracă estetic forma de străpungere mnemoclastică încrustată pe laturile umbrite ale cuvintelor, dar cu atât mai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
foarte bogat în pește; dar nălucirea unui lac acoperea toate astea". La fel cu imaginile eminesciene din "Miron și frumoasa fără corp" întâlnim visarea epică transformată în poezie magică: "Merseră mult până ce sosiră pe malul unei văi singuratice, în fundul căreia zăriră o fortăreață strașnic împrejmuită din toate părțile cu șanțuri adânci de apă și cu ziduri trainice și groase". [...] "Lancelot recunoscu Castelul Întâmplărilor Ciudate. Merse pe strada cea mare fără să vadă pe nimeni, intră în palat care părea pustiu, trecu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o ușă închisă, dincolo de care o voce"... "ieși de acolo o puternică lumină, atât de mare încât ai fi crezut că tot soarele se adunase în camera aceea și își răspândea razele. Și după ce își reveni din prima uimire, Lancelot zări Sfântul Graal pe o masă de argint, acoperit cu o țesătură de mătase roșie și împrejmuit de îngeri" ... "văzând aceasta Lancelot se ridică în picioare și vru să treacă pragul, dar de îndată îl întâmpină o pleasnă de vânt, dogoritoare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Isaac și Iacob, Dumnezeul lui Moise și al poporului lui Israel 570, cel întrupat în Isus Cristos, cu toții deschizându-ne inimile în fața spiritului Său, fără de care nu i-am putea cunoaște miraculoasa creație. În dialogul biblic dintre popoare și Dumnezeu zărim limitele inteligenței noastre fizice și metafizice. Convingerile științifice și filosofice, determină pe rând acceptările și îndoielile noastre cu El, certurile și reconcilierile care întăresc prezența lui Dumnezeu în viața umanității. Fiecare generație are ocazia și menirea să poarte acest dialog
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumini de-ar deveni tot ce-am iubit bezna-ar dispare dintre ele și numai noi, noi doi am fi incandescente astre, eternă mângâiere înnegurarea lumii ar pieri pulsări de fericire-am fi-n tăcere; închipuiește-ți, iubito, nu am mai zări în univers nici soare, nici atâtea stele!734 Din punct de vedere mistic, a imagina rezidă în a crea o imagine mentală a ceea ce vrem să se concretizeze. Pentru a ajunge la aceasta, noi suntem obligați să ne întrebuințăm memoria
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dar mnemic în procesul creației. Începe misterul dincolo de urme,/ acolo unde aerul n-a respirat nicicând/atingere de om// și-mi deschizi în dunele pustiului/ nestatornice semne/limpezimi migratoare/ blestemată lumină, sărutul neantic/din brațele tale;//neantul ne-mpiedică să zărim/ clopotul lumii,/nori din praful cosmic însămânțează/în trupurile noastre galaxii adânci,/prin cratere strecoară nume și chip,/universala stare/din care să coboare o altă zămislire/de oameni neînvinși 771. Între esența divină și creație întâlnim continuitatea esențială și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ceea ce este aparent se va mistui și ceea ce este ascuns se va manifesta. La steaua care-a răsărit/ e-o cale-atât de lungă/ că mii de ani i-au trebuit/ luminii să ne-ajungă... // Era pe când nu s-a zărit/ Azi o vedem, și nu e...782. Numai aplecându-ne asupra mesagerului înțelegem cum poetul, menestrel și aed destăinuie secretul din cuget. Și cine știe când se va mai naște Poetul? Peste câte mii de ani natura/ Va scoate iarăși
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Și urmând astfel cu dragoste această viață de virtute, tu poți spera să ajungi la viața de contemplație, iar dacă vei rămâne fidel Dumnezeului tău și ție însuși, atunci, la ceasul în care El se va manifesta, tu Îi vei zări fața. Memoria subconștientului liric Fericiți sunt cei chemați la ospățul de nuntă al Mielului 807 La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era în haos808. Aparenta dezordine era totuși Dumnezeu. Amintirea acestuia e în creierul nostru. Parte a Cuvântului Logos
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
