9,371 matches
-
un partinic flexibil, Slánský, deși eminamente stalinist (ca și Rajk), era evreu. La Început, Gottwald s-a opus arestării lui Slánský - cei doi colaboraseră strâns la epurarea din ultimii trei ani a colegilor lor: dacă secretarul general era pus sub acuzație, Gottwald Însuși putea fi la rând. Dar sovieticii au insistat, prezentând dovezi false ale legăturilor lui Slánský cu CIA, iar Gottwald a cedat. La 23 noiembrie 1951 Slánský a fost arestat; i-au urmat, În câteva zile, comuniștii evrei de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anterioare) prin care partidul leninist Își reducea efectivele și se pregătea de luptă. Învinuirea adusă lui Rajk În 1949, de conspirație cu Statele Unite și Marea Britanie pentru răsturnarea regimului, era plauzibilă pentru mulți comuniști și pentru simpatizanții din Vest. Chiar și acuzațiile absurde formulate Împotriva lui Slánský et al. erau clădite pe adevărul general admis că Cehoslovacia avea mai multe legături cu Vestul decât celelalte state din bloc. Dar de ce Rajk? De ce Slánský? Cum erau aleși țapii ispășitori? În ochii lui Stalin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
făcuse acolo. Comuniștii care luptaseră În anii ’30 În războiul civil din Spania (și erau mulți din Europa de Est și Germania) au fost primii suspectați. László Rajk luptase acolo (În calitate de comisar politic al „batalionului Rákosi”), ca și Otto Sling, unul dintre acuzații În procesul Slánský. După victoria lui Franco, mulți veterani din Spania s-au refugiat În Franța, ajungând În lagărele de concentrare locale. De acolo, mulți s-au alăturat Rezistenței franceze, unde au luptat alături de comuniști din Germania și din alte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vestul pe vremea când activau În MOI, ceea ce a trezit bănuielile lui Stalin și li s-a imputat ulterior. Comitetul Antifascist Evreiesc din URSS fusese instruit În timpul războiului să stabilească legături cu Vestul pentru a dovedi atrocitățile naziste - mai târziu, acuzațiile penale au fost elaborate pornindu-se de la aceste activități. Comuniști germani ca Paul Merker, care a petrecut anii războiului În Mexic, comuniști slovaci ca viitorul ministru de Externe Clementis, care a lucrat la Londra, și cei care rămăseseră În regiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceste activități. Comuniști germani ca Paul Merker, care a petrecut anii războiului În Mexic, comuniști slovaci ca viitorul ministru de Externe Clementis, care a lucrat la Londra, și cei care rămăseseră În regiunile ocupate de naziști - toți erau vulnerabili la acuzațiile că fuseseră contactați de agenți occidentali sau că au colaborat prea Îndeaproape cu necomuniștii În mișcările de rezistență. Josef Frank, un comunist ceh care a supraviețuit Încarcerării la Buchenwald, a fost acuzat În procesul Slánský că profitase de timpul petrecut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ambițiilor teritoriale sârbe ce amenințau Bulgaria). În loc să-l salveze, acest lucru i-a exacerbat vina: Stalin nu căuta consimțământul altora, doar obediența lor neclintită. În fine, instrumentalismul cinic și reglarea de conturi aveau o pondere semnificativă În selectarea victimelor și acuzațiile ce li se aduceau. Cum spunea Karol Bacílek pe 17 decembrie 1952, la Conferința Națională a Partidului Comunist din Cehoslovacia, „În final, partidul este cel care va hotărî, cu ajutorul organelor de securitate națională, cine e vinovat și cine nu”. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sovietice; numai Moscova putea autoriza excepții. „Supraevaluarea” În cazul cehoslovac era o practică sovietică arhicunoscută, iar procurorii o știau prea bine: era un canal prin care lichiditățile ajungeau În Vest, via Praga, pentru operațiuni de spionaj. La fel de cinică era și acuzația ( În cadrul unei Întregi campanii de defăimare) adusă Anei Pauker, căreia i se reproșa simultan „deviaționismul” de dreapta și cel de stânga: mai Întâi se opusese colectivizării rurale, apoi Îi obligase pe țărani să intre În colective Împotriva voinței lor. Rajk
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
te Împotrivești violenței sau luptei de clasă când „violența albă” capitalistă face victime În fiecare zi. Dar În Franța, apelul la soluții violente nu reprezenta doar proiecția În viitor a unei experiențe recente. Era și ecoul unei moșteniri mai vechi. Acuzațiile de colaborare și trădare, setea de pedeapsă și visul unui nou Început nu au apărut odată cu Eliberarea. Ele recapitulau o venerabilă tradiție franceză. Încă din 1792, cei doi poli ai vieții publice franceze, revoluționar și contrarevoluționar, au exemplificat și perpetuat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu e nimic rău În a-ți ucide dușmanii politici. Cusurul Pragăi era că „ceremonia prin care sunt uciși șprocesul-spectacolț nu Înseamnă nimic pe lângă ce ar trebui să vedem dacă violența ar