24,560 matches
-
el - și el mă refuză. Am rămas suspendat, sunt într-o situție destul de încurcată, de confuză: plecat dintre cei vii, dar nici mort propriu-zis, ci aruncat între cer și pământ, între lumi, plutind în spațiul intermediar, al nimănui, ca la aeroport, când nu mai ai nici o cetățenie, ai fost expulzat dintr-o țară, dar n-ai fost acceptat în alta, aruncat între a fi și a nu fi, sau între a-fi-omenește și a-fi-cerește, a-fi-în-duh. Cum vine asta? Deocamdată nu realizez eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ca de obicei de treburile personale, cu un „poate că am să revin mai pe seară!“; - În sfârșit, plecarea din țară a lui Radu... „Peste două săptămâni Radu pleca spre Buenos Aires. Părinții săi, prietenii și Paul l-au condus la aeroport. Era o zi cețoasă. În câteva clipe avionul se ridică peste pătura joasă de nori și dispăru în lumină. Pe pământ însă ploaia continua să cadă în picături rare, obosite... Pentru Paul, care fusese mobilizatorul celor două familii și veriga
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Brăilei. Regăsesc cu deliciu surâsul fals și vidat de orice semnificații al occidentalului, pe care îl credeam aproape uitat. Întreb în engleza mea aproximativă cum se vor întoarce acasă, la Antipozi. Îmi răspund calm: "back to Europe" (se refereau la aeroportul din Frankfurt!), de acolo zbor de 14 ore până la Tokio și așa mai departe, în total cam 28 de ore de zbor efectiv, dacă am înțeles eu bine. Expresia "back to Europe", rostită spontan de acești oameni naivi și deloc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu niscaiva frumuseți care se dezbracă pentru presă și pentru cauza cea bună; cu frigul de afară, mai bine Love Zoo decât Anti Zoo. Mă întreb ce soluție vor găsi până la urmă, poate se vor dezbrăcă în salonul VIP al aeroportului, între două conferințe de presă. Frizeria "Nino coiffeur" se găsește la numărul 28, Rue de Carouge. O arteră intens circulată, care făce legătura între Geneva și orășelul satelit Carouge. I-am călcat prima oară pragul sfătuit de un prieten român
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din departamentul de PR al companiei care practică această formă de sclavie modernă încearcă să reziste tirului întrebărilor de "stânga" venite din partea reporterului M6, aducând diverse argumente. Unul dintre ele: Ne purtăm frumos cu ei, îi așteptăm cu ciocolată la aeroport". 17 martie 2001 Astăzi mi-a fost dat să cunosc cea mai pură întruchipare a urii față de străini. Reveneam din Franța cu rucsacul plin de cumpărături. A trebuit să mă opresc pentru a-mi ajusta o curea la rucsac. Dureri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
manifestă deschis neîncrederea față de România, pe care a vizitat-o chiar în noiembrie 1989. Să mă enervez? Ca occidental și observator neutru, are dreptate când descrie mizeria de atunci. Sau modul în care a fost exemplar stoarsă de bani de la aeroport până în cel mai umil sat pe care l-a vizitat. Să continui seria interogațiilor mele asupra teribilei condiții de român? Despre diplomația informală practicată de noi, studenții români, în astfel de ocazii, mai eficientă decât a anumitor funcționari agramați de la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sunt renovate impecabil și găzduiesc muzee, galerii de artă contemporană, cafenele liniștite. Engleza imposbilă care se vorbește acolo, cu un accent dur ca un fierăstrău pe timpan. Atât de greu de înțeles, încât americanii cu care stăteam la rând în aeroportul local nu înțelegeau anunțurile din difuzoare. Adolescentele pe jumătate despuiate la o temperatură de 6-7 grade Celsius, îngrămădite ca niște pui de găină pe creanga de arbore în celebrele cab-uri englezești, chicotind și înjurându-se una pe cealaltă pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
universitații, presărat cu tot felul de morminte de francmasoni. Vechi, de secol XIX, aveau o arhitectură atât de stranie încât îți înghețau sângele în vine. Erau foarte vizibile din biblioteca universității. În fine, șoferul taxiului care m-a condus la aeroport și din engleza căruia nu înțelegeam decât un "san" pe finalul frazelor și numele echipei "Steaua Bucharest". Am uitat să scriu că în Liverpool fotbalul este religie, mai practicată decât religia anglicană. De altfel, imensa catedrală din oraș, neagră ca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cei doi artiști au plusat pe neînțelegerea demersului lor, implicațiile sociologice ale refuzului artei etc. Am citit un interviu cu ei doi publicat într-o prestigioasă revistă de artă. Interviul era mai interesant decât "opera" în sine.) Întâlnire întâmplătoare pe aeroportul din Otopeni cu Ileana, fostă colegă de clasă în liceu. Ne observăm reciproc urmele timpului pe față și am vrea să nu fie adevărat ceea ce vedem. Ne citim unul altuia bătrânețile incipiente, ca într-o carte deschisă. Posteriorul semeț al
