9,526 matches
-
apoi, și mai ales prin Discursul despre Poezia dramatică 21 publicat la mai puțin de doi ani după aceea. Pentru că amestecă tonurile după modelul din viață, Diderot îi conferă dramei un loc median între cele două "genuri extreme", tragedia și comedia. Așa este, după părerea lui, cazul Fiului nelegitim situat la distanță egală între cele două genuri vechi. El dă, cu Tatăl de familie (Le Père de famille) din 1758, o a doua dramă, care se situează între genul serios al
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
părerea lui, cazul Fiului nelegitim situat la distanță egală între cele două genuri vechi. El dă, cu Tatăl de familie (Le Père de famille) din 1758, o a doua dramă, care se situează între genul serios al Fiului nelegitim și comedie. "Eu Și în ce gen este Tatăl de familie ? Dorval M-am gândit la asta; și mi se pare că direcția acestui subiect nu este aceeași cu cea din Fiul nelegitim. Fiul nelegitim are nuanțele tragediei; Tatăl de familie va
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a treia dramă care, din contra, s-ar situa între genul serios și tragedie. Beaumarchais, prin amestecul tonurilor, în Eseu despre genul dramatic serios, definește și el noul gen, considerându-l ca pe o formă "intermediară între Tragedia eroică și Comedia glumeață." Doritor să amestece tonurile, din grija pentru realism, asta nu înseamnă că teoreticianul Iluminismului proslăvește întoarcerea la tragi-comedie, gen artificial în ochii săi, construit, în irealismul său, pe baza unor contraste prea mari. "Vă dați seama, scrie Diderot în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
săi, Lillo sau Goldoni, pe care nu-i citează decât episodic. Apreciază zugrăvirea realistă a umanității propusă de Terențiu, blânda emoție care emană din piesele sale, în care evoluează oameni de condiție medie, apropiați de noi. Lipsite de personaje amuzante, comediile sale nu dezlănțuie niciodată râsul, căci Terențiu nu caricaturizează trăsăturile, spre deosebire de Aristofan și Seneca. Măreția sa, în ochii lui Diderot, care găsește nelalocul lui râsul stârnit de farsă în sânul unei zugrăviri realiste, constă în a ne aduce zâmbetul pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din lipsă de patriotism, ci pentru că s-au lovit de nedreptățile superiorilor lor. Pedeapsa cu moartea fiind restabilită după 1715, piesa este o pledoarie pentru abrogarea ei. Prin această dramă, Mercier dorește să reabiliteze condiția de soldat, personaj pe care comedia de până atunci nu l-a tratat decât ca pe cineva lipsit de interes, reprezentându-l ca pe un fanfaron, după tradiția, deschisă de Plaut, lui miles gloriosus. El abordează de asemenea, prin intermediul lui Saint-Franc, un bătrân soldat ieșit din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Le Mère coupable, 1792), dramă care constituie al treilea voleu al trilogiei pe care o consacră familiei Almaviva, Beaumarchais transportă scena la Paris și nu într-o Spanie de fantezie, Sevilla sau castelul Aguas Frescas, unde situează acțiunea celor două comedii anterioare, Bărbierul din Sevilla și Nunta lui Figaro. Trecând de la comedie la dramă, el operează o schimbare semnificativă, modificând cadrul acțiunii în scopul de a le reprezenta spectatorilor parizieni realitatea lor. Teoreticienii dramei îi păstrează acțiunii unitatea unitate pe care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trilogiei pe care o consacră familiei Almaviva, Beaumarchais transportă scena la Paris și nu într-o Spanie de fantezie, Sevilla sau castelul Aguas Frescas, unde situează acțiunea celor două comedii anterioare, Bărbierul din Sevilla și Nunta lui Figaro. Trecând de la comedie la dramă, el operează o schimbare semnificativă, modificând cadrul acțiunii în scopul de a le reprezenta spectatorilor parizieni realitatea lor. Teoreticienii dramei îi păstrează acțiunii unitatea unitate pe care Mercier o numește "unitate de interes" , chiar dacă unitatea de acțiune nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu încetează să-și privească partenerul. Evariste Gherardi, care joacă rolul de Arlechin la Comedianții Italieni de la Hôtel de Bourgogne, dovedește originalitatea jocului său, foarte diferit de moda franceză, în Avertisment la Culegere (Avertissement au Recueil), în care colectează mici comedii jucate în franceză de Comedianții Italieni de la 1681 la 169735. Cine spune bun comediant spune un om care are profunzime, care joacă mai mult din imaginație decât din memorie; care compune, jucând, tot ceea ce spune; care știe să-l secondeze
