43,150 matches
-
sale vieți. Povestește lucruri pe care nu le-a trăit decât în închipuire și, uneori, imaginația se cocoață în locul soartei. Pe vremuri, am iubit o femeie de care m-am despărțit pentru că la un moment dat am înțeles greșit o absență a ei. N-am întrebat-o nimic și am dispărut fără nici o explicație. După ani de zile am reîntîlnit-o și am stat de vorbă. Atunci am priceput că întreaga tăcere care se așternuse între noi fusese rezultatul unei închipuiri. Dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
răspândească în oraș un fel de teamă bizară. Ziarele au scris la început ceva despre asta, apoi, deodată, au tăcut. Unii erau de părere că totul era trecut sub tăcere pentru ca să nu sporească și mai mult panica populației, deși tocmai absența oricărei știri avea darul să creeze panică. Efectul a fost că frica s-a întins ca o molimă. Oamenii nu știau de ce anume le era frică, dar ieșeau din ce în ce mai puțin seara. După o anumită oră, străzile rămâneau practic goale. Cei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
hoți, de câini și de dresori. Și toate acestea se anulau reciproc. Într-una din acele seri, telefonul a sunat din nou. Era el. Mi-a zis "bună seara" și în loc de obișnuitul "ce mai faci?" sau de o explicație a absenței sale m-a întrebat cu glas precipitat: "Ai auzit și tu ce se întîmplă?" "La ce te referi?" La povestea cu câinii, bineînțeles. Câinii și becurile sparte." " Da, sigur că știu", i-am zis. A tăcut o vreme și a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
n-o crezuse în stare și care a ajuns la paroxism când s-a auzit că prietenul căruia îi împărtășise la telefon bănuiala lui a fost mușcat de un câine turbat. Din ziua aceea și-a dat seama că, în absența lui, ea începuse să-i umble prin hârtiile unde-și ținea un fel de jurnal profesional. Le găsea prea meticulos aranjate. Spiritul ei ordonat nu suporta odată ce punea mâna pe un lucru să nu-l aranjeze cum trebuia; sau poate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
atunci. În aceeași dimineață, tribunalul a stabilit identitatea prizonierilor. Acestora le mai rămânea un singur drum de făcut: spre ghilotină. L-au parcurs, duși în trei căruțe, pe străzi unde răsunau fără încetare strigătele de veselie și imprecațiile. Interpretați, oare, absența gesturilor de compasiune, râsetele și imprecațiile ca un semn de vinovăție a condamnaților? Dacă există vreo vinovăție aici, ea aparține, cred, numai celor care se grăbesc să râdă de cei învinși după ce înainte s-au prosternat în fața lor. Versatilitatea e
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ea îmi umplea visurile. În după-amiezile când trebuia să vină, o așteptam cu neastîm-păr și încordare. Dacă se întîmpla să lipsească mă îmbolnăveam pur și simplu de dor. Nu știu dacă în patologia umană exista o boală mai crâncenă decât absența Mihaelei. Și totuși, stăruia în mine o idee mereu trează, obsedantă: ― Nu, n-o iubesc. Totul nu se reduce decât la o beție a simțurilor, o sete căpiată de făptura ei. După ce-mi potolesc această sete, sânt sigur c-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ar fi lipsit de spontaneitatea gestului și în acest caz impulsul ar fi fost sugrumat, anulat de tendințele bune ale eului. ― În definitiv, am destul timp să hotărăsc ce-mi rămâne de făcut. Gândeam fără gânduri, sau mai precis în absența conștiinței. Situația era desigur cântărită în străfundurile inconștientului, care lucra febril fără să-mi comunice deciziunile. (Și acest lucru aveam să-l verific mult mai tîrziu.) Deocamdată în conștiința mea domnea pustiul, acalmia, haosul ― ca după o catastrofă. Cum stăteam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
șase urechi în plus care aveau ce auzi și difuza. Astfel stând lucrurile m-am gîndit: de ce n-aș lăsa pe Mihaela să treacă mai departe în ochii personalului medical drept soția celuilalt așa cum fusese considerată din capul locului? Prin absența mea (atitudine care însemna pur și simplu abandonare) îi aplicam cea dintâi pedeapsă pentru fapta ei, dîndu-i totodată a înțelege la ce trebuie să se aștepte când se va întoarce acasă. Cu toate astea, după câteva ore, mi-am schimbat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-o nervoasă, evitam să mai calc cu piciorul pe la spital câtva timp. În schimb se ducea Alexa. Fractura mergea spre vindecare. Alexa mă asigură că Mihaela se va întoarce acasă în săptămâna viitoare. III Într-adevăr se întoarse. După o absență de aproape o lună. Zamfira, cum o zări la poartă, coborî fuga în curte s-o întîmpine și să-i ducă valiza cu lucruri. Zburda slujnica de bucurie, ca un câine credincios la vederea stăpânului. Vazînd scena de la fereastră, mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prezența Alexei.) I-am trimis invitația prin curier special, ca să am siguranța că a primit-o. Și cu toate astea n-a venit. Degeaba căutam s-o descopăr prin furnicarul nuntașilor. Această căutare insistentă (nu reușeam să mă împac cu absența Alexei) atrase oarecum atenția unor rude. Chiar Cecilia care observa atât de greu, mă întrebă: ― Pe cine tot cauți? ― Fericirea, i-am spus dînd-o prin glumă, cu toate că numai de așa ceva nu-mi ardea. Mă așteptam să-mi răspundă că "fericirea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
