9,503 matches
-
au cioplit bucăți din lespede înainte ca cea mai mare parte a sa să fie furată în 2000. Piatra funerară a fost recuperată în iunie 2001 în apropiere de Seattle și este acum depozitată la Departamentul Șerifului din Comitatul Waushara. Biografia sa a fost sursă de inspirație pentru mai multe filme artistice: Gein a servit și ca model pentru câteva personaje fictive de cărți și filme, cele mai notabile fiind:
Ed Gein () [Corola-website/Science/330166_a_331495]
-
Hodie". Vaughan Williams și Wood s-au căsătorit în 1953, s-au mutat în Londra și au trăit acolo până la moartea compozitorului cinci ani mai târziu. În 1964 Wood a publicat "RVW: A Biography of Ralph Vaughan Williams" ("RVW: O biografie a lui Ralph Vaughan Williams"). A servit în calitate de președinte onorific al Ralph Vaughan Williams Society până la moartea ei în 2007.
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
condus cercetări amănunțite patruzeci de ani mai târziu. Cu ajutorul medicului Basilide Del Zio, Massa reușește să demonstreze că în Rionero, în anii '50 al secolului al XIX-lea, n-a avut loc nici o crimă în circumstanțele descrise de Crocco. În biografia jefuitorului, Basilide Del Zio confirmă versiunea lui Massa, susținând că povestea lui Crocco e neîntemeiată. Cu toate acestea, povestea crimei din onoare a fost luată în serios, conform istoricului Ettore Cinnella pentru că pentru mult timp a fost întocmită pe tipăriri
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
săi au devenit episcopi. Informația cu privire la tinerețe sa până în anul 1444, care a fost tipărită încă din secolul al XVII-lea, nu este de încredere, aceasta venind din imaginația fertilă a R.P. Dominique Bouhours, un iezuit care a publicat o biografie a lui Pierre d'Aubusson (Paris, Mabre-Cramoisy, 1677) la ordinul lui Marshall d'Aubusson-la Feuillade. Pierre d'Aubusson a fost ales "Marele Prior" a "Langue d'Auvergne" la începutul anului 1476. În iunie 1476, el a fost ales Mare Maestru
Pierre d'Aubusson () [Corola-website/Science/330407_a_331736]
-
bine pentru copii ar fi să învețe la o școală orășenească, așa că familia se mută cu traiul la Strășeni. În anul 1974 absolvește școala medie din orașul Strășeni, iar apoi în anul 1979 − Institutul Politehnic de la Odesa, obținînd calificarea inginer-mecanic. Biografia de muncă V. Chirtoca și-o începe la Institutului Unional de Cercetări Științifice, Proiectări și Tehnologie, activînd întîi în calitate de inginer, ca apoi să înainteze în carieră, fiind: inginer superior, conducător de grup, inginer-șef de proiecte și director al filialei
Vasili Chirtoca () [Corola-website/Science/329127_a_330456]
-
Darell apare în "A doua Fundație". Ea este fiica lui Toran Darell ÎI și nepoata lui Toran și Bayta Darell (prin Bayta, Arcadia este descendentă directă a lui Hober Mallow). Arcadia Darell devine faimoasa după ce scrie nuvele istorice și o biografie a bunicii sale Bayta. La vârsta de 14 ani, ea-și spionează tatăl și pe colegii săi conspiratori care vânează A doua Fundație. Arcadia se ascunde apoi pe navă spațială a lui Homir Munn, când acesta călătorește pe Kalgan pentru
Arkady Darell () [Corola-website/Science/329139_a_330468]
-
persoană de la un bal regal care a fost tulburat de vestea că rușii au capturat orașul Smolensk, eveniment petrecut în anul 1514. Vidul de informații istorice pentru acest personaj celebru a generat în secolul al XIX-lea numeroase ipoteze privind biografia lui. Astfel, se presupune că legenda care-i dă viață ar fi complet inventată de către Jan Kochanowski și colegii lui sau că el ar fi fost " un bufon tipic, îmbrăcat de către contemporanii lui într-un costum esopian, probabil o viziune
Stańczyk () [Corola-website/Science/329171_a_330500]
-
cursurile Universității din Geneva, iar apoi pe cele ale Universității din Zürich. În 1883 în traducerea lui și cu propriul lui efort, a publicat la Geneva Manifestul comunist al lui Karl Marx și Friedrich Engels, cu o introducere, note și biografii ale autorilor, în același an în care în revista „Przedświt”, a publicat o serie de articole privitoare la biografia a lui Karl Marx (prima în limba poloneză), alături de o încercare de expunere a caracteristicilor întregii sale teorii sociale. Plecat la
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
propriul lui efort, a publicat la Geneva Manifestul comunist al lui Karl Marx și Friedrich Engels, cu o introducere, note și biografii ale autorilor, în același an în care în revista „Przedświt”, a publicat o serie de articole privitoare la biografia a lui Karl Marx (prima în limba poloneză), alături de o încercare de expunere a caracteristicilor întregii sale teorii sociale. Plecat la Paris în 1883, datorită unei boli a fost nevoit să se retragă în Kapfenberg (Stiria austriacă), de unde, după vindecare
