9,405 matches
-
Din 1987 editează la Tel Aviv revista „Minimum”, al cărei director va fi. Este prezent cu însemnări, cronici, articole de atitudine socială în revistele de limbă română „Viața noastră”, „Revista mea”, „Izvoare”, „Ultima oră” ș.a. Publică prima scriere literară, piesa Ziariștii, în „Viața românească” (1953), reprezentată anul următor la Teatrul Național din București. Scrierile sale teatrale - Cerul nu există (1957), Cineva trebuie să moară (1958), Celebrul 702 (1960), Șeful sectorului suflete (1962), Noaptea e un sfetnic bun (1963), Primarul Lunii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
comedia Celebrul 702 (1962). A scris mai multe scenarii și dramatizări pentru radio, cinematografie și televiziune. Sinteză între teatrul cu mesaj politic orientat conjunctual și teatrul bulevardier, întemeiată mai mult pe o replică scânteietoare decât pe profunzimea situației dramatice, piesa Ziariștii așază în prim-plan devotamentul tinerilor ridicați de jos pentru cauza celor oropsiți de reprezentanții dornici de îmbogățire ai noului regim, constituiți în bandă pentru a împiedica informarea corectă a publicului. Cerchez, protagonistul piesei, inaugurează în teatrul lui M. un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
situație politică. Contract special de închiriat oameni (1983) este cea mai izbutită producție dramatică a lui M., imaginând situații exemplare pentru a deconspira prezența antisemitismului într-o „lume fără evrei”. SCRIERI: Tito, dușmanul de moarte al tineretului iugoslav, București, 1950; Ziariștii, București, 1956; Cele cinci cercuri (Despre jocurile olimpice), București, 1960; Celebrul 702 sau Autorul moare azi, București, 1962; Într-o zi de primăvară, București 1964; Teatru, București, 1965; Seara târziu, în tipografie, București, 1967; Teatru școlar. Moș Gerilă, jocuri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
Piese de teatru, I-II, București, 1972; Ședința, București, 1972; Un proces posibil, București, 1973; Teatru. Trei simple texte antifasciste, București, 1973; O întâmplare la sectorul suflete, București, 1974; Examenul de dinaintea examenelor, București, 1975; Minimum, București, 1975; Scene, București, 1975; Ziariștii, București, 1976; Ocolul pământului într-un surâs, Tel Aviv, 1980; Contract special de închiriat oameni, Tel Aviv, 1983; Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limba română, I-II, Tel Aviv, 1986-1997. Traduceri: Kamen Zidarov, Blocada, București, 1959 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
anchetă a lui Maigret. Maigret și fantoma), București, 1992 (în colaborare cu Marga Cosașu), Cazul Louise Laboine, București, 1969; Pierre Daninos, Carnetele maiorului Thompson, București, 1971. Repere bibliografice: Ion D. Sârbu, Grandoarea și servituțile debutului, TTR, 1956, 7; Tudor Vianu, „Ziariștii”, CNT, 1956, 41; D. Solomon, Al. Mirodan, GL, 1960, 51; M. Nedelcu, Al. Mirodan despre literatura dramatică, judecățile și prejudecățile aferente, CNT, 1966, 24; S. Damian, „Replici sau De dincolo de fileu”, RL, 1969, 21; Florin Faifer, Dramaturgia lui Alexandru Mirodan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
până în august 1940, apoi la București din decembrie 1940 până în februarie 1944, sub direcția lui Ion Colfescu-Delaturda. Subintitulată „Revistă pentru promovarea românismului”, R.e. va preciza de la numărul 3-5/1938 până la numărul 9-11/1941 că este editată ca „organ al ziariștilor români din Transilvania”. În presa naționalistă din preajma și din timpul celui de-al doilea război mondial, publicația se manifestă ca una dintre promotoarele cele mai consecvente și mai radicale ale ideologiei totalitare, antidemocratice și rasiste. În articolul-program Ce vrem! este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]
-
Alexandru Crețianu, Vișoianu, Mihai Fărcășanu, erau anumiți poli, personalități discutate mai mult sau mai puțin critic, care reprezentau România de dinainte de război, o Românie pe cale de dispariție violentă. Se editau ziare. Comitetul Național Român scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazetă șapirografiată foarte bine documentată, cîteodată de scandal, dar nu de șantaj, cum afirmă astăzi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al românilor din exil, vreme de mulți ani singura sursă de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, și apoi erau diferite organizații de foști militari...; era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul În Germania, ziar și mai virulent anticomunist decît B.I.R.E. Să nu-l uit pe Pamfil Șeicaru..., un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea. De ce evitați contactul cu românii din emigrație? S-a Întîmplat vreun incident anume? Sau pur și simplu vă căutați un rost acolo și evitați gîlceava? Așa cum spuneți, evitam gîlceava. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
declarate ale revistei era să convingă cercurile de stînga din Franța de oportunitatea unei acțiuni occidentale În România, căci „exilații socialiști sînt În același timp și socialiști convinși. Un francez social-democrat nu poate rămîne insensibil la apelurile lor”. În fine, ziaristul Ion Dragu a publicat Cahiers Roumains, care combină articole de analiză politică cu altele de interes comun pentru exilații români. De pildă, În Cahiers Roumains a apărut un articol semnat de mons. I. Kirk, „Despre Misiunea catolică română pentru Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai Întoarcă În țară, declara, sec, dar impresionant, că „pe 10 august [1984, n.n.], dintr-o dată mi-am zis: rămîn În America. În toată perioada cît am muncit, gîndul a zăcut acolo, În subconștient, acoperit de adrenalina zilelor fierbinți”. Alt ziarist Își amintea că „am venit În America În anul 1965, după ce am făcut 16 ani de Închisoare politică În România, și eram amenințat să fiu iar arestat”. Altcineva, plecat din țară În 1972 și ajuns În America un an mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Problema „meditației transcendentale” era În atenția instituției la Începutul ultimului deceniu al regimului comunist (pp. 388-398), Între ofițeri regăsindu-se și „maiorul Priboi Ristea”. O mare parte a documentelor legate de ultimul deceniu de comunism au fost oferite autorului de ziaristul Petre Mihai Băcanu, iar ele se referă la opozanții regimului (oameni simpli, dar și istorici), multe acte de rezistență fiind, fără Îndoială, ocultate statistic. Au fost situații cînd pînă și angajații poliției politice, sătui de minciuna În care trăiau, au
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
radical: fapt semnificativ, Începuse prin a renunța la propaganda de partid, permițînd „discuții libere, neorganizate tematic”, transmise În direct la televiziune, telefoane În direct de la telespectatori etc. (p. 245). Interesant e că și această libertate de expresie este comandată: „De la ziariști [...] am aflat că există indicația ca la radio și televiziune să se reproducă interviuri spontane referitoare la toate problemele care-i preocupă pe cetățeni, fără să li se sugereze teme și răspunsuri, ca pînă acum” (p. 227). Aceasta pentru că, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Byrnes, a decis să trimită În Bulgaria și România o misiune de informare. În aceste condiții avea să ajungă În cele două țări misiunea Ethridge, care „a reprezentat o ultimă Încercare nereușită de a construi o nouă bază pentru discuții”. Ziaristul Mark Foster Ethridge, de la ziarul Louisville Courier Journal, a fost trimis la Sofia și București de James F. Byrnes, pentru a se obține o evaluare obiectivă a situației celor două țări și a putea astfel oferi argumente În discuțiile cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
stilistic, pe atît de potrivită: „România este În situația unui animal intrat pe trei sferturi În gura unui piton. Tot ce mai putem Întreprinde acum, În lipsa unui tratat general, ar fi să-i ținem strîns picioarele din spate” (p. 118). Ziaristul american analiza intențiile sovietice În România și observa că se dorea dominarea acestei țări. Prin formula „guvern prieten” URSS Înțelegea unul pe care Îl putea controla fără probleme. Sovieticii nu aveau Încredere În români, dîndu-și seama că sînt complet nepopulari
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
, Pécs, Ungaria - 4.XI.1940, Sighișoara), traducător. După studii secundare în orașul natal, se înscrie la Facultatea de Științe Juridice din Budapesta, pe care nu a absolvit-o. Lucrează ca ziarist la Pécs și Szeged, apoi se stabilește la Arad. În perioada interbelică colaborează la mai multe periodice transilvănene cu publicistică, nuvele și poezii. Din scrisul lui F. au rezistat timpului doar traducerile. Sub titlul Szerelmes kert [Grădina iubirilor] a publicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286976_a_288305]
-
conferința de presă din 24 ianuarie 1943, președintele a spus că "vom obliga toți inamicii noștri la capitulare necondiționată". Ulterior, protagoniștii expresiei au regretat că au făcut afirmația respectivă. Și-au reproșat că nu au verificat ce și-au notat ziariștii sau că nu au reflectat dinainte asupra a ceea ce spun. Churchill a declarat ulterior: "Eu îmi asum partea mea de răspundere". El mai spune: "Mi-am amintit de profesorul care, la sfârșitul vieții, a fost întrebat de elevul lui devotat
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
autonomă în raport cu factorii politici. Preocupările oricărui sistem de putere politică sunt acelea de a forma un aparat instituțional, un aparat de organisme și de indivizi aserviți intereselor regimurilor politice. Acest aparat funcționează prin instrumente (intelectuali, profesori universitari, lideri de opinie, ziariști și grupuri media, funcționari și aparat birocratic!). Prin aceste instrumente, organizate după idei și afinități comune, se menține un soi de monopol pe discursul public. Un sistem intelectual și politic închis, care devine distrugător și represiv la adresa existenței unor intelectuali