fi justificată din perspectiva comunistă. La urma urmei, acuzațiile sunt, la prima vedere, cât se poate de plauzibile”. Intelectualii francezi care vizitau blocul sovietic se extaziau mai mult decât oricine dinaintea comunismului În construcție. Suprarealistul Paul Éluard se adresa În 1948 unui public bucureștean (fără Îndoială perplex): „Vin dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmau cu sfințenie noile directive sovietice, revista de cultură a partidului, Les Lettres françaises, a publicat o serie de articole În care se susținea că amintirile lui Kravcenko erau cusute cu ață albă: o făcătură a serviciilor secrete americane. Când acuzațiile au fost repetate și amplificate În aprilie 1948, Kravcenko i-a dat În judecată pentru calomnie. La proces, care a durat din 24 ianuarie până pe 4 aprilie 1949, Kravcenko a chemat În apărarea sa o serie de martori Întrucâtva obscuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din francezii de vârstă adultă considerau că Planul Marshall nu reprezintă o amenințare serioasă pentru independența Franței; suspiciunea față de implicarea Americii a fost alimentată În continuare de spectrul războiului În 1948 și de luptele din Coreea doi ani mai târziu. Acuzațiile fabricate de comuniști - că armata americană folosea arme biologice În Coreea - au găsit un public receptiv. În probleme culturale, comuniștii nu aveau nevoie să ia inițiativa. Teama de dominația americană și de pierderea autonomiei și inițiativei naționale a adus În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe moment, America reprezenta un pericol mai insidios și mai durabil. Aceste vederi au câștigat teren după izbucnirea războiului din Coreea, când Statele Unite au Început să pledeze pentru reînarmarea vest-germanilor. Comuniștii puteau combina acum atacurile asupra ex-naziștilor din Bonn cu acuzația că America sprijină „revanșismul fascist”. Ostilitatea naționalistă față de „anglo-americani”, Încurajată În timpul ocupației, dar Înăbușită după eliberare, a fost scoasă de la naftalină și repusă În circulație În Italia, Franța și Belgia, precum și În Germania, de către Brecht și alți scriitori est-germani. Vrând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În anturajul lui Stalin. Situația a fost paradoxală: cu toate psihozele sale, Beria era un partizan al reformelor și chiar a ceea ce se va numi „destalinizare”. În scurta perioadă dintre moartea lui Stalin și propria arestare, el a dovedit că acuzațiile din „complotul doctorilor” fuseseră fabricate, a eliberat o parte din prizonierii din Gulag și chiar a propus reforme În statele-satelit, spre confuzia șefilor de partid de acolo. Noua conducere, colectivă cu numele, dar În care Hrușciov a devenit rapid un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Rákosi să-și atragă dizgrația Moscovei. Așa cum am văzut, Hrușciov era dornic să restabilească legăturile sovieticilor cu Iugoslavia. Pe de altă parte, Rákosi jucase un rol important În cursul isteriei declanșate Împotriva lui Tito din anii precedenți. Nu Întâmplător acuzația de „titoism” atârnase atât de greu În procesele-spectacol ungare, mai ales În procesul lui Rajk: În acele Împrejurări, Partidului Comunist Maghiar Îi revenea rolul de procuror și conducerea se achitase cu zel de această sarcină. Rákosi era așadar pe cale să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Belgradul, autoritățile de la Budapesta au permis reînhumarea publică a lui László Rajk și a victimelor procesului care i se Înscenase. Béla Szász, unul dintre supraviețuitorii procesului Rajk, a vorbit la Înmormântare: După ce László Rajk a fost executat pe baza unor acuzații fabricate, rămășițele lui s-au odihnit timp de șapte ani Într-un mormânt necunoscut. Însă moartea lui a devenit un avertisment pentru poporul maghiar și pentru Întreaga lume. Pentru că sutele de mii de oameni care trec pe lângă acest sicriu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
publice). Iar dacă săvârșeau o crimă sau altă infracțiune majoră, riscau spânzurătoarea. În 1959, edificiul convenției a Început să se surpe. Legea Publicațiilor Obscene din acel an stipula că o lucrare literară destinată adulților și necenzurată era la adăpost de acuzația de „obscenitate” dacă era „În interesul științei, literaturii, artei sau educației”. Din acel moment, editorii și autorii se puteau justifica la tribunal invocând valoarea de ansamblu a cărții, folosind În apărare opinia „experților”. În octombrie 1966 a avut loc faimosul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În școli și uzine deopotrivă - erau nu numai imposibile, dar și indezirabile. Compromisul era un eșec. Rămâne de discutat de ce marxiștii italieni „neoficiali” au preferat această cale. Partidul Comunist Italian era vulnerabil, prin strategia sa etern subtilă și flexibilă, la acuzația că lucrează În „sistem” și că e direct interesat de stabilitatea politică - fiind astfel, În