13,876 matches
-
știință (desigur, alese cu grijă, la nevoie cenzurate, și Însoțite de studii introductive destinate să explice cititorului cum trebuie să Înțeleagă lucrurile). Aceeași evoluție și În teatru, și În sălile de cinema. În ce privește formarea tinerilor români, drumul Moscovei este practic abandonat, dar nici drumurile Occidentului nu se deschid prea larg; un număr restrâns de privilegiați ajung la studii sau la specializări În „lumea liberă“. Deschiderea culturală spre Occident se face doar atât cât să atenueze influența sovietică. Modelul invocat nu mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nedreptățească pe altul: și-ar fi ocupat repede locul În pădurea de țepi a domnitorului. Ce vremuri! „Cum nu vii tu, țepeș Doamne?“ este o invocație bine cunoscută printre români, datorată poetului Mihai Eminescu. Când se simt În nesiguranță și abandonați de cei care au răspunderea țării (și asta li se Întâmplă destul de des), românii visează la Vlad țepeș sau la un nou Vlad țepeș. Apoi, sângerosul domnitor a fost și un viteaz apărător al țării, Împotriva invaziei turcești. Iată-i
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
căzut În ruină, ajungând adăpost pentru vagabonzii orașului. Alexandru Ipsilanti și-a Înălțat În 1775-1776 un nou palat, de data aceasta deasupra Dâmboviței, ceva mai sus de Mânăstirea Mihai Vodă. Dar noua reședință a rezistat și mai puțin. A fost abandonată după ce a ars În câteva rânduri, rămânându-i numele de „Curtea arsă“. Se mai păstraseră doar fundațiile, care au dispărut și ele. În schimb, pot fi vizitate ruinele celuilalt palat, „Curtea veche“ și, alături de acestea, Biserica Domnească, rămasă intactă (cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
era decât un student de la N.Y.U. sau la cinematografie, venit în New Hampshire doar ca să Aghețe pe Cineva ca să se Distreze, sau vreun alt golan.“ Ceea ce urmează e din cel de-al treilea roman al meu, American Psycho. „ABANDONAȚI ORICE SPERANȚĂ VOI CEI CARE INTRAȚI AICI stă mâzgălit cu litere roșii sângerii pe zidul de la Chemical Bank în colțul străzilor Unsprezece și Unu și literele de tipar sunt îndeajuns de mari pentru a le putea citi de pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Life Tonight deși radioul nu era aprins, după care a apărut o rampă de ieșire de pe autostradă și un semn deasupra noastră pe care scria cu litere strălucitoare SHERMAN OAKS și atunci m-am gândit la orașul pe care îl abandonasem pe Coasta de Vest și mi-am dat seama că n-avea nici un sens să-i spun asta soției mele, care conducea, fiindcă parbrizul fu pe neașteptate potopit de rafalele de ploaie obturând palmierii și cactușii care străjuiau acum autostrada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Erau atât de multe fotografii încât ochii mei nu reușeau să se focalizeze. În majoritatea fotografiilor apăream eu. Nu m-am putut stăpâni să nu mă gândesc că ele serviseră ca un fel de aducere aminte a faptului că îl abandonasem. Într-o ramă de argint, polaroidul spălăcit cu un băiețel îngândurat, cu bretele și cască roșie de pompier, întinzând inocent o portocală pentru cine făcea poza. Bret, doisprezece ani, purtând un tricou Star Wars, pe o plajă în Monterey, în spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta. Privi peste umărul meu, pe fereastră. E vorba de o deviere radicală. Imediat: eram izolat. Pe cont propriu. Comunicându-i lui Kimball ideile mele despre Clayton nu mai însemna nimic. Nu mai conta acum. Se părea că fusesem deja abandonat de Kimball. Era evident în expresia lui că nu mai avea încredere în intriga povestirii. Scena crimei - asasinatul care a spulberat modelul - de la Orsic Motel, chiar la ieșirea de pe autostradă în Stoneboat era demențial de complicat elaborată. Se găsiseră funii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un teritoriu plat și arid - cu excepția unor copaci de eucalipt care explodaseră din pământ - copaci de care eram sigur că nu existaseră cu o zi înainte. (Estimam că restaurantul se afla la aproximativ cinci mile de câmpul în care fusese abandonată păpușa care ucisese un cal.) Restaurantul era mic și avea o parcare cu pietriș pe jos, constând din maximum douăsprezece locuri, toate goale la ora zece în dimineața zilei de 6 noiembrie. Doar șase separeuri se găseau în dreptul ferestrelor, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și să modific câte ceva. Povestirea ca negare. Curând vocea lui Patrick Bateman începu să vibreze, șoptită și pierdută, până când pâlpâi stins și se vidă. (Însă era teribil de curios, poftea pătimaș, argumentă scriitorul. Să fi fost vina lui că își abandonase sufletul?) Chiar și atunci când e mistuit de flăcări, el declară: „Sunt pretutindeni.“ Exact în momentul în care definitivam această ultimă propoziție, vocile care răzbăteau din DVD m-au forțat să le iau în seamă. M-am întors pe scaun cu fața la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
