93,376 matches
-
decembrie '89, impresia că nimeni nu înțelege, de fapt, nimic fiind suverană; remarcam cu ceva vreme înainte, la o altă carte de proză care evoca zilele Revoluției anticomuniste românești, aceeași lipsă a "revelațiilor", aceeași absență a pretenției de a oferi adevărul - în fond, aceeași neîncredere că acesta există. Dacă faptele propriu-zise ale povestirii depășesc uneori granițele realului, această din urmă trăsătură este, din păcate de un "realism" de necontestat, pentru spațiul românesc. Victimizarea nostalgică, scormonitul după scuze sau cosmetizarea vieții, pentru
Scrisul profesionist by Cristina Ionica () [Corola-website/Journalistic/14742_a_16067]
-
gândit! Ar trebui să fie cineva care să distingă vocea mea în poem, să-mi înțeleagă aluziile și metaforele. Mi se pare extrem de interesant ce spui despre Divination by Hair - că "ironia face mâhnirea să amuțească." Poemul acela e într-adevăr un exemplu bun pentru felul cum folosesc eu ironia. LV. în același poem găsim: "Mi-e mai frică/ de mască decât de țeasta de dedesubtul ei." Spre deosebire de mulți Desperado, nu porți mască atunci când scrii poezie. Ești dezarmant de deschisă și
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
liber și se înmulțeau cu prodigalitatea unor flori de cîmp. Caracteristică era și marea lor eterogenie: literatura bună se învecina cu maculatura, broșuri disparate din vechea serie a "Revistei ideii" a lui Panait Mușoiu se amestecau cu numere recente din "Adevărul literar" și "Însemnări ieșene". Mândria tatei consta în colecțiile complete ale "Vieții românești" interbelice și a "Biletelor de papagal". Un volum conținând câteva specimene rarisime ale revistelor de avangardă (între ele " Unu", "75 HP", "Contimporanul" lui Vinea etc.) se află
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
în acest interviu, care se apropie de capăt, n-am avut ocazia să vorbim despre activitatea mea profesorală, permite-mi să profit de provocarea aruncată în ultima parte a întrebării dumitale. Voi spune un lucru simplu, o banalitate. Însă adesea adevărurile esențiale ne întâmpină sub chipul comun și transparent al unor evidențe. Profesoratul n-a constituit în viața mea și nu constituie nici azi, când continui să predau un curs săptămânal la masterat, "doar" o meserie. E mult mai mult decât
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
ai primului ministru. Programul social va fi finanțat fără rezerve, chiar dacă va trebui să luăm bani din altă parte", a declarat recent gureșul ministru al protecției sociale, Sârbu. Aș nota, mai întâi, ambigua folosire a expresiei, �fără rezerve". Gura păcătosului adevăr grăiește! De unde atâtea rezerve, când miliardarii de sub pulpana puterii au supt ultima firimitură din măduva bugetului? Or, strălucita inițiativă de a-i obliga pe proprietarii de case să devină depunători la C.E.C. ar putea fi chiar răspunsul dorit la esopica
Ecorșeul lui Arvinte by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/14944_a_16269]
-
pornesc de la ceea ce aș numi o concepție expresivistă a subiectivității. Această concepție definește subiectul în termenii unei interiorități care și-ar afla expresia organică în gesturi, vorbire, gânduri și alte manifestări exterioare, inclusiv mediul construit. Natura lăuntrică a subiectului condiționează adevărul și semnificația produselor externe ale indivizilor umani. Această natură intrinsecă este percepută ca o sursă de semnificație, ca o interioritate invizibilă pe care o exterioritate vizibilă o exprimă, o dezvăluie treptat, o materializează. Potrivit acestei concepții, faptul că subiectul este
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
nu se situează în vreo îndepărtată preistorie a omenirii, și nici în modelele propuse de religie sau misticism. Mai degrabă am putea spune că Omul fară însușiri găsește această sursă utopică în posibilitățile încă nematerializate ale modernității actuale. Și, într-adevăr, experiența celeilalte condiții era facilitată nu numai de pulsul amețitor și șocurile senzoriale ale metropolei, cât mai ales de beția colectivă, de frenezia pseudo-religioasă, ivite la izbucnirea primului război mondial, evenimentul fundamental ce constituie centrul lipsă al romanului. Neîndoios că
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
întreagă. Cu mare regret trebuie să arătăm că pînă și unii studenți se purtau uneori chiar ca niște fiare, ațîțîndu-l și stîrnindu-i mînia. Să spunem doar că, dintre toate josniciile la care se dedă lumea în universitate, aceasta este, într-adevăr, cea mai scîrbavnică. Adesea, soția tîmplarului sau unul din copii îl lua pe bietul om la cîmp sau la vie, unde el se așeza pe o piatră și aștepta pînă venea vremea să se întoarcă acasă. Trebuie spus că se
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
și-și amintea de lucruri de demult. M-am mirat la un moment dat că își pusese pe perete portretul lui Friedrich cel Mare și l-am întrebat de ce. Mi-a spus: "M-ați mai întrebat, domnule baron" și, într-adevăr, mi-am amintit că-i pusesem aceeași întrebare cu cîteva luni înainte. Tot așa, îi recunoștea pe toți cei pe care îi văzuse deja. N-a uitat niciodată că sînt poet și m-a întrebat în nenumărate rînduri ce am
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