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
BACALBAȘA, Constantin C. (21.VIII.1856, București - 5.II.1935, București), ziarist și memorialist. Provine dintr-o familie stabilită la Brăila, unde tatăl său, Costache, originar, se pare, din Oltenia, a fost mulți ani polițist și apoi șef al poliției locale. Căsătorit cu Aneta (n. Bobescu), acesta va avea mai mulți copii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
un adevărat record în ziaristica românească), o foarte rodnică activitate gazetărească, concretizată în mii de articole publicate succesiv în presa social-democrată, radicală, conservatoare sau în marile cotidiene populare, afirmându-se astfel ca unul dintre bunii condeieri din prima generație de ziariști profesioniști de la noi, animat fiind de idei sincer democratice și cumpănit patriotice. Se cuvine a fi reținută îndeosebi activitatea sa la cotidianul „Drepturile omului”, apărut în februarie 1885, la „Epoca” lui Nicolae Filipescu, lansată tot în 1885 (unde semnează „Cronica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
război, înființează, la 2/15 decembrie 1918, cotidianul de dimineață „Românimea”; trece din nou la „Adevărul”, reapărut în 1918, și apoi, începând din 1925, la „Universul”, celălalt cotidian de mare tiraj al vremii. Ca o recunoaștere a meritelor sale de ziarist profesionist, cu o activitate impresionantă, este ales în 1919 președinte al Sindicatului Ziariștilor din București, calitate în care deschide în 1922 întâiul congres al asociațiilor de jurnaliști din România și prezintă un semnificativ raport asupra libertății presei. În 1935 era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
nou la „Adevărul”, reapărut în 1918, și apoi, începând din 1925, la „Universul”, celălalt cotidian de mare tiraj al vremii. Ca o recunoaștere a meritelor sale de ziarist profesionist, cu o activitate impresionantă, este ales în 1919 președinte al Sindicatului Ziariștilor din București, calitate în care deschide în 1922 întâiul congres al asociațiilor de jurnaliști din România și prezintă un semnificativ raport asupra libertății presei. În 1935 era din nou deputat de Ilfov, ales pe lista liberală (fusese și președinte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
MARIAN, Eugen B. (21.VI.1921, București), traducător și prozator. Este fiul Charlottei (n. Löbel) și al lui Barbu Marian (1876-1942), ziarist la „Universul”. Este fratele lui Paul B. Marian. Urmează la București Liceul „Matei Basarab” (1931- 1939), după absolvirea căruia se înscrie la Facultatea de Drept, luându-și licența în 1947. Lucrează ca ziarist la „Timpul” și „Rampa”, apoi ca redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]
-
Löbel) și al lui Barbu Marian (1876-1942), ziarist la „Universul”. Este fratele lui Paul B. Marian. Urmează la București Liceul „Matei Basarab” (1931- 1939), după absolvirea căruia se înscrie la Facultatea de Drept, luându-și licența în 1947. Lucrează ca ziarist la „Timpul” și „Rampa”, apoi ca redactor la secția de scenarii a Studioului Cinematografic „Al. Sahia” și la secția de limbă spaniolă a Redacției emisiunilor pentru străinătate a Radiodifuziunii Române (1954-1989). Debutează în „Tribuna poporului” (1944). După câteva traduceri realizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]
-
și politice, prin aceași lipsă de scrupule și mimetism ridicol, în piesa lui George Mihail Zamfirescu se decantează valori autentice și compensatoare. Integritatea și spiritul justițiar al lui Pamfil, generozitatea și puritatea Saftei, spiritul civic și combatant, incoruptibilitatea și omenia ziaristului Cătunaru, echilibrează ipocrizia, paiațeria, voracitatea și egoimul lumii de fantoșe în care sunt siliți să viețuiască și care pare o clară imagine a unei societăți genetic debitoare celei genial esențializate artistic de Caragiale. Situată parcă în prelungirea observațiilor monografice asupra
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
delirant, marca decisivă a caragialismului, se poate reconstitui uneori în surprinzătoare contexte romanești, cum ar fi scrierile "trăiriste" ale lui Mircea Eliade, Întoarcerea din rai și Huliganii. Nelipsite de profunzime și de savoare discursivă, dezbaterile aprinse din cadrul grupului boem de ziariști, scriitori, artiști, profesori, etc., din aceste romane se plasează totuși, prin evidentul deficit de finalitate practică, pe un nivel superior al aceleeași paradigme a "marii trăncăneli", plagă nevindecabilă a spiritualității românești. Conceptualizarea abstractă stearpă nu este decât o versiune intelectualizată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]