transformat În spital - numai astfel. Cred că Primăria v-ar acorda grădina, și Reg. 56 (sau 16) fanfara militară . M. Gafița ar putea scoate pliantele și albumele etc. Se poate vorbi cu el, ca apoi să se intervină oficial. Ați abandonat planul cu Monografia „N. Gane”? De bună seamă, că trebuie mai Întâi să fie asigurată baza materială, ca să nu se muncească zadarnic. (Se poate interveni la Edit. „Junimea” la Iași). I-am scris și d-lui Prof. Popa În această
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
odată cu atentatul de la Sarajevo. După Primul Război Mondial, compania care asigura exploatarea Expresului Nord-Sud își pierde dreptul de a mai circula în Rusia, devenită stat totalitar. Tentativele de a-l pune în circulație între anii 1945-1948 eșuează, apoi ideea este abandonată. După 86 de ani, Trenul Literaturii Europa 2000 a preluat vechea tradiție, dar nu pentru a-l reda circulației obișnuite, ci pentru a regiza un experiment singular, literar și uman deopotrivă. Vreme de aproape șapte săptămâni, cât a durat călătoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe ceas. Nu într-atât încât să devină o obsesie, deocamdată. Nu știu cum va fi mai încolo, ne așteaptă alte 17 orașe, cu tot atâtea îmbarcări și împachetări febrile. Totul fiind sub supraveghere - o supraveghere senină, cu zâmbetul pe buze -, ne abandonăm staffului german, care nu va uita, desigur, să dea semnalul de plecare. Afară se lasă frig și începe să plouă mărunt - o schimbare de vreme care pare să anunțe și o schimbare de registru emotiv: vom părăsi canicula iberică odată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
planul. Eu am rămas la Patrick Bruel și Patricia Kaas, ca și la acest marginal François Feldman, memorabil - cum aveam să aflu - doar prin interpretarea câtorva piese. La cât de puțin se difuzează muzica franceză în Basarabia, un teritoriu „francofon” abandonat de francezi, care își camuflează anonimatul și se pitulează prin diverse obscure Alianțe, total ineficiente, mă mir că umila mea competență muzicală nu a „încremenit” în faza Joe Dassin și Mireille Mathieu, așa cum constat - cu stupoare și, vai, jalnică superioritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
despre tehnologia preparării vinurilor de Château Smith Haut Lafitte. Aflăm de la ea că, de când a fost construit, simpaticul castel a trecut în proprietatea mai multor stăpâni, iar actualii proprietari, domnii Cathiard, au avut înainte alte preocupări, pe care le-au abandonat după achiziționarea cramei. Dar iată că vine în pivniță, să ne salute, și dna Cathiard - o femeie între două vârste, zâmbindu-ne încurajator -, ne cere scuze că nu a fost din prima clipă alături de noi, deoarece a avut de dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
târziu, rupt de oboseală, încerc să ajung la hotel, făcând slalom printre mașinile celor care se întorceau de la concert, în vacarmul de claxoane, înjurături și hohote în delir. 17 iunie, sâmbătă Bruxelles VITALIE CIOBANU: Vom ieși din Lille cu autocarul, abandonând pentru prima dată vehiculul care ne-a consacrat. Nu înainte de a ne lua rămas-bun de la fetele din stafful francez, conduse de Katrin Oebel (o blondă ochelaristă, c-un aer de profesoară emancipată), fete care ne-au însoțit, discret, în toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne mai așteaptă?... Tânărul scriitor georgian Lasha Bugadze, de doar 20 de ani, dă un interviu în germană unui post de televiziune. Lasha a prins Trenul Literaturii în ultima clipă, înlocuindu-l pe un scriitor mai în vârstă, care a abandonat din motive de sănătate. Tânărul georgian este destul de tăcut, nu l-am văzut să participe la discuții și nici să citească în fața publicului, iar în discuții particulare se recomandă cu multă încredere drept dramaturg. Mi-a spus că îi place