cuvintele criticilor săi, „obiectiv reacționar”. Iar sistemul politic italian era deopotrivă corupt și imun la schimbare: În alegerile parlamentare din 1968, și creștin-democrații, și comuniștii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cea mai amenințătoare În Germania și Italia. Legătura dintre politica extraparlamentară și violența pură s-a revelat pentru prima oară În Germania, În aprilie 1968, când patru tineri radicali - printre care Andreas Baader și Gudrun Ensslin - au fost arestați sub acuzația că au incendiat două mari magazine din Frankfurt. Doi ani mai târziu, Baader a evadat din Închisoare În cursul unui raid armat plănuit și executat sub comanda lui Ulrike Meinhof. Ea și Baader au emis apoi „Manifestul Gherilei Urbane”, anunțând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
70 se discuta mult și aprins despre așa-zisa „neguvernabilitate” a Marii Britanii: impresia generală era că politicienii au pierdut controlul nu numai ca factori de decizie, ci și ca patronat sau forțe de ordine. Partidul Laburist, vulnerabil de obicei la acuzația că nu putea dirija economia, după „iarna vrajbei” a fost acuzat că nu putea să conducă nici măcar statul. În campania pentru alegerile din 1979, conservatorii au mizat nu doar pe nevoia de rigoare economică și management financiar adecvat, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
critici, ci și de evenimente. Când Arhipelagul Gulag a apărut În franceză, cotidianul comunist L’Humanité l-a expediat sumar, amintind cititorilor că, de vreme ce „toată lumea” știe deja despre Stalin, să reiei toată povestea era un semn clar de „antisovietism”. Dar acuzația de „antisovietism” Își pierduse din vigoare. După invazia sovietică, măsurile represive din Praga și zvonurile despre „revoluția culturală” din China, condamnarea fără apel a proiectului comunist de către Soljenițîn era verosimilă chiar și pentru foștii simpatizanți - sau mai ales pentru ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stat unic și manifestările naționalismului slovac au fost descurajate. Ba chiar, În primii ani de stalinism, „naționalismul burghez slovac” se număra printre capetele de acuzare fabricate pentru inculpații din procesele-spectacol: Gustáv Husák a petrecut șase ani În Închisoare sub această acuzație. Cu timpul, comuniștii din Cehoslovacia, ca toți ceilalți, au constatat că Încurajarea unui naționalism moderat putea fi avantajoasă. Răspunzând unei astfel de tendințe În Bratislava, reformiștii din 1968 au propus, așa cum am văzut, o nouă Constituție federală pentru două republici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu a abuzat de prerogativele sale, informațiile pe care le controla n-au fost practic folosite niciodată pentru obținerea unor avantaje politice. Exact teama față de asemenea abuzuri a Împiedicat aplicarea unor proceduri similare În restul Europei de Est. În Polonia, acuzațiile de colaborare au devenit o modalitate obișnuită de a-i discredita pe adversarii politici - chiar și Lech Wa³êsa a fost acuzat În anul 2000 de colaborare cu fostele servicii speciale, deși acest lucru nu a fost niciodată dovedit. Un ministru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
său, fostul premier Bettino Craxi, a fost nevoit să se exileze pe celălalt țărm al Mediteranei, În Tunisia. Dar afacerile socialiștilor erau legate inextricabil de cele ale creștin-democraților, vechii lor parteneri de coaliție. A urmat un val de arestări și acuzații care au discreditat și mai mult ambele partide; În cădere, ele au antrenat tot sistemul de pacte și combinații politice care definise politica italiană timp de două generații. În alegerile din 1994, practic toate partidele importante din Italia, cu excepția foștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi adus În fața tribunalului, Bousquet a fost asasinat În chip convenabil (de un „nebun”) În 1993. După condamnarea lui Touvier și În absența lui Bousquet, justiția franceză și-a făcut În sfârșit curaj (după moartea lui Mitterrand) să pună sub acuzație, să aresteze și să urmărească În justiție o altă figură majoră: Maurice Papon. Membru al guvernului și șef al poliției pariziene sub Charles de Gaulle, Papon lucrase În timpul războiului ca secretar general al regiunii administrative Bordeaux. Aceasta era o funcție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
consolidarea cu imunitate veșnică a parlamentarilor precum foștii securiști. La fel, mita și șperțul au înlocuit morala și prețuirea omului. Toate virtuțile sunt zadarnice. Impostura stinge orice avânt. Sunt tulburat! Pe noi, legionarii, vor să ne scoată din luptă sub acuzație de fascism, de aceea legionarii au rămas în același teritoriu izolați, batjocoriți, fără drept la cuvânt, fără drept de apărare și dacă s ar putea să ne izoleze în Insula Șerpilor, precum preconiza marele dezmățat Carol al II-lea cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]