bazează pe corespondența sufletului uman în armonie cu cel universal, noi fiind capabili să înțelegem structura întregului univers. De aceea poetul scrie: Începe misterul dincolo de urme, acolo unde aerul n-a respirat nicicând atingere de om neantul ne-mpiedică să zărim clopotul lumii, nori din praful cosmic însămânțează în trupurile noastre galaxii adânci, prin cratere strecoară nume și chip, Universala stare din care să coboare o altă zămislire de oameni neînvinși 903. The International Astronomical Union din 1928 a fixat limitele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Ningea... Ningea, dar o ninsoare De flori mirositoare! Și cum era senin pe cer Și raze prin eter, Și-n inima-mi tremurătoare Era senin și soare!971. Cu toate acestea, abia noaptea înțelegem rostul, înălțimea și totodată micimea noastră, zărind locul in care stelele se invârtesc să ne aducă destinul la ceas de ascendență cosmică. Cât de sfioasă crește noaptea, pășind încet din scară-n scară Și câtă liniște se lasă; pe cer grămezile de stele Răsar ca niciodată parcă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fără Dumnezeu, creatorul și arhitectul tuturor lucrurilor. Deasupra noastră, cerul, astrele și planetele ne dau senzația că totul stă în puterea noastră și adeseori refuzăm să ascultăm ceea ce sinele ascuns ne șoptește. Trăim sub imperiul activității unui creier prin care zărim lumina. Ideile, planurile, acțiunile noastre ne determină să uităm până și de nevoile noastre. Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te văd minunato, e poate că ultimul strop din lumina creată în ziua dintâi 980. Și totuși
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
legea și miezul religiei iudaice. Luna guvernează mareele, ciclul hebdomader și lunar, ritmul biologic și fazele fecundității feminine. "Ți-am mai spus de-atâtea ori/ Caut în fiecare seară luna / Un disc de-argint și mă-nfior/ De fiecare dată când zăresc/ Adâncul ei fântâna.// Când depărtările mă duc/ În spațiul veșnic, fără moarte/ Știu c-am fost adeseori uituc/ N-am depășit din tine ce-i lumesc/ Și-atunci de ce n-am parte// De un sărut ascuns în straie de argint
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sentimente declanșate de realitate, marile minți și misticii, vizionari în vis sau cu ochii deschiși, au adus prin artă tot ceea ce nu poate fi întâlnit în lumea în care suntem obligați să trăim. Cum oare să nu îmbine ei culorile zărite în cupa unei roze, orhidee sau petunii cu ceea ce neuronii au primit din univers? Răspunsul emoțional la frumusețea fluidă sau ternă-solidă, efemeră sau eternă, în raport cu pașii noștri în timp, se răsfrânge în versuri, în lumină și umbră, îmbrățișate în alambicul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Și urmând astfel cu dragoste această viață de virtute, tu poți spera să ajungi la Viața de Contemplație, iar dacă vei rămâne fidel Dumnezeului tău și ție însuși, atunci, la ceasul în care El se va manifesta, tu Îi vei zări fața1223. Călătoria este căutarea unei căi, a conexiunii spre un țel, zbuciumul provocat de idealul căutării, descoperirii și schimbării. Dante e călătorul care ne descrie dimensiunea descoperirii și a inițierii, conducându-ne pe un itinerar al unor locuri neexplorate de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ce idealizăm în totalitatea ființării, dar statusul suprem, specific ca parte în sine din întreg e Sufletul. Prezența lui în opera literară îl poate defini pe autor dar nu-i dovedește existența. Filosofia de azi e tributară celei protoistorice. O zărim în amintirile înscrisurilor lemuriene și Atlantidei, în India, în Egipt, în tăblițel Nakal. din Sumer și Tartaria, olmece și uigure, în credințele zămislite din Ierusalim. Trezirea noastră culturală păstrază clar expresia și înțelegerea pragmatică, empirică ce azi ne validează același
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Fântâna este un simbol al reînnoirii prin curgerea apei, ea de fapt trăiește din izvor, iar apa conduce prin tunelul inițiatic către originea focului. Din fântâna raiului țâșnesc cele patru râuri de care am amintit ducând înțelepciunea în cele patru zări un elixir al vieții. Cristelnița reprezintă intrarea într-o nouă dimensiune existențială și escatologică. Din centrul lumii izvorăște viața cosmică, iar după psihologia analitică a lui Jung eadevine, scăldând trupul, simbolul vieții interioare și al energiei spirituale, taina nerostită a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe care astrul O dă profetului bun, pălește zeul rău. Sunteți, că vreți, că nu vreți, de raze-ntretăiate; Cu-a voastre spaime-n tremur, nădejdi se-ntrepătrund; Voi nu mă turburați sub aripile-nălțate Nici corbii cât pe-un clopot de-alarmă-n zări afund. E o cetate cerul, ce-o-nchideți voi, răsfrânte; Dar cheia, noi s-o ținem, în suflet, ni s-a dat. Și noaptea se împarte, abis și slavă, între Iblis, îngerul negru, și Crist, omu-nstelat1333. Obișnuințele mentale pot fi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-și fâlfâie steagurile și să-și arate uniformele, să se ungă cu paprică și să facă o baie rece, că prea li s-a urcat la cap. Până atunci, ar fi bine ca într-o stâncă a Apusenilor, care se zărește de la Budapesta, să fie sculptat chipul Iancului și al prefecților lui. Deocamdată, obrazul românilor a fost salvat de o contramanifestație la Cluj căreia i s-a găsit imediat un cusur: e făcută de Noua Dreaptă. Acolo nu era numai Noua