și s-a înduioșat, se uită în gol, își înalță capul, pare rătăcit, abătut, și începe să cînte din gură. Nu mi-am putut da seama niciodată în ce limbă cîntă, dar era atît de pătimaș, încît îți punea într-adevăr nervii la încercare. Cîntul său era trist și melancolic, amintind de bunul tenor de altădată. Iubește mult copiii. Dar ei se tem și fug de el. Moartea îl înspăimîntă peste măsură. De altfel, e foarte temător. Nervii săi îngrozitor de zdruncinați
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
actualizat prin defăimare, chiar la televiziunea publică. A fost atacată statura muzicală a lui Enescu: „Exilul nu este o condiție privilegiată pentru artist. Enescu nu era Stravinsky, nu era Rahmaninov, ca să fim foarte serioși și să fim patrioți în limitele adevărului, iar influența lui asupra artei occidentale, în exil fiind, era limitată. Baza lui de validare era România și acest lucru s-a văzut”, (Ioan Stanomir, TVR2). Din nefericire, acestei luări de poziție i s-a alăturat, în denigrarea marelui nostru
S-au găsit şi denigratori… () [Corola-website/Journalistic/296296_a_297625]
-
la vioară, să dirijez. Aceasta este misiunea mea și scopul turneului pe care îl fac acolo»”, arată revista „Luceafărul”. Nici intrarea lui George Enescu în Marea Adunare, odată cu alegerile din noiembrie 1946, nu a scăpat ochiului vigilent al detractorilor, în pofida adevărului că marele compozitor nu și-a validat niciodată mandatul și nu a participat la vreo ședință. Atunci când un Yehudi Menuhin scrie „pentru mine, Enescu va rămâne întotdeauna una dintre minunile lumii”, un Arthur Rubinstein spune „Enescu stăpânea întreaga paletă a
S-au găsit şi denigratori… () [Corola-website/Journalistic/296296_a_297625]
-
obligat cineva să facă un film cu o scriitură cinematografică atît de mediocră? După cum, îl obligă cineva, astăzi, să apere un film slab și să încerce să rescrie istoria? De fapt, toată această poveste nu e atît o chestiune de adevăr istoric, cît una de bun simț. Trecînd de la o extremă la alta, să părăsim povestea bunului simț absent, și să ajungem la o poveste a unui cu totul alt simț, Al șaselea simț, (simțul unui copil de a comunica cu
Bunul simț și al șaselea simț by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/17233_a_18558]
-
adică un oraș prăpădit, cu locuitori pe măsură, o istorie peste tot la fel dar numai în Isarlîk văzută, simțită și trăită - toate acestea într-o alchimie ale cărei ingrediente, bine dozate, au dat aparentă unei justeți și a unui adevăr." De o cu totul altă părere e Alexandru Dincă, un funcționar din fosta conducere a Naționalului craiovean, care i-a fost coleg și amic secretarului literar: "Ce pot afirmă cu certitudine și în deplină cunoștință de cauză este că pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17543_a_18868]
-
sau etichetarea autorilor drept trădători, dar n-am putut să nu mă întristez de acel dogmatism pe dos al coordonatorilor, și în egală măsură al programatorilor, care avînd în față o generatie virgina, cu mintea disponibilă - au pierdut șansă comunicării adevărurilor esențiale și au confundat istoria tragică și de-atîtea ori însîngerata cu un frivol joc de societate. Ca să devină istorie, trecutul trebuie privit cu gravitate, scuturat de poncife, explicat cu durere. Altfel, el rămîne pradă saltimbancilor politici, care știu mai bine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17543_a_18868]
-
aforismelor și în care doream să-l aud! Trebuia mereu să-l readuc la acel nivel... L-am întrebat de pildă care este conceptul său despre divinitate și el mi-a dat un răspuns minunat (nu știu dacă era într-adevăr un aforism): "Dumnezeu este o entitate nominabilă doar în monologul celui însingurat". Erau sintagme miraculoase, era ceea ce așteptam, dar ele erau rare și sunt tentată să spun că trebuia (rîde) să dau o mînă de ajutor pentru a le putea
Cu Friedgard Thoma despre Emil Cioran: Iubire și scrisori by Rodica Bin () [Corola-website/Journalistic/15684_a_17009]
-
destul de severă cu Cioran. Ați afirmat că ați dorit să-l forțați în relația pe care ați avut-o, să rămînă la nivelul filozofic și ideatic al conversației. Considerați așadar acum că acest final al cărții ar putea fi într-adevăr un reproș? Da, dacă privim lucrurile de foarte departe, da. Această frază finală - în care afirm că este foarte posibil ca viața să nu fie ușoară dar că moartea ar fi putut fi, dacă decizia sinuciderii ar fi fost luată
Cu Friedgard Thoma despre Emil Cioran: Iubire și scrisori by Rodica Bin () [Corola-website/Journalistic/15684_a_17009]
-
de câteva secole, este o constantă represiune a intelectualilor, artiștilor în general. Puterea politică, deși în continuă schimbare, conform naturii sale, a fost permanent preocupată să scape de cei care gândeau cu adevărat, de cei care nu doar că știau adevărul, dar aveau și dăunătorul obicei să-l împărtășească, să-l facă public. Pentru a păși cât de cât pe calea cea bună, românii au nevoie de aportul exilaților, au nevoie de ei pentru că în fapt ei sunt strigătul care se
Au păşit pe calea exilului… by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296311_a_297640]
-
exilaților, au nevoie de ei pentru că în fapt ei sunt strigătul care se întoarce ca un ecou. Murmurul și gemetele nu au ecou. În ziua când românii nu vor mai pleca din țara lor pentru a putea să spună clar adevărul, abia atunci poporul român va fi în rând cu națiunile democratice, libere și suverane.