grijă benedictină la cutiu ța cu nostalgii! Muzeul jucăriilor din Praga și al trăsurilor din Lisabona. Fadoul din cârciumele Alfamei. Liniștea disciplinată din banlieurile Genevei. Forfota pestriță de pe Podul Rialto. Nostalgia turnului Belem, stâncile aspre de la Cabo da Roca, divina absență a tavanului de la Batalha și dulceața goticului manuelin. Strahovul, Mala Strana, Place des Vosges, scârțâitul melancolic al treptelor în Casa Goethe din Frankfurt. Refluxul magnific de la Boulogne sur Mer. Străduțele insomniilor cioraniene din Sibiu și Rășinari. Cerul de la Sf. Gheorghe-Deltă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
teze doctorale, publicații la Routledge, alintări administrative, vacanțe mirifice, ajutat din plin rudele rămase acasă... Tot tacâmul. Ei ne-au zdruncinat serios convingerea că de România se alege sistematic praful, amintindu-ne că, în cei zece ani ai lor de absență, au dispărut dughenele ce sufocau trotuarele, câinii vagabonzi, munții de gunoaie dintre blocuri, aurolacii din scările blocurilor, spectrul vadimist și spaima mineriadelor, în vreme ce tot mai mulți colegi de-ai lor își făceau nume, firme și chiar averi în Apus, tot
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
când ieși la pensie, ai senzația că „țara te vrea mort“, iar tot ce ține de meritocrație, spirit concurențial, demnitate profesională și frumusețe etică se sufocă sub talpa corupției generalizate, a neofanariotismului, clientelismului și nimicniciei!? Că generația mea supraviețuiește în absența ideii de viitor, în deriziunea grotescă a prezentului, cu tristele fantasme ale trecutului!? Și că mă doare al dracului să citez, pentru a subscrie cu lacrima-n gât, din cartea lui Gabriel Liiceanu, Întâlnire cu un necunoscut, pasaje precum acestea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
început. Poate-or da zeii Sinaiei și s-o alcătui cândva un fain costum editorial acestui oraș „ca un stomac“, oraș al dulcilor plăceri cu panaș, de la Oppler și Matheescu la Mazăre, Manolescu, Voinea și „Villa Măndica“... fie și în absența lui Mișu locotenentul, acel „mucalit al dracului“ care „cântă teribel“ și-o face pe încă juna madam Georgescu din Tren de plă cere să exclame bovaric (a doua zi): „Ah! mamițo! me nuetul lui Pederaski... mă-nnebunesc!“ 9 septembrie 2010
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
literare din București Uite că ți se mai împlinesc și unele visuri editoriale. Mare lucru-n coșmarul general! Pe lângă mult (și inutil) speratele istorii ale uniunilor de creație, am reclamat de mai multe ori în ultimii douăzeci de ani incredibila absență a ghidurilor culturale bucu reștene, a albumelor cu casele memoriale și statuile existente în oraș, ca și cu monumentele funerare scrii toricești din Bellu și alte cimitire. Or, anul ăsta au apărut sinteza Vic toriei Dragu Dimitriu Povești cu statui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
admir de când i-am citit (și, apoi, citat) un strălucitor eseu despre virtuțile dealului „magnetic“ al Filaretului, după care ne-am întâlnit la o emisiune TV a lui Vlad Zografi croită fest pe tiparele paseismului valah -, toate celelalte nume, în absența unui CV cât de mic, l-au lăsat în ceață pe neofitul întru arhitectură care sunt. Recunosc, mă mișc în context precum puricele pe elefant, astfel încât n-am avut decât să citesc intervențiile și să optez instinctiv cu cine simpatizez
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