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cheltuiesc banii țării și, dacă nu ne interesăm de bani, atunci cu atât mai puțin, nu trebuie să ne doară capul de ce arată sondajele, în partea dinspre politică, care ne-a băgat într-o fundătură de tunel, încât nu putem zări luminița Femeii Tren. Probabil că așa este într-o guvernare fără o listă de priorități, care să aibă în cap, ca prioritate a priorităților, cerința: opriți cheltuielile inutile, opriți sălile de sport de prin sate (țăranul, atât cât mai este
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
place modul În care mi s-au relatat cele de mai sus de către un diplomat al Statelor Unite În China În primăvara anului 2004: „China se joacă, nu face privatizare. Reforma de aici este translucidă - și uneori te stârnește, pentru că poți zări siluete mișcându-se În spatele ecranului -, Însă nu e transparentă. Guvernul Încă dă informații legate de economie anumitor companii și grupuri de interese“. De ce e doar translucidă? am Întrebat. El mi-a răspuns: „Pentru că dacă ești transparent În totalitate, ce te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Gălzii. Mersesem în ritm normal, pas de manevră, împletind ritmul pașilor cu ritmul rugăciunii isihaste și străbătusem în patru ore peste 15 kilometri. Simțeam umerii nițel apăsați, brațele obosite de coșul de fructe. Când m-am ridicat să plec am zărit prin semiîntunericul dimineții, pe poteca ce coboară pe versantul de pe partea dreaptă urmând apa zgomotoasă a pârâului Cuțului, un bărbat însoțit de un copil. Am folosit salutul românesc local: Doamne ajută și bună dimineața, bade! Omul mi-a răspuns înfundat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
detunată golașă și pitică, Bulzul Gălzii. Din cauza bușiturilor unul din lăstarii de fag cu care făcusem presuceaua lanțului s-a rupt. Numai pe celălalt mal al Gălzii se mai vedeau câteva pâlcuri de fagi. Dar câteva ochiuri de apă se zăreau ici și colo. Din gardul făcut din pari înfipți în pământ și împletiți cu curpeni, al ogrăzii casei pădurarilor, am smuls un par potrivit. Soția pădurarului tocmai ieșea din casă și a strigat la mine. Măi omule, de ce strici gardul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
avut de spus. Sala era plină. Asistența era formată numai din securiști, civili sau în uniformă. Erau și câteva femei. Ușa camerei noastre, ca și a sălii de ședință, era întredeschisă din cauza căldurii înăbușitoare și se putea auzi și chiar zări câte ceva din sală. Când am fost chemat, am văzut mai întâi decorul, montarea acestui proces, scena pe care trebuia să se desfășoare această înscenare juridică. Pe o catedră foarte înaltă, completul de judecată format din trei-patru magistrați, în uniforme militare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
adevărate flotile de muște albastre să se târască de-a dreptul pe luciul ei. De la ferestrele mele de sus (unde mă aflu acum), care dau spre mare, ochiul nu cuprinde decât nesfârșirea apei; numai dacă te uiți în jos, poți zări stâncile. De la ferestrele parterului însă, marea este invizibilă, și nu ți se înfățișează decât stâncile falezei, de dimensiuni și forme elefantine, care înconjoară casa. Ușa din spate, care e ușa bucătăriei, dă spre mica „pajiște“ împrejmuită de bolovani și așternută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă simt absorbit și perfect satisfăcut de paradisul dinspre coasta mării. Situată pe pârloaga, cam la o milă și jumătate depărtare de Capul Shruff, se găsește cea mai apropiată așezare, ferma Amorne. Noaptea, de la ferestrele mele de sus, dinspre mare, zăresc luminile fermei. Drumul de pe țărm, dacă o iei la dreapta, se arcuiește în jurul unui golf, ce nu poate fi văzut de pe teritoriul Capului Shruff, decât din turnul cocoțat pe promontoriu. Acolo, la o depărtare de trei-patru mile, e o clădire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]