9,571 matches
-
funcție pe care a ocupat-o până în 1901. În această calitate a colaborat cu George Grigore Cantacuzino, care era Prim Ministru (1899-1900). Palatul avea la parter 15 încăperi, din care o mare sala de onoare de 70 mp. Construit din cărămidă și placat pe exterior cu piatră de Albești, asemănătoare travertinului, palatul are la fațadă principala o colonada ce închide o terasă spre care răspund ușile. Palatul lui George Grigore Cantacuzino imită că structura Micul Trianon, fiind construit pe 3 nivele
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
atât în caldariumul termelor, cât și în casele particulare ale unor romani bogați. În afara construcției se afla un focar mare, denumit "praefurnium", din care, aerul cald era trimis printr-o canalizare aflată sub pardoseală, care era construită pe stâlpișori de cărămidă ("pilettes"). În general, spațiul gol de sub podea, care permitea circulația aerului cald, era de 30-60 cm. Se estimează că temperatura obținută în camere nu putea depăși 30°C. Pentru a se obține o temperatură mai ridicată în terme, se introduceau
Hipocaust () [Corola-website/Science/322684_a_324013]
-
sunt adosate incintei interioare. Ansamblul este construit în cea mai mare parte din piatră de carieră (calcar), înecată în mortar. Pe alocuri este folosită și piatra de râu, iar în jurul multor deschideri (ferestre sau guri de tragere) s-a utilizat cărămida. Poarta de intrare, galeria de apărare ce încununează turnul porții și cadrele deschiderilor de la cămări sunt din lemn. Incinta exterioară sau zwinger-ul, are un diametru maxim de cca 70 m. Datorită înălțimii sale (cca 3 m) pare deosebit de scundă în comparație cu
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
de la intrare poate fi cel inițial, translat spre apus pe linia de acum. Peretele despărțitor, dintre tindă și naos, a fost și el deplasat spre apus în 1867, lărgind nava cu mai bine de un metru. Pridvorul este zidit din cărămidă la 1867. Peretele iconostasului și proscomidia din altar sunt și ele zidite în aceeași perioadă. Bolțile navei și altarului sunt din împletitură de nuiele, prinse cu cuie de fier în arcuri dublouri, pe extrados. Împletitura este secundară, din 1867, și
Biserica de lemn din Cerșani Vale () [Corola-website/Science/322769_a_324098]
-
La 3 km sud-vest de Poiana, lângă fântâna și pârâul ""Lișca"" (""Liskakut""), pe un loc arabil mai ridicat (unde a existat satul dispărut Élecsfalva) s-a descoperit o așezare rurală romană (vestigiile așezării se compun din: substrucții de ziduri, pietre, cărămizi, țigle, olane, ceramică, unelte etc). Așezarea romană "Lișca" este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod LMI CJ-I-s-A-07211). De-a lungul secolelor a purtat diferite denumiri
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
stăpânită de soția sa, Elisabeta (1898-1981). Conacul boieresc, "clădire înaltă, cu cerdac umbrit de castani și tei" (după cum îl descrie publicistul Ion Mitican), a fost distrus după cel de-al doilea război mondial de către săteni, care au folosit pietrele și cărămizile sale la ridicarea altor clădiri. Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Hoisești a fost ctitorită de boierul Vasile N. Cantacuzino în jurul anului 1870, lângă conacul boieresc. Pe peretele sudic al pridvorului a fost pictată o pisanie cu ctitorii bisericii: Nicolae, Vasile
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
sunt organizate uneori spectacole folclorice, cu degustări de vinuri din soiurile podgoriei Cotnari. În fața clădirii se află un bust al domnitorului Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Casa Tăutu din Hârlău este masivă, cu fundație de piatră și ziduri din piatră și cărămidă groase de 70-90 cm. Acoperișul este din tablă, în patru ape, având patru coșuri de fum cu rol decorativ, sobele fiind actualmente demontate. Clădirea are dimensiunile în plan de 19,5 m și 14,65 m, având trei niveluri: parter
Casa Tăutu din Hârlău () [Corola-website/Science/322074_a_323403]
-
capul de zimbru și vulturul cu crucea în cioc) și sub ea sunt două inscripții în limba greacă, una datând din anul 1804 și cealaltă din 1848. Biserica "Sf. Împărați" din Hărpășești este o clădire monumentală, zidită din piatră și cărămidă, cu șarpantă în două ape și învelită cu tablă. Edificiul are formă de navă, cu absida altarului semicirculată în interior. La pereții exteriori se observă o împărțire a fațadelor, deasupra geamurilor, printr-un brâu dorsal. În partea superioară a pereților
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
al unui Preventoriu TBC, destinație pe care o are și azi. Biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în anii 1668-1669 de către marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu (1635-1686) , în apropierea curții boierești. Ea a fost clădită din piatră și cărămidă. Lăcașul de cult a fost reparat în perioada 1721-1722 de către nepotul ctitorului, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?), care a înzestrat-o “cu toate podoabele” făcute de iznoavă, după cum scrie și în pisania bisericii. Același boier a construit în jurul anului 1730 și
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
războinic de origine indo-europeană , au părăsit ținuturile lor natale din Podișul Iran , trecând munții Hindukush și ajungând în Valea Indului . Ei erau organizați în triburi și locuiau în case din lemn , spre deosebire de populația din Valea Indului care înălțase orașe din cărămizi . Arienii își socoteau averile în număr de vite și oi . Nu erau la fel de avansați tehnologic ca dravidienii (populația autohtonă a Indiei de culoare mai închisă) , dar erau mai duri . Erau războinici de temut , consumatori de carne de vită și vin
India Ariană () [Corola-website/Science/329571_a_330900]
-
la rugăciune. Din arabul “manarat” ( منارة, مئذنة), cu sensul de “loc de iluminat”, “far”, termenul a fost preluat atât în turcă (minare) cât și în franceză. ul este un turn de moschee construit, în mod tradițional, din piatră sau din cărămidă. (Minaretul Marii Moschei din Constanța este din beton armat). Muezinul se urcă în balconul de lângă vârful minaretului de unde, cu o voce puternică, cheamă pe credincioși la rugăciune în zilele de vineri și de sărbători.
Minaret () [Corola-website/Science/329646_a_330975]
-
superioară a unui aragaz. Plitele pentru gătit folosesc energia termică dată de combustia gazului sau de electricitate pentru a încălzi și prepara alimentele. Primele plite pentru gătit au fost atestate în Alsacia în 1490. Soba era realizată în întregime din cărămidă. Primele plite din metal apar în secolul XVIII în Germania, apoi se răspândesc în Occident, unul dintre inventatorii primelor modele de plite de metal fiind Benjamin Franklin. Prima plită care funcționa pe bază de gaz a fost inventată de britanicul
Plită () [Corola-website/Science/329684_a_331013]
-
a monumentelor istorice nu o mai menționează. Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Bejan a fost mutată în anul 1992 la Muzeul Țăranului Român din București. Din anul 1947, când sătenii din Bejan și-au construit o nouă biserică, din cărămidă, și până în anul 1992, când biserica a fost mutată în București, în aceasta nu s-au mai săvârșit slujbe. Datorită lipsei fondurilor pentru întreținere, bisericuța de lemn din satul Bejan se afla într-o stare avansată de degradare și era
Biserica de lemn din Bejan () [Corola-website/Science/329738_a_331067]
-
din care toți au numai de pierdut. De la fondarea sa în 1996, Habitat for Humanity România a spart acest cerc vicios pentru mai mult de 4.000 de familii și comunitățile lor. Habitat for Humanity nu este un program despre cărămizi, lemn și mortar. Habitat for Humanity este un program despre și pentru oameni și schimbarea radicală a vieții lor. Pentru a întampina nevoia mare de locuire și pentru a avea un impact social cât mai larg, soluția trebuie să fie
Habitat for Humanity () [Corola-website/Science/329801_a_331130]
-
formată de Bug și cele două brațe ale Muhavețului. Insula a fost înconjurată de o cazarmă cu două etaje, întărite de patru turnuri. Cazarma circulară cu 500 de camere, destinată cazării a 12.000 de soldați, a fost construită din cărămizi roșii de mare rezistență. Intrarea în citadelă se făcea inițial prin patru porți. Cum cea mai mare parte a cazarmei este ruinată în zilele noastre, în zilele noastre mai pot fi văzute doar porțile Holm și Teraspol. Apărarea citadelei era
Fortăreața Brest () [Corola-website/Science/329915_a_331244]
-
noastre, în zilele noastre mai pot fi văzute doar porțile Holm și Teraspol. Apărarea citadelei era asigurată de 3 fortificații construite de-a lungul brațelor râului Muhaveț, apărate șanțuri și metereze din pământ de 10 metri înălțime, cu cazemate din cărămidă. Cele trei fortificații primiseră numele a două orașe Kobrin din Belarus și Terespol din Polonia și a regiunii Volânia. Fortificația Kobrin plasată în nord-est era cea mai mare dintre cele trei. Ea avea formă de potcoavă, avea patru ziduri de
Fortăreața Brest () [Corola-website/Science/329915_a_331244]
-
mare dragul să te duci la el...”" Biserica de lemn a fost folosită de enoriașii din Broșteni circa o sută de ani, până în 1865, când boierul Alecu Baloș (Balj) a contribuit la zidirea unei biserici mai mari, din piatră și cărămidă. Această biserică a existat până în anul 1917, când a fost dărâmată de trupele austro-ungare iar materialul a fost urcat cu funicularul pe dealul Afiniș pentru construirea de obiective necesare armatei în timpul Primului Război Mondial. Puținii locuitori rămași în sat au folosit iarăși
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
fier, puse înainte de primul război mondial, împiedică lărgirea unor crăpături în bolți și asigură soliditatea bisericii. Deasupra naosului și pronaosului sunt cupole așezate pe arcuri puternice. Cupola ce acoperă naosul e mai strâmtă decât culmea arcurilor și se reazemă pe cărămizi lăsate de pe arcuri spre interiorul bisericii. De la paviment la vârful cupolei naosului e o înălțime de 6 m, la a pronaosului 5,80 m, iar la bolta altarului 4,20 m. Absida altarului are la bază 5 laturi. Deasupra pereților
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