Au păşit pe calea exilului… by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296311_a_297640]
-
Un politolog occidental afirma că, dacă Balcanii nu ar fi existat, ar fi trebuit creați, „pentru evacuarea laturii întunecate a Occidentului în Orient”. Cugetare plină de sens și adevăr până la începutul amestecului frontal al Ocidentului în construirea unui Orient „după chipul și asemănarea lui”, dar mai important, după propriile... interese. Acum se poate spune că Balcanii „au fost creați“ de mai multe ori, dar de fiecare dată cu o
Diplomaţia balcanică în faţa pericolelor dezbinării Europei by Vasile Leca () [Corola-website/Journalistic/296317_a_297646]
-
respectând norme de moralitate elementară. Și vom prelua dintr-un alt ziar mărturia marelui dispărut făcută actorului Marcel Iureș: „Nu plec nicăieri. De ce mă grăbiți? De ce ne grăbim cu toții? Avem timp!”. „Acum s-a dus...” - conchidea Marcel Iureș. Acum, într-adevăr, avem timp!!!
Un maestru în Panteonul culturii naţionale – Radu Beligan () [Corola-website/Journalistic/296328_a_297657]
-
realizăm în 2016”, spunea la începutul anului președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. Spusele sale erau confirmate la Summitul din luna martie, când se punea pentru prima oară problema gestionării migrației prin semnarea unui acord cu Turcia. Documentul a fost, într-adevăr, semnat în primăvară, dar partea turcă a cerut în schimb liberalizarea vizelor pentru cetățenii ei și perspective clare de aderare la Uniunea Europeană. Bruxelles-ul, presat de fluxul masiv al migrației, le-a promis, dar situația ulterioară nu le-a permis
Multe Summituri pentru… puține soluții () [Corola-website/Journalistic/296340_a_297669]
-
de cel al refugiatului și că există legislație care reglementează situația fiecărei categorii. Și totuși, controverse continuă să apară, în special legate de evoluția refugiaților care se îndreaptă în valuri spre Europa occidentală și care, în opinia multor specialiști, într-adevăr fug din calea războiului și a terorismului, dar în același timp caută și condiții economice și de viață mai bune. Pot fi considerați și refugiați, dar și migranți în același timp? „Europa se află în fața celui mai semnificativ aflux de
Migrant sau refugiat – două feţe ale dislocărilor umane () [Corola-website/Journalistic/296337_a_297666]
-
steag străin, fie țarist, fie habsburgic. Acest fapt obiectiv nu înlătura marea primejdie la adresa statalității românești, aceea de a fi desființată în cazul alegerii greșite a unei tabere care va pierde în mod dezastruos marea confruntare. Ceea ce era foarte aproape de adevărul realității, nenorocita Pace de la Buftea arătând cum ar fi stat lucrurile sub sabia germană. De fapt, încă de la sfârșitul Campaniei de toamnă, începută sub zodia norocului în Transilvania și sub cea a dezastrului în sud - estul teritoriului, pe malurile Dunării
August 1916 – Marea cumpănă by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296350_a_297679]
-
aveau pe Mackensen alături. Dezastrul de la Turtucaia, urmat de eșecul manevrei de trecere a Dunării la Flămânda, au dus la renunțarea la ofensiva din Transilvania, o operațiune care se dovedea un succes. Dar asta s-a întâmplat după luarea deciziei. Adevărul este că decizia de intrare în război s-a luat sub presiune externă - Antanta a somat România să intre în război atunci, la 27 August, și nu mai târziu, ca pe o ultimă șansă. Situația pe frontul de vest putea
August 1916 – Marea cumpănă by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296350_a_297679]