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ea pleacă la Londra, trimisă de multinaționala pentru care lucrează în România, eu mă întorc la Geneva. M-am întristat: nu trebuie tulburate apele adânci ale memoriei, mai ales atunci când este vorba de frumusețile inaccesibile din adolescență. Efectul întâlnirii din aeroport de ieri: ascult un cântec francez mai deocheat, pe un radio alternativ: "On retient rien du cul qu'on a tenu autrefois dans la main", spune obsesiv un cântăreț cu o voce spartă, à la Gainsbourg, voce modelată de whisky
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
democrațiilor: "capul" este fie tăiat, fie prea plecat în fața instituțiilor, pentru a căuta avantaje imediat sau, mult mai simplu, pentru a supraviețui în hățișul birocratic. 10 augut 2004 Timpul se accelerează. Îl aștept pe profesorul Sorin Antohi, CEU Budapesta, la aeroportul din Geneva. Sosește pe neașteptate, aceeași figură de renard intelligent , privire cercetătoare pe care îmi este greu să o înfrunt. Ofer un mic buchet de flori de câmp, fabricat cu o oră înainte de mine din flori simple și modeste culese
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de când eram în avion geometria calmă și îngrijită a teritoriului său). Nu am aceeași chimie cu Canada. Canada nu-mi place, cel puțin acum, la început, este prea mare, prea vastă, prea rece, prea-prea... Lumea nouă, biroul de imigrație al aeroportului Dorval, Montréal. Oameni de toate rasele și culorile, așezați cuminți pe băncuțe de lemn. Privesc cu îngrijorare grelele bagaje pe care le-au adus cu ei rotindu-se pe banda de cauciuc moale a aeroportului, ca niște câini credincioși abandonați
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nouă, biroul de imigrație al aeroportului Dorval, Montréal. Oameni de toate rasele și culorile, așezați cuminți pe băncuțe de lemn. Privesc cu îngrijorare grelele bagaje pe care le-au adus cu ei rotindu-se pe banda de cauciuc moale a aeroportului, ca niște câini credincioși abandonați de stăpân. Suntem supravegheați de o femeie-polițai enormă, un fel de Kapo terminat cu celebra pălărie a cavaleriei canadiene. La anumite intervale de timp, femeia strigă numele din pașapoarte. Stâlcit le strigă, evident, în cea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
da mie însumi un răspuns. Și trebuie să ies rapid din această stare de legumă topită în supă canadiană. (Pasaj adăugat ulterior: am încercat să depășesc această depresie cu ajutorul unei sticle de un litru de whisky Johnnie Walker, cumpărată de pe aeroportul Heathrow din Londra. Rezultatul a fost unul îngrozitor: timp de trei zile m-a durut capul, am umblat ca un spectru prin campus, aproape frânt de mijloc (polițaii care sunt pretutindeni peste tot mă urmăreau atent din priviri) am vomitat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
km înălțime deasupra apei cele mari, timp în care soarta le scapă total din mâini. Cu acest zbor călătorește și un grup de circa treizeci de adolescenți canadieni, plecați să vadă pentru prima oară Europa. Gălăgioși cât cuprinde pe holurile aeroportului, contrastând prin culoare și imbrăcăminte cu cei din jur, se cumințesc brusc de îndată ce văd sutele de scaune bleu aliniate în interiorul Airbus-ului A340-600. După câteva ore de zbor și după masa frugală servită de echipaj, reușesc să se culce pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
obligat să o scriu părăsind această cameră minusculă: ultimul care pleacă, stinge lumina! Ceea ce am și făcut, la propriu. Am stins cu grijă lumina și am tăiat ventilația în cubiculum-ul 4314. La revedere, Canada! 2 iulie 2005 Aterizez pe aeroportul din Geneva, după aproximativ opt ore de zbor. Pe la ora două din noapte (care două? care noapte? când traversezi Atlanticul pierzi orice noțiune de timp și spațiu) se auzise un zgomot ciudat, ca și cum fuselajul avionului ar fi fost măturat cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fuselajul avionului ar fi fost măturat cu o gigantică mătură de vrăjitoare. Toată lumea tresărise speriată, dar din fericire nu s-a mai întâmplat nimic. Creierul îmi este inundat de senzații bizare când regăsesc și recunosc detalii din bogatul și igienicul aeroport din Geneva. În mod miraculos, pentru prima oară de când mă găsesc în fața unui ghișeu vamal helvet, vameșul mă lasă să trec fără a-mi pune o ștampilă în pașaport, fără a se uita puțin suspicios la faciesul meu balcanic. Românul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