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Casă a Poporului”). Aflu că o firmă canadiană a cumpărat acum câțiva ani această clădire pe un preț de nimic - valoarea unui apartament la Moscova -, investitorii promițând că vor da clădirii o înfățișare onorabilă și o funcționalitate modernă, dar au abandonat proiectul după câteva luni. E o clădire ce nu se lasă terminată și locuită - răsună refrenul oamenilor cu care vorbesc. Se cade în misticism, se spune că asupra acestui loc planează un blestem. Scheletul neterminatului sediu de partid fusese ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru doamnele de acasă, ținând cont că n-am mai apucat la Malbork. Sporovăim apoi pe terasă, la o bere. Aici ne găsesc și ceilalți membri ai grupului nostru român - Vasile, Nae și Adrian. Aflu de la ei că au fost abandonați pe stadionul din Svetlogorsk, unde e în plină desfășurare un festival etnofolcloric, la care participă colective artistice, meșteșugari din regiunea Kaliningrad (coloanele peste care dăduserăm și noi). Dintre produsele pe care le vând și aici, pe faleză, cele mai populare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
abrevieri enigmatice, îți ofereau această ocazie rară, de a te exprima pe tine însuți și de a te îmbiba cu parfumul, cu spiritul locurilor vizitate. Identitate versus alteritate. Dar pe măsură ce orașele bifate se rânduiau în urma noastră ca niște pungi flasce, abandonate după folosire, și pătrundeam în fosta împărăție scăpătată de la Răsărit, erai confruntat cu realitatea condiției tale perisabile, de senior căzut în dizgrație, trimis în exil, cunoșteai prizonieratul unui angajament pe care nu îl văzuseși până atunci ca pe o corvoadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Va trebui să coboare - grănicerii beloruși sunt de neînduplecat - și să se întoarcă după pașaport. Ce oroare! Vom continua drumul fără bosniac, care speră (și noi, odată cu el) să ni se alăture la Varșovia. Istoriile acestea cu pașapoartele dispărute, uitate, abandonate la hotelul Belarus din Minsk îmi par demne de un thriller... Părăsim țara lui Lukașenko și acest Est postsovietic, cu realitățile și fantasmele lui terifiante. E singurul lucru pe care ni l-am dorit cu ardoare. Am intrat în Polonia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
așa cum vrea el, iar noi ne întoarcem la discuțiile noastre. Vorbesc cu Dana Ranga, pe care n-am văzut-o de la vizita ei la Chișinău, de-acum vreo cinci ani. Dana s-a căsătorit între timp și, se pare, a abandonat ideea de a părăsi Berlinul. Traduce din română în germană, dar nu atât cât și-ar dori și cât ar „merita literatura noastră”. Este entuziasmată de o nouă carte a lui Iordan Chimet, pe care o traduce acum. Scrie versuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai „curat” decât el rusa și a fost, totuși, Ministru de Externe al URRS. Nu, despre Stalin n-a mai amintit. Lascha e și cel mai grăbit dintre noi, vrea să ajungă în această noapte la niște prieteni, așa că ne abandonează, după ce „acoperim”, de la hotel până la Porțile Brandenburg, strada Unter den Linden. Și Andriy Bondar a mai fost, după 1989, la Berlin, așa că nu ne rămâne decât să constatăm, amândoi, cu o competență în plus față de ceilalți, cât de rapid se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ungaria. Cu o cursă apropiată de ora noastră vor decola și ucrainenii. Bagajele sunt la limita admisibilă (trebuie să achiți o taxă suplimentară pentru fiecare kilogram în plus). E din cauza hârtiilor. Și nici măcar nu sunt toate. O parte le-am abandonat la hotel, cu inima îndoită, presat de împrejurări... După o oră și 15 minute de zbor, facem o scurtă escală la Budapesta și, în sfârșit, iată-ne așezați în avionul de Chișinău. Suntem la o altitudine de 10.000 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la Vilnius m-am simțit într-un spațiu benefic, fast, cum spui. Momente dificile am avut, într-o noapte, la Madrid, încercând cu Nicolae Prelipceanu să ajungem la Colmenar, la vreo 15 kilometri depărtare de locul unde pullman-ul defect ne abandonase, după miezul nopții; și la hotelul din Leningrad (nu eram în Sankt-Petersburg decât scriptic), și într-o duminică pustie la Kaliningrad, într-o bibliotecă uriașă în care, pentru prima dată, eram un „străin”. Cineva (chiar VASILE GÂRNEȚ) m-a rugat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
susținătorii lor. Însă nu li se întâmplă nimic, atât timp cât ucigașii operează în altă parte. Cineva din Trenul Literaturii m-a întrebat cum poate Guvernul spaniol să tolereze aceste lucruri. Dar ce altceva ar putea să facă un regim democratic? Să abandoneze 88% din populație în mâinile acestor ucigași? Tancurile Armatei spaniole nu pot intra în Țara Bascilor, pentru că aceasta nu este o cale democratică de a rezolva problema. Și nici majoritatea populației nu dorește acest lucru, chiar dacă separatiștii ne împing spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]