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
de către Geshe s-au păstrat datorită tehnicilor moderne de înregistrare. Referindu-se la viața și activitatea acestui eminent promotor al buddhismului tibetan, S.S. Dalai Lama spunea: „În afara de inspirația pe care viața lui Geshe Rabten ar putea să o suscite, biografia lui le va oferi cititorilor un exemplu al modului în care călugarii din Tibet studiau și se pregăteau.” "„Atitudinea egoistă, centrarea doar pe propria persoană și urmărirea interesului personal este principala cauză a tuturor nefericirilor noastre. În schimb, altruismul și
Geshe Rabten Rinpoche () [Corola-website/Science/328532_a_329861]
-
-lea. Constantin a fost un împărat erudit, care a căutat să încurajeze învățământul și instruirea în Imperiul Bizantin. El este autorul a numeroase alte lucrări,printre ele aflându-se "De Ceremoniis", un tratat al etichetei și procedurilor curții imperiale și biografia tatălui său, Vasile I. "" a fost scris între 948 - 952. Lucrarea conține sfaturi cu privire la conducerea imperiului multietnic și abordarea luptelor cu inamicii externi. Lucrarea este o sinteză a două tratate mai vechi ale împăratului „Despre Guvernarea Statului și a Diferitelor
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
a cărei acțiune a fost mutată din Galia în Britania, dar din care s-a păstrat ideea iubirii dintre o preoteasă druidă, servitoare a Zeiței, și un ofițer roman. La acestea, Paxson a adăugat un cadru istoric credibil, bazat pe biografia realizată de istoricul roman Tacitus socrului său, care era guvernator al Britaniei. În vremurile de început ale colonizării romane, legiunile îi urmăresc cu înverșunare pe druizi. Sanctuarul Zeiței, amplasat pe insula Mona este distrus, druizii săi sunt uciși, iar preotesele
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
este un roman picaresc de război scris în anii 1956-1962 de Zaharia Stancu și publicat în 1962 de Editura pentru Literatură din București. Romanul reia firul narativ din "Desculț" (1948) și continuă biografia fabuloasă a lui Darie în stilul scrierilor lui Panait Istrati. El se situează cronologic în ciclul epic al lui Darie între povestirea „Florile pământului” (1954), ce va deveni ulterior capitol final al romanului "Desculț", și romanul "Pădurea nebună" (1963). Autorul
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
față de ediția princeps, caracterizându-se doar printr-o împărțire a textului în mai multe alineate pentru ca textul să poată fi lecturat mai ușor. Întâmplările relatate de Zaharia Stancu în romanul "Jocul cu moartea" sunt inspirate într-o oarecare măsură din biografia autorului. Scriitorul s-a născut la 5 octombrie 1902 într-o familie de țărani din satul Salcia (azi în județul Teleorman), situat în Câmpia Dunării. Părinții săi erau Tudor Stancu Mitroi și Maria Stancu (născută Delcea Bratu) și aveau împreună
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
-i trimisese un volum cu dedicație, că „în realitate am fost mult mai netrebnic decât în romanul tău”. Criticul Eugen Simion includea "Jocul cu moartea" printre cărțile ce l-au consacrat pe Zaharia Stancu ca romancier, permițându-i construirea unei biografii fabuloase și neobișnuite, fără a se ști cât de exactă ar fi aceasta. Perioada în care are loc acțiunea este localizată precis de autor la începutul cărții, într-o notă de prezentare de pe prima filă a cărții: "„Acțiunea acestei cărți
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
autorul amestecă experiența sa de viață cu romanțarea gazetărească și cu ficțiunea pură. Dornic să lupte cu uitarea, el nu poate să se detașeze îndeajuns de subiectivitatea amintirilor și să-și disciplineze fluxul mărturisirii pentru a separa adevărul de imaginație. Biografia fabuloasă a lui Darie tinde astfel să întunece biografia reală a lui Zaharia Stancu, aducându-i acesteia din urmă un spirit de aventură. "Jocul cu moartea" este construit după o formulă picarescă și prezintă descoperirea lumii de către un adolescent curios
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
și cu ficțiunea pură. Dornic să lupte cu uitarea, el nu poate să se detașeze îndeajuns de subiectivitatea amintirilor și să-și disciplineze fluxul mărturisirii pentru a separa adevărul de imaginație. Biografia fabuloasă a lui Darie tinde astfel să întunece biografia reală a lui Zaharia Stancu, aducându-i acesteia din urmă un spirit de aventură. "Jocul cu moartea" este construit după o formulă picarescă și prezintă descoperirea lumii de către un adolescent curios într-o perioadă de război când oamenii își arată