redacțional - când am alcătuit antologia De la coroana regală la Cercul polar ! Numai ce-i șoptești astăzi unui editor cuvântul antologie, că-i vine să se urce pe pereți. Mai bine să trecem la câteva subiecte infinit mai fezabile. Nu înțeleg absența lui Schopenhauer din panoplia noastră editorială. Omul care a amprentat decisiv sufletul „poetului național“, ins cu operă de importanță (cel puțin) continentală, este lăsat la noi în seama unei antologii maioresciene de aforisme, a unei discutabile ediții basarabene și a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și un fax și a născut Agenția. Punct. Iar demonstrația de forță din acest 24 februarie a fost una desăvârșită, amuțitoare. Când au mai fost de întâlnit, la fel de zâmbitori, în aceeași sală Ion Iliescu și Emil Constan tinescu (mare păcat absența lui Traian Băsescu, premiat laolaltă cu ceilalți doi! Prezența lui ar fi fost de un șic nebun, demonstrând nonșalant nepăsarea suverană a sulta nului, seducătoare pentru admiratori, dezarmantă pentru inamici), Mugur Isărescu, Angela Gheorghiu, Elena Udrea și Ion Țiriac, Petre
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu ne înșurubasem bine respectabila anatomie pe scaune, că ghidușul Cătălin Ștefănescu m-a zăpăcit cu o întrebare casantă: cum apare bogăția în literatura română? Eu tocmai depliasem fișele cuminte redactate acasă, unde glosam lipsa culturii bogăției la români, alături de absența culturii (britanice) a victoriei, lipsa colocvialității (franco) salonarde și crunta carență a disciplinei (ger mane) a muncii în spațiul valah. De unde atâta Max Weber și „ethosul protestant al muncii“, atâta cult al economiei, prudenței, eficienței și slujirii, atâta simț civic
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
existente („Departa mentul românilor de pretutindeni“) și se anulează un prestigiu internațional indubitabil, arhidovedit de mărturiile celor mai solide instituții mass-media europene și mondiale, foruri culturale internaționale, sfera EUNIC ș.a.m.d. În fond, ce șochează din capul locului este absența unui Raport oficial care să justifice subordonarea. Ce va să zică „evitarea oricăror nereguli financiar contabile, de genul celor evidențiate, în timp, de Rapoartele Curții de Conturi“? Ce înseamnă „prelungirea efectelor profund negative ale unor stări de lucruri“?!? Nu am de gând
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Dumneavoastră puteți dovedi oricând, cu câteva argumente simple, că povestea legării lui Ulise de catarg e o minciună simpatică. Uitați, totuși, ceva: că transformarea sirenelor în stânci a fost o mare greșeală a culturii grecești; poate, cea mai mare, întrucît absența sirenelor și a cântecelor lor vrăjite implică riscuri și mai mari decât cele înlăturate de moartea lor. Și nu v-ați temut, oare, niciodată că riscăm să devenim prea pozitivi? Eu, unul, domnilor, cred că n-avem ce căuta la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Mutatis mutandis, evident. Zidurile aureliene au devenit gard metalic. Pretorienii au devenit jandarmi. Iar eu stau, după ce am ieșit din apă, ante portas. Fructul oprit, chiar dacă e putred, atrage. Cineva se plânge pe terasă că nu mai poate scrie în absența cenzurii. Teama de cenzură îl stimula. Îl făcea să caute mijloacele prin care o putea păcăli. O aluzie curajoasă strecurată printre rânduri stârnea admirația cititorilor. Acum, pe cine mai interesează curajul? Tocmai opreliștile au stimulat forțele creatoare. Concluzia ar fi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
superficialitățile pe care, azi, nu mi le pot explica decât acceptând că, la un moment dat, m-am schimbat radical. Tatăl meu îmi povestea că, la sfârșitul primului război mondial, când s-a întors în sat, după cinci ani de absență, părinții săi nu l-au recunoscut. Se schimbase, dramatic, în tranșee, fără să-și dea seama. Ce va fi ținut locul războiului la mine? Dacă n-ar suna pretențios, aș zice că decisivă a fost, poate, clipa când am descoperit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nebunie? Gerard de Nerval se plimba, în Egipt, prin bazare, îmbrăcat cu o mantie din păr de cămilă, refuzând să vadă ruinele antice, Iar Holderlin suferea că lumea e părăsită de zei. Theo pare să simtă și el lipsa zeilor. Absență care-l revoltă. Pentru a face realitatea suportabilă, zicea Proust, toți suntem obligați să întreținem în noi niște mici nebunii. Bate mai departe vântul. În port, nu se văd valuri mari, dar în larg continuă să fie furtună. După ce-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
făcut inspecție Școalei Primare de Fete N-o 1 din orașul Roman și am onoarea a supune cunoștinței d-voastre observațiile mele. În clasa 1 se aflau douăzeci de eleve, în clasa a III-ia numai trei, din treisprezece înscrise. Cauza absențelor mi s-a spus că e apropierea sărbătorilor. În clasa a II-ua citirea merge binișor, toate celelalte obiecte însă rău. La aritmetică elevele nu sânt sigure în numerațiune, nici în adunare și înmulțire. În privirea gramaticei (care s-a predat
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]