de Cavalerii Teutoni. Până la sfârșitul Războiului de 30 ani (1453-1466), Castelul Sztum a fost scaun al oficialilor locali ai Ordinului Teuton. Vechile fortificațiile din pământ și cherestea au fost înlocuite la începutul secolului 14 de o fortăreață din piatră și cărămidă. Fiind bine fortificat și bine poziționat, castelul din Sztum a servit ca o bază militară pentru cruciați în cadrul incursiunilor asupra Lituaniei păgâne. În 1377, Arhiducele Albrecht Habsburg a stat în castel, lăsând culoarea familiei sale ca un cadou de recunoștință
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
strada Krakowskie Przedmieście a fost ridicată în aceeași perioadă, iar în curtea interioară au fost construite opt clădiri de cazarmă plasate transversal palatului. În anul 1735, clădirea intră în proprietatea contelui Alexander Sulkowski, sub ordinile căruia sunt construite fabrica de cărămidă, fabrica de cuptoare și berăria. Între anii 1737 și 1739, palatul este reconstruit sub îndrumarea proiectanților Jan Zygmunt Deybel și Joachim Daniel Jauch. În 1765 sau 1766, Stanislaw August Poniatowski devine noul proprietar și pune aici bazele Corpului de Cadeți
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]
-
drept lasă în contextul în care imperialii au ocupat orașul fără a li se opune rezistență . Urmașii lui Karacsay Sandor au locuit în Aruncuta până în anul 1918, castelul familiei fiind demolat de săteni în perioada 1926-1928, iar materialele rezultate (piatră, cărămidă, material lemnos, țigla tip șolzi etc.), au fost utilizate la construirea bisericii greco-catolice din sat (informație furnizată de către Tare Maria din Aruncuta, născută în anul 1919, si care - înainte de demolare - a locuit cu părinții și cu alte familii din sat
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
maghiarilor, urmare a condițiilor mai bune de pregătire școlară a copiilor și perspective mai sigure de promovare în ierarhia socială decât o aveau românii. De altfel, în anul 1899 se înființează Școală maghiară de stat într-o construcție nouă , din cărămidă { în prezent fiind cea mai veche clădire din sat }, de circa 100 mp.{ două săli de clase și o sală profesorala {cancelarie } cu pardoseala din scîndură. Această clădire , după 1918 , devine Școală de stat cu limba de predare română , iar
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
drum carosabil ce venea din direcția Pasajul Scărilor,continua prin gangul, acum închis, din parterul casei de pe Strada Turnului Nr.4, apoi cotind spre partea laterală a Turnului. Se prezintă sub forma unei construcții masive cu un singur etaj, din cărămidă. Are la primul nivel două treceri boltite, prima spre actualul pasaj în direcția Străzii Turnului, a doua trecere pe latura de nord, în direcția Bisericii Azilului, acesta fiind accesul inițial al drumului carosabil ce continua spre casa de pe Turnului Nr.
Turnul Scărilor () [Corola-website/Science/328334_a_329663]
-
biserică mai veche și a fost comandată de ducele Sigismund și de locuitorii din München. Catedrala a fost construită în doar 20 de ani de Jörg von Halsbach. Din motive financiare și din cauza lipsei unei cariere de piatră în apropiere, cărămida a fost aleasă ca material de construcție. Construcția a început în 1468. Deoarece resursele financiare s-au epuizat în 1479, papa Sixtus al IV-lea a acordat o indulgență. Cele două turnuri (turnul de nord cu 98.57 m, turnul
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
a prăbușit și unul din turnuri au suferit avarii majore. După război a început un major efort de restaurare, care a fost realizat în mai multe etape, dintre care ultima a fost finalizată în 1994. Frauenkirche a fost construită din cărămidă roșie în stil gotic târziu în doar 20 de ani. Clădirea este proiectată fără ornamente gotice bogate. Clădirea din cărămidă în stil gotic târziu, cu capele în jurul absidelor, are 109 metri lungime, 40 de metri lățime și 37 de metri
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]