13,186 matches
-
Liceul "Al.P. Ilarian", la Liceul "Unirea" din Târgu Mureș, unde a fost director pentru un an sau doi. Apoi, dosarul l-a urmărit și a fost debarcat și de acolo. Era băgat într-un insectar politic, fiind considerat, împreună cu bunicii mei, adept al manismului, cum se scria în dosarul de Securitate, pentru că, născuți în regiunea Harghita, au avut o apropiere față de Partidul Național Român (PNR). Tatăl meu și mama au urmat liceul la Piatra Neamț, căci după Diktatul de la Viena întreaga
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ca să-i protejeze, fie au spus doar jumătăți de adevăr, cât puteau înțelege niște copii. D.T.: La noi era o atmosferă în genul unui mozaic de impresii, de comentarii în șoaptă, clandestine și care reproduceau maniera în care au trăit bunicii și părinții mei evenimentele dramatice din istoria interbelică, din perioada războiului și din aceea a instaurării comunismului în România. Bunicul dinspre tată a participat la Primul Război Mondial și s-a numărat printre cei care au ajuns până la Budapesta și
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
atmosferă în genul unui mozaic de impresii, de comentarii în șoaptă, clandestine și care reproduceau maniera în care au trăit bunicii și părinții mei evenimentele dramatice din istoria interbelică, din perioada războiului și din aceea a instaurării comunismului în România. Bunicul dinspre tată a participat la Primul Război Mondial și s-a numărat printre cei care au ajuns până la Budapesta și, cum spunea el, "au pus opinca pe parlamentul de acolo". A venit rănit de pe front. El m-a trimis spre
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
opinca pe parlamentul de acolo". A venit rănit de pe front. El m-a trimis spre o istorie pe care abia reușeam să o percep și s-o înțeleg. Bunica din partea mamei, o fire foarte evlavioasă, era foarte precaută în comentarii. Bunicul din partea mamei, care avea oarece demnități în perioada regalității și fusese șeful Ocolului Silvic din Ardeal, mi-a relevat o altă imagine și mi-a indus o altă percepție asupra vremurilor: cum a administrat Ocolul Silvic, cum a fost nevoit
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
-ist de atunci, Ceaușescu l-ar fi întrebat ce poate face pentru el. Acela era un mare profesor, spitalul îi poartă numele. Și, când a ieșit Ceaușescu din spital, de la el a plecat ideea că oamenii aceia erau în afara partidului. Bunicii lor au fost legionari, țărăniști, maniști, dar ce să facă cu ei, să îi lase afară? Îmi povestea Iliescu la Hotelul Partidului odată, eram la sala de protocol. Așa s-a înființat ODUS-ul, de pe patul de spital. S. B.
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și Remus. Abandonați într-un coș de unchiul lor pe apele Tibrului, cei doi scapă, sunt alăptați de o lupoaică și cresc mari în casa păstorului Faustulus. Învingându-l în luptă pe regele Amulius, l-au repus pe tron, pe bunicul lor, Numitor, iar ei au întemeiat cetatea Roma, în frunte cu sabinii. Romanii au învins, reușind să-i atragă de partea lor, prin intervenția femeilor, pe sabini, cu care au format un singur popor. Lui Romulus i-au urmat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
perioada în care eu eram student. Îmi amintesc ce mândru era și cu câtă bucurie îmi explica mie că se descurcă la toate, chiar și la matematică. Locomotiva a devenit „calul” său de cursă, și ce cal! pur sânge arab. Bunicul după mamă (numai pe el l-am cunoscut) era în acel timp primarul comunei Adjudu Vechi. Adjudu Vechi era comună deoarece cuprindea și satul Șișcani. Bunicul avea o figură luminoasă și mă impresiona cu surtucul său frumos. Mustățile mari și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
matematică. Locomotiva a devenit „calul” său de cursă, și ce cal! pur sânge arab. Bunicul după mamă (numai pe el l-am cunoscut) era în acel timp primarul comunei Adjudu Vechi. Adjudu Vechi era comună deoarece cuprindea și satul Șișcani. Bunicul avea o figură luminoasă și mă impresiona cu surtucul său frumos. Mustățile mari și răsucite în sus îi dădeau un aer de mare senior. Bunicul, Sandu Munteanu a avut cinci fete, care i-au dăruit 25 de nepoți. Fiind primar
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
acel timp primarul comunei Adjudu Vechi. Adjudu Vechi era comună deoarece cuprindea și satul Șișcani. Bunicul avea o figură luminoasă și mă impresiona cu surtucul său frumos. Mustățile mari și răsucite în sus îi dădeau un aer de mare senior. Bunicul, Sandu Munteanu a avut cinci fete, care i-au dăruit 25 de nepoți. Fiind primar în timpul războiului ne-a scos din multe nevoi și pericole. Înainte de a ajunge Armata Sovietică la Siret nemții au aruncat podul de peste Siret în aer
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
nepoți. Fiind primar în timpul războiului ne-a scos din multe nevoi și pericole. Înainte de a ajunge Armata Sovietică la Siret nemții au aruncat podul de peste Siret în aer. Am întipărit în suflet și acum zgomotul exploziei; am fost avertizați de bunicul că podul va fi aruncat în aer. Este una dintre cele mai dureroase amintiri din perioada războiului. Pentru o perioadă familia s-a mutat la Adjud, unde a închiriat o casă, pentru a fi mai aproape de gară. Tata fiind fochist
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
putea desluși dacă mai este vreo persoană în cameră. Noroc că nu a căutat sub pat că acolo erau ascunse surorile mele și o vecină. Nu au avut posibilitatea să se strecoare afară din casă. Între timp a fost alertat bunicul, care nu stătea departe de noi; a venit și a reușit să-l scoată din casă și din curte. Războiul a lăsat urme adânci în sufletul meu. Îmi amintesc că în august 1945, când au fost lansate bombele atomice la
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și ne ofereau momente de desfătare. Cântau mai ales romanțe, dar și unele cântece religioase. Îmi amintesc cu plăcere că la unele clăci, la care participau mulți vecini, se dădeau adevărate spectacole de muzică și poezie. Eram foarte apreciat de bunicul. Toți au observat că sunt nepotul său la care ține cel mai mult. Uneori îmi dădea, pe ascuns, bomboane, special cumpărate, dar și câte o bucată de slănină afumată pe care o consumam împreună cu ai mei. Bunicul îmi spunea Goli
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
foarte apreciat de bunicul. Toți au observat că sunt nepotul său la care ține cel mai mult. Uneori îmi dădea, pe ascuns, bomboane, special cumpărate, dar și câte o bucată de slănină afumată pe care o consumam împreună cu ai mei. Bunicul îmi spunea Goli. Nu l-am întrebat de ce-mi spunea așa, dar îmi plăcea cum pronunța el acest nume, simțeam căldura sufletească cu care mă înconjura. Când eram la școală colegii îmi spuneau adesea Goli, dar la ei suna
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
să aduc un modest omagiu, și din partea lui, acelora care au vegheat la plăsmuirea personalității sale. De la Paks la Bonyhád, pe șoseaua care, paralelă cu Dunărea, te îmbie parcă să accelerezi viteza mașinii, sunt doar câțiva kilometri. Aici a trăit bunicul bunicului meu, Rabbi Yitzchak Zekl Pollak, un reputat exeget al Scripturilor și dascăl, printre alții, al lui Rabbi Moshe Isserles, rabinul din Cracovia ale cărui comentarii semnate cu ințialele numelui său, Ha-Rama, se bucură și astăzi de prețuire deosebită în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
aduc un modest omagiu, și din partea lui, acelora care au vegheat la plăsmuirea personalității sale. De la Paks la Bonyhád, pe șoseaua care, paralelă cu Dunărea, te îmbie parcă să accelerezi viteza mașinii, sunt doar câțiva kilometri. Aici a trăit bunicul bunicului meu, Rabbi Yitzchak Zekl Pollak, un reputat exeget al Scripturilor și dascăl, printre alții, al lui Rabbi Moshe Isserles, rabinul din Cracovia ale cărui comentarii semnate cu ințialele numelui său, Ha-Rama, se bucură și astăzi de prețuire deosebită în lumea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
meu, este să povestesc cum, spre sfârșitul lunii august 2004, am revenit la Beiuș însoțit de copii și de nepoți, fiindcă am dorit să cunoască locul unde am crescut și unde am început să devin ceea ce am ajuns: tatăl, apoi bunicul lor. Înainte de popasul la Beiuș, am trecut prin locurile legate de istoria ramurii feminine a familiei la Cluj, Bistrița, Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc. Am programat această incursiune în trecutul nostru pentru ca și copiii și nepoții, atunci când în anii care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Eram deștept tare (citisem Aventurile lui Tom Sawyer și ale lui Hackleberry Finn scrise de Mark Twain), făcusem o grămadă de școală (am trecut în a șaptea clasă!), deci eram omul potrivit. În plus, Saveta era mătușa mea, Mina era bunică-mea după tată și doctorul Piticaru îl botezase pe fratele meu Victor. Este adevărat că mai căutasem ca prostul și alte comori, scormoneam aiurea și fără noimă prin ruine de bordeie, care încă mai aveau urme vagi de vatră. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sofisticați, împrăștiau generos în jurul lor arome dedicate zeilor și puținilor muritori care aveau timpul să remarce acest dar minunat. Profesorul Suceveanu, pensionar de mulți ani, era un mare degustător din plăcerile oferite de primăvară. Cu nelipsitul lui baston, moștenit de la bunicul dinspre mamă, parcurgea aleile ilustrului parc, care a devenit faimos după ce l-a cunoscut pe Eminescu. Atent la vegetația luxuriantă trezită la viață, ca și la gîzele care profitau de căldura molatecă, profesorul făcea dese popasuri pentru a fixa scene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
teșită. Cam tontălău. Sau prostălău dacă vă place mai mult. Dar Evei îi place partenerul, și l-a luat și i se... fîlfîie că părăsește raiul. Mai mult, mă sfidează și pe mine și parcă îmi spune: Prostule, nesimțitule, sînt bunică-ta... Mă rog, așa o fi, dar cu așa neamuri... Señor Diaz, mai toarnă-mi un păhărel de rom... deși pe căldura și umezeala asta... Da, cu plăcere. Cine știe, poate o s-o vezi și tu așa cum am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă enervez. Dar vreau să-mi iau revanșa. Auzi, dacă ai stat în pușcărie, nu ai vrea să-mi faci rost de niște pistoale? Șmecherul se sperie de-a binelea. De ce? De niște pistoale. Am de recuperat ceva îngropat de bunicul meu din Miami. Este un loc păzit și trebuie să...fac curat. Omul se uită la mine fix. Buza de jos îi tremură, rămînînd atîrnată. Omule, am două, dar mai am nevoie de două. Sîntem patru și acolo sînt cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai suportat Maria. Rămasă singură, cu doi copii pe cap, Maria s-a luptat ca un erou din epopeile grecești ca să supraviețuiască. Și a reușit, oarecum. Dar tragedia are arii mai largi. Cele două fetițe, mulatre, nu-s acceptate de bunicii cubanezi și nici de întreaga familie a tatălui. De aceea s-ar întoarce cu toții în România. Visuri. Pentru pașapoartele fetelor, trebuie să le schimbați numele. Cum? întreabă Maria. Un proces, la Tribunal în România. Cine să umble pe acolo? Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dacă aveau prieteni printre turiști. În general, erau pensionari foarte generoși și, uneori, le trimeteau bani, chiar cîte un an, doi. Adică lunar. Eu nu mă puteam apropia de bătrîni, nu-mi era scîrbă, dar îl vedeam în ei pe bunicul dinspre mamă. Mă jenam și cînd mă atingeau puțin, începeam să plîng. Norocul tău, Zulueta. Te protejai într-un fel... Dar ar fi fost preferabil. Eu m-am îndrăgostit de Domenique, un francez care a stat în port trei luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
interpretat de către Ion Hagiu, Balada plugarului, se numește. Ș.B.-P.: - Vă mulțumesc foarte mult. Red. : - Sper să fie pe placul celor ce ne ascultă. (se audiază balada ) „Tatăl meu era plugar / n-avea boi, dar avea car / moștenit de la bunicul meu / sărac plugar. / Bani din bancă împrumuta / doi boi buni își cumpăra / și-un ghici de cânepă-n șase-npletea. Tatăl meu era plugar / avea boi, avea și car / Ghici de cânepă avea/ și din el pocnea. / Din ghici tata când
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
spulberată când nu împlinisem vârsta de șapte ani, când am rămas orfan de tată. Tata, Andreșanu C. Ghiorghi - așa este scris numele lui tata în actele oficiale - a purtat numele de familie a bunicii deoarece, la nașterea lui, în 1900, bunicul Diaconescu Ion, nu erau căsătoriți legitim cu bunica. Tata a mai avut patru frați : Ileana, născută în 1902 ; Costache, născut în 1906 ; Vasile, născut în 1909 ; și Jenică, născut în 1921, dar aceștia poartă numele de familie Diaconescu. Din povestirile
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
carnea căruia s-a înfruptat în ziua de Crăciun. În zilele Crăciunului, mergeam cu steaua, în vizită în sat și după o anumită vârstă la horă. Anul Nou era sărbătoarea care aducea cele mai mari bucurii copiilor, iar părinții și bunicii se pregăteau să primească urarea de sănătate, fericire și un an mai bun. Începând de la 7 la 16 ani mergeam cu plugușorul format din doi până la patru copii. În primii ani uram pe la rude și la cei ce ne invitau
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]