probabil, un efect de lumină. Seara au venit la noi câțiva prieteni, ca să sărbătorim mutarea. Masa era plină de ceșcuțe cu cafea neagră, farfurii de porțelan cu prăjituri și pahare de cristal cu băuturi străine, cumpărate de la free shopurile din aeroporturi. Aveam în cameră, ca și-acum, trei biblioteci mari, cu rafturi de lemn, încărcate provizoriu cu cărți, pentru că încă nu fuseseră nituite, țintuite în perete. Ei bine, a venit cutremurul și toate trei bibliotecile s-au prăbușit peste masă. Erau
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Mai ales etcetera”. 28: La New York, femei-polițiști (în civil) îl prind pe hoțul cu pantalon verde care fura în metrou pălăriile de vizon ale doamnelor. Bărbatul nu poate explica ce făcea cu pălăriile furate. 29: O hienă înfometată pătrunde pe aeroportul din Tabora (Tanzania) și, negăsind nimic de mâncare, își înfige colții în rezervoarele unui avion de agrement. Dimineața, pilotul descoperă avaria și - în lipsa unui mecanic - astupă spărturile cu bucăți de chewing gum. Avionul decolează cu bine și ajunge tot cu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
2 mai, cei doi bandiți - reperați într-un hotel - pun pe fugă poliția și unul dintre inspectori e concediat; la 3 mai, un suspect e împușcat în picior - suspectul se dovedește un înalt și nevinovat funcționar guvernamental; 6 mai: la aeroport, convinși de izbândă, inspectorii ridică din avion un pasager - judecător la o Curte de Casație din provincie! Un raport cere modificarea celebrelor căști ale polițiștilor englezi: în locul formei rotunde - „plină de inconveniente pe timp de vânt puternic sau când agentul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de stat în ministerul german de externe va efectua o vizită în România. I-am adresat o petiție, rugându-l să faciliteze părinților mei șansa de a ne face o vizită aici. În octombrie 1989, mama și tata soseau la aeroportul din Frankfurt pe Main. Pe termen limitat, dar liberi și fericiți. Fără valize. Bagajele s-au rătăcit pe drum. Valizele au fost recuperate peste câteva zile. Fuseseră îmbarcate din greșeală în avionul de București. S-ar fi putut întâmpla invers
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
luăm. Adulții aveau dreptul la 80 de kilograme, iar copiii la 30 de kilograme de bagaje, duse în lăzi anume făcute și oferite la vama din București. Trebuia să plecăm cu avionul și am ajuns în sâmbăta de Paști la aeroportul din Frankfurt. Și ai început noua ta viață într-o țară capitalistă. Te consideri un om împlinit, Gertrud? În Germania am avut mult noroc: am primit un post la un liceu, unde am predat 23 de ani, până la pensie. Copiii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
casetă din trei. L-am avut pe-al nostru personal în primul an după Revoluție; l-a adus tata din Germania împreună c-un film porno și o geantă de spray-uri 8X4. N-a pupat-o pe mama la aeroport, erau prea mulți străini de față, iar noi, atât de puțin civilizați în comparație cu nemții, aveam portbagajul plin cu canistre de benzină greu obținute. Din Japonia ne-a adus bețișoare. Primul bărbat dezbrăcat l-am văzut în patul meu. Încă îmi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
deschisă spre holul spitalului. La mine nu venea nimeni: așa hotărâsem că voi ține minte, indiferent cine va trece pe la patul meu de suferință, în noaptea de după operație, când maică-mea aterizase (la propriu, căci era în ultimul an când aeroportul din oraș mai funcționa) dintr-o delegație și refuzase scurt să-mi dea să beau apă. Instruită de doctor, îmi umezea buzele cu o cârpă de tifon gălbui, pe care, de câte ori reușeam, o apucam cu dinții și o scuipam în mijlocul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu lucruri grave sau derizorii, cu inevitabila doză de senzațional și - can cazul oricărei religii care se respectă - cu necesarele prevestiri apocaliptice. Sâmburele Apocalipsei se află în mai tot ce vedem, de la accidentele de pe șosele, de pe calea ferată sau din aeroporturi, până la cutremure, inundații de anvergura Potopului și alte catastrofe naturale. Am scris de mai multe ori despre pasiunea preoților acestei noi religii, oamenii de televiziune, în a invoca Apocalipsa. Cât de nerăbdători sunt în așteptarea ei (la gândul ratingului pe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]