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ar fi partizanul tragi-comediei pe care o critică, după exemplul lui Diderot, căci ea reunește în mod artificial două genuri prea diferite. El citează, în Dramaturgia de la Hamburg, sfaturile oferite de Lope de Vega în Noua artă de a face comedii pentru a-l contesta. Amestecând comicul și tragicul, și pe Terențiu cu Seneca, veți obține o parte a piesei serioasă, iar cealaltă bufă. Însă această varietate place mult. Însăși natura ne dă asemenea exemple, și din astfel de contraste își
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îi este ireductibilă. El nu admite amestecul de tonuri decât dacă cele două elemente se potrivesc fără să se opună, când ceva serios produce râsul, iar bucuria creează înduioșarea. Astfel visează el să creeze cu Minna von Barnhelm ceea ce numește "comedia autentică". "Farsa, scrie el, nu are alt scop decât râsul, comedia lacrimogenă numai emoția, comedia autentică propune cele două lucruri." Dacă pledează pentru unirea râsului cu emoția, o face atât din spirit realist, cât și din spirit moralist. El îl
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cele două elemente se potrivesc fără să se opună, când ceva serios produce râsul, iar bucuria creează înduioșarea. Astfel visează el să creeze cu Minna von Barnhelm ceea ce numește "comedia autentică". "Farsa, scrie el, nu are alt scop decât râsul, comedia lacrimogenă numai emoția, comedia autentică propune cele două lucruri." Dacă pledează pentru unirea râsului cu emoția, o face atât din spirit realist, cât și din spirit moralist. El îl apără pe Molière împotriva lui Rousseau, scandalizat că se poate râde
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
potrivesc fără să se opună, când ceva serios produce râsul, iar bucuria creează înduioșarea. Astfel visează el să creeze cu Minna von Barnhelm ceea ce numește "comedia autentică". "Farsa, scrie el, nu are alt scop decât râsul, comedia lacrimogenă numai emoția, comedia autentică propune cele două lucruri." Dacă pledează pentru unirea râsului cu emoția, o face atât din spirit realist, cât și din spirit moralist. El îl apără pe Molière împotriva lui Rousseau, scandalizat că se poate râde de Alceste. Râsul cu privire la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Putem râde de un om, să râdem pe seama lui, fără să ne batem câtuși de puțin joc de el. Degeaba este incontestabilă și bine cunoscută această diferență, toate șicanele pe care Rousseau le-a scos recent la iveală împotriva utilității comediei au apărut totuși numai din faptul că nu a ținut seama de ea în mod suficient. "Molière, de exemplu, spune el, ne face să râdem de Mizantrop, și totuși, Mizantropul este omul cinstit din piesă. Ceea ce înseamnă că Molière este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe socoteala lui. Să fie plasată această distracție în caracterul unui om rău la suflet și fără niciun merit, și să vedem atunci dacă mai găsim ceva de râs în asta! Ea ar fi neplăcută, respingătoare, odioasă, dar nicidecum rizibilă. Comedia își propune să corecteze prin râs, și nu prin bătaie de joc, și nu-și propune să corecteze exact defectele de care ne face să râdem, nici numai persoanele la care găsim aceste defecte rizibile. Adevăratul folos al ei, utilitatea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Să recunoaștem că Avarul lui Molière nu a îndreptat niciodată comportamentul vreunui avar, nici Jucătorul lui Regnard pe vreun jucător; să admitem că râsul nu poate corecta felul acesta de nebuni: cu atât mai rău pentru ei, și nu pentru comedie! Dacă ea nu poate vindeca boli disperate, este destul că-i întărește pe cei sănătoși. Avarul este plin de învățăminte chiar și pentru omul liberal; Jucătorul este instructiv chiar și pentru cel care nu joacă. Nebuniile pe care nu le
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
morala nu posedă vreunul mai energic, mai eficace decât râsul." (Seara a 34-a) În ciuda acestei pledoarii în favoