10,418 matches
-
suflete cu Dumnezeu și-n spate baioneta rece. Veneau de prin pustii muscali călări și pedestrași potop să ne-ngenunche în vasali la Molotov și Ribbentrop. Eram cu toții cruzi, plăpânzi și nu știam ce e durerea, citeam în ochii mamei blânzi că i-am rămas toată averea. Și tata, brav soldat român purtând pe epoleți o țară, scrâșnea din dinți la glas păgân scuipând sudalme și ocară. Era în pradă România rupeau șacalii hălci din țară, se zbuciuma în lacrimi glia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ne albiseră vremile și grijile, dar la "banchetul' organizat cu acest prilej am redevenit treptat cei de altădată, pășind parcă miraculos printr-un tunel al timpului. Fuseserăm niște mânji frumoși, mângâiați în anii aceia de visele noastre și de soarele blând al Ieșilor. Eram cu toții la fel, ne diferențiam doar prin notele de la examene și nicidecum prin "țoale, celulare, merțane" etc. Când trăgeam câte un chef, o făceam "lată" cu câteva pahare de "molan" de 5 lei litrul, acompaniate de hamsii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o pâine mare, de același preț, fără spirtoase, droguri, kenturi. La fel de minunați erau și dascălii, străduindu-se, în limita "indicațiilor" și a opreliștilor de tot felul, să ne învețe o istorie cât mai aproape de realitatea științifică. Fie-le țărâna ușoară blândului domn Cihodaru, urmașului său, academicianul Platon, minunatului Nicolae Gostar, spiritualului și rafinatului Ilie Grămadă, distinsului profesor și decan Berlescu... La "Masa umbrelor", ca niște tineri puși pe șotii, am început să ne amintim de lucrurile care fac sarea și piperul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și cu mijloacele tehnice de care dispuneau, să patroneze desăvârșirea unor atare opere de artă? După ore de alergătură de la Nefertiti la Iștar și de la Pergam la Babilon, ne-am retras în West Berlin, la o terasă scăldată de razele blânde ale soarelui de octombrie, trecând în revistă secole și milenii de istorie în compania unor uriașe halbe de bere, rece, dantelată și parfumată. În West Berlin nu am trecut pe oriunde, ci printr-un loc anume, Checkpoint Charlie, punct de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nediplomatic" șefule, dacă n-o întinzi de aici rapid , mă duc la tov. General....și s-ar putea sa-ti pierzi galoanele". A dispărut imediat și s-a întors spășit peste un minut "din păpușoi", solicitându-mi cu o voce blândă dacă se poate sa ne mutam 5 metri "mai încolo". La întrebarea mea ce importanță au cei 5 metri la deal sau la vale, "organul" mi-a răspuns -"acolo nu mai e sectorul meu"! în august 1977 a avut loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o scrisoare a lui Pedro de Valdivia către suveranul său: Aceste pământuri sunt atât de minunate că viața aici e o binecuvântare. Nu sunt decât patru luni de iarnă și vara e așa de răcoroasă și sufla vânturi atât de blânde că oamenii pot merge toată ziua prin soare fără să sufere de arșiță. Există pășuni abundente unde se pot crește tot felul de animale și terenuri unde se pot cultiva toate plantele imaginabile; există arbori cu lemn foarte frumos, bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de o zi senină, avionul zbura la joasă înălțime, paralel cu țărmul oceanului, în stânga defilau munții, cu crestele lor de nea, așa că nu ne mai săturam să privim. Am aterizat la final de călătorie pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta cu flori și zâmbetele de rigoare colectivul ambasadei! După circa 14 ore de zbor și escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
invitate și oficialități chiliene, trebuia să fii mereu atent ce și cu cine vorbești, un rector sau decan, sau director de muzeu putând fi un colonel sau general! Recepțiile de zilele naționale erau fastuoase, de multe ori organizate datorită climei blânde în grădinile încărcate de flori, iar mesele prezentau "toată flora și fauna" țării de reședință, plus delicatese "de acasă". Uneori, acțiunile surprindeau prin originalitate lor, ca de exemplu recepția de la ambasada Franței, care în subsolul imens al clădirii a pregătit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din capitală și din litoralul la Atlantic, precum și din viața politică și socială a țării, fiind încântat de aspectul civilizat, bine rânduit și liniștit al lucrurilor, de oamenii care își vedeau de ale lor cu zâmbetul pe buze, de clima blândă. Am petrecut aproape 7 ani în Uruguay și, retrospectiv gândind, am multe elemente "pozitive" de luat în calcul din această perioadă, unul din acestea fiind faptul că am reușit "să păcălesc" de 7 ori iarna românească. Am plecat de la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
protocol, un Mercedes de ultimul tip, arbora fanioanele cu însemnele de stat ale României și Uruguayului, iar escorta de motocicliști atrăgea privirile tuturor trecătorilor de pe traseu. Era o zi frumoasă, de început de primăvară, cu cer senin și un soare blând. Repetam în gând textul pe care trebuia să-l rostesc în fața președintelui uruguayan la prezentarea scrisorilor de acreditare. Mă gândeam în același timp la coroana de flori pe care urma s-o depun la monumentul eroului național Artigas, făcându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ale unor gravuri medievale, din secolele XV-XVII, reprezentându-l pe cunoscutul, bravul și încercatul nostru voievod. L-am plasat și pe "Contele Dracula" între "două sticle" și, pe baza principiului "mulți văd, puțini cunosc", i-am plimbat pe cei doi, blândul Brâncuși și bătăiosul Vlad prin tot Uruguayul, minunând mii de vizitatori cu cele două expoziții "originale"! La cele de mai sus, ca pete de culoare, adăugam piese ceramice, ștergare, instrumente muzicale populare, ii, brâie, toate achiziționate din propriul buzunar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
serie de tratate și manuale științifice: Chimia și tehnologia intermediarilor aromatici;Chimia și tehnologia coloranților organici; Ingineria sintezei intermediarilor aromatici, vol. I și II, Coloranți naturali și Cosmogonia. Era un om foarte blajin, atașat de studenți și prin vorba sa blândă îi cucerea și le capta atenția în timpul orelor didactice sau a orelor de consultație. Conf.univ.dr.ing. Gheorghe Lupușor a trecut la cele veșnice în ziua de 13 iulie 1997 și a fost înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași. MANGERON, DUMITRU I.
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
s) putrezeasc) În tabere de refugiați, folosindu-i Împotriva Israelului. Nu englezii au provocat conflictul arabo-evreu, deși poate c) l-au agravat. Dac) statele arabe nu i-au folosit În mod deliberat pe palestinieni În scopuri politice, atunci cea mai blând) interpretare a comport)rii lor ar fi c) au fost deosebit de incompetente. Este adev)rât c) Israelul ar fi putut face, de-a lungul anilor, mai mult pentru refugiați. Eforturile f)cute pentru desp)gubirea celor care Își pierduser) p
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sala de ședințe unul asem)n)tor; același pictor a f)cut, probabil, asemenea lucr)ri cu zecile. Ea Înf)țișeaz) conturul orașului profilat pe cer, datând din anul 1906. În prim-plan se afl) o fetișoar) cu un aer blând, dar cam trist, purtând pe cap o coroniț). Numele acestei prințese este I Will și reprezint) spiritul orașului Chicago. În bar se afl) și un portret roz al lui Franklin Delano Roosevelt, așa cum nu ar)ta În 1932, o sigl
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sigur, când, fragil și șovăielnic, primește sugestiile oricui, ascultă când de unul care spune una, când de altul care spune opusul, și rezultatul acestei democrații e o zăpăceală care provoacă și mai multă confuzie! Atunci apare nevoia de o autocrație blândă a cuiva care vede, observă și știe să ajute. Mă gândesc cât de mult a contat pentru formarea unui Brando, Pacino, De Niro Întâlnirea cu Lee Strasberg, Kazan sau Stella Adler, care și ei au fost inițial actori. Să debutezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
m-a acompaniat În condițiile de lucru cele mai grele, când nu există nici siguranță, nici confort. Luându-mi rămas-bun de la colegii cu care Închegasem o prietenie solidă, o camaraderie care durează și azi, am simțit pe umăr o atingere blândă, gestul inconfundabil al lui Peter. „Ce ai hotărât?“, m-a Întrebat. „Nu știu, greu de spus.“ Plecam, asta era clar, nu avea nici un rost să mai continui după un an de ucenicie. Mi-am amintit că Brâncuși, când s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Prezența ei În această carte Îi va deranja poate pe oamenii obișnuiți, dar s-ar putea să fie pe placul celor cu simț de discernământ, fie și numai pentru că Pe fereastra acelui index Se cațără o roză Și uneori o blândă briză ex Ponto adie. Vladimir Nabokov 5 ianuarie 1966 Montreux fig Vorbește, memorie Capitolul 1 1 Leagănul se balansează deasupra unui abis și bunul simț ne spune că existența noastră este doar o crăpătură de lumină Între două entități de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la Londra, a dus o luptă Înverșunată, fără rezultat, Împotriva lui Sablin, pentru postul de conducere al misiunii ruse. Viața lui a fost marcată de evenimente deosebite, dar a reușit de două ori să scape de o soartă mai puțin blândă decât curentul dintr-un spital londonez care l-a ucis În 1927. Prima oară, la Moscova, pe 17 februarie 1905, când un prieten mai vechi, marele duce Serghei, s-a oferit cu jumătate de minut Înaintea exploziei să-l ia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și nimic altceva decât geamuri mari ca de seră Între palierul de sus și cerul verde-pal al serii. Aveam obiceiul să rămân În urmă, târându-mi picioarele și alunecând un pic pe pardoseala lină de piatră a holului, silind mâna blândă așezată pe scobitura spatelui meu să-mi propulseze cu ghionturi mici scheletul recalcitrant. Odată În dreptul scării, mai aveam obiceiul de a ajunge la trepte strecurându-mă pe sub balustrada dintre coloana din mijloc, care susținea scara, și primul grilaj al scării
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
afară se aud vag zurgălăii. Apoi o ușă pneumatică geme și se trântește În vestibul. Ea a sosit În cele din urmă; și eu care sperasem atât că nu mai vine! 3 Un alt câine, reproducătorul de elită, cu fire blândă, al unei familii feroce, un mare danez care n-avea acces În casă, a jucat un rol plăcut Într-o aventură ce s-a petrecut Într-una din zilele următoare, dacă nu chiar a doua zi. S-a Întâmplat ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care să țină sub vraja ei strălucitoare poeți, prinți și oameni de stat, Într-un salon cu mobile aurite și tapițerii de mătase. Ar fi continuat să spere, dacă n-ar fi apărut Lenski, un tânăr preceptor rus, cu ochi blânzi și miopi și opinii politice ferme, care fusese angajat să ne instruiască asupra unor subiecte variate și să participe la distracțiile noastre. Avusese mai mulți predecesori, și nici unul nu-i plăcuse Mademoiselleei, dar el, după cum se exprima ea a fost
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
regal de la Hôtel du Palais, construit pe locul unui vechi palat, unde se spune că În anii șaizeci, acel medium incredibil de agil, Daniel Home, ar fi fost surprins În timp ce mângâia cu piciorul gol (imitând o mână de stafie) chipul blând și Încrezător al Împărătesei Eugénie. Pe promenada de lângă Cazino, o florăreasă bătrâioară, cu sprâncene desenate cu cărbune și un zâmbet vopsit, a strecurat cu agerime receptaculul dolofan al unei garoafe roșii În butoniera unui bărbat acostat de ea În timp ce acesta
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu noi care Întâmplător erau disponibili, diverși copii cu care ne Întâlneam În fiecare iarnă la petreceri mai mult sau mai puțin plicticoase, câțiva colegi de școală (neobișnuit de tăcuți - dar din păcate observau fiecare fleac) și copiii servitorilor. După ce blânda și optimista mea mamă i-a dat mână liberă, Lenski a Închiriat un aparat complicat și a angajat un student de la universitate, cu o figură abătută, pentru a-l manevra; acum Înțeleg că generosul Lenski dorea, printre altele, să ajute
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aceea evita să se refere În prezența mea la vreun personaj sau subiect literar. Era foarte sărac și uniforma lui decolorată de universitate degaja un miros ciudat, de praf și de eter, nu tocmai neplăcut. Avea maniere alese, o fire blândă, un scris de neuitat, tot numai spini și țepi (cum n-am mai văzut decât În scrisorile pe care le primeam, din păcate, uneori de la nebuni, Începând din anul de grație 1958) și deținea un fond nelimitat de povestiri obscene
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
trosneau În căminul mare, plămânii primeau șocul aerului Înghețat de afară. Mă uitam să văd care dintre cele două mașini, Benz sau Wolseley, mă aștepta să mă ducă la școală. Prima, un automobil mare decapotabil, condus de Volkov, un șofer blând, cu față palidă, era cea mai veche. Linia lui părea În mod sigur aerodinamică În comparație cu cea a coupé-ului electric insipid, bont și silențios, care-l precedase; dar căpătase, la rândul lui, o Înfățișare demodată, foarte greoaie, cu o capotă trist
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]