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
în evidență caracterul picaresc și pitoresc al romanului, considerându-l printre cele mai reușite scrieri ale lui Zaharia Stancu. Eugen Simion includea "Jocul cu moartea" printre cărțile ce l-au consacrat pe Zaharia Stancu ca romancier, permițându-i construirea unei biografii fabuloase și neobișnuite, fără a se ști cât de exactă ar fi aceasta, în timp ce Nicolae Manolescu susținea că "Jocul cu moartea", la fel ca și "Șatra" (1968), „ar putea să-i asigure prozatorului o posteritate nesperată, oricum, alta decât aceea
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
de către Muhammad Jalal ad-Din în Turcia de unde s-a extins în foarte multe zone. Succesul aceste confrerii s-a datorat dogmei și ideologiei pe care Mawlana,și mai târziu urmașii săi,o promovau. Toți cei care s-au ocupat de biografia sa susțin că Muhammad Jalal ad-Din era numit de obicei Mawlana adică „Maestrul (Stăpânul,Îndrumătorul)Nostru”. A primit acest nume emblematic,pe când era doar un copil,de la tatăl său care a fost uimit de sfințenia sa precoce. Așa este invocat
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
toată Turcia(cu pronunția turcească “Mevlana”). Deseori se adaugă “din Rum”-din Anatolia (bizantină)-căci acolo și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. Întreaga lume musulmană îl cunoaște sub numele de Rumi. E foarte greu să despărțim,în biografia lui Mawlana Jalal ad-Din, partea de istorie și partea de legendă. În general, datele biografice cele mai relevante sunt preluate din surse contemporane sau cu puțin posterioare morții maestrului. S-a născut la 30 septembrie 1207 în Balkh,oraș celebru
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
Bizanț, Iran, Sham sau Egipt. Nasser Eddine Al-Asad (1988) ne spune că un copt, tâmplar de meserie, ar fi participat la construcția Kaabei. Informații în legătură cu străinii din perioada apariției islamului se regăsesc în număr relativ mare în lucrările ce relatează biografia Profetului. În perioada respectivă, existau numeroase târguri de sclavi, la Mecca aflându-se cel mai mare dintre ele. Sclavii unor persoane de rang inferior erau mai ales negri africani, iar cei care aparțineau unor personalități și califului erau de diverse
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
, alte forme ale numelui: Macinius, Mączinsky,( n. 1520 în Gzikow, d. în jurul anului 1587 în Miłkowice) - arianin polonez, cunoscut lexicograf. Biografie Fiul lui Piotr și al Annei din Ciemiński. Bunicul lui, Jakub Zajączek, blazon național Swinka, deținând satul Mączniki a fost primul care se numea Mączyński. După anul 1540 a fost acceptat la curtea arhiepiscopului Sebastian Branicki din Poznań. Odată cu începutul
Jan Mączyński () [Corola-website/Science/329413_a_330742]
-
un teolog incisiv care a creat sângerosul ordin terorist al Asasinilor (în ). Se crede că Hasan Sabbah și-ar fi scris o autobiografie, scriere ce nu a supraviețuit în întregime trecerii timpului dar care pare a se regăsi într-o biografie în limba persană a ismailismului, numită Sarghudașt Sayyidna; indiciu oferit de toponimul Sayyidna, unul dintre apelativele lui Hasan Sabbah. Tot acesta a mai scris și diferite tratate ce stabilesc în linii clare doctrina ismailită (ta’lim, învățăturile imamilor), el însuși
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
Flynn, Gwen Stefani că Jean Harlow, Willem Dafoe, Alan Alda și Edward Herrmann. Filmul descrie povestea reală a pionierului în domeniul aviației Howard Hughes, care mai târziu a devenit cel mai bogat om din lume, conform numeroaselor surse, inclusiv o biografie de Charles Higham. Filmul se axază asupra vieții lui Hughes de la sfârșitul anilor 1920 până în 1947, timp în care a devenit un producător de film de succes și un magnat în aviație, timp în care decolările sale devin tot mai
Aviatorul () [Corola-website/Science/330992_a_332321]
-
în anul 1938 primește două premii importante, "Premiul Max Barthou", decernat de Academia franceză, și Premiul Goncourt. În 1952 a primit Marele Premiu Literar al Prințului Pierre de Monaco. Troyat a publicat peste o sută de cărți, beletristică, istorie, eseuri, biografii (printre care cele ale lui Anton Cehov, Ecaterina cea Mare, Rasputin, Feodor Dostoievski, Lev Tolstoi, Ivan cel Groaznic). În egală măsură a scris biografii ale unor importante personaje ale culturii și istoriei franceze, Flaubert, Maupassant, Verlaine, Baudelaire, Dumas, Zola, Balzac
Henri Troyat () [Corola-website/Science/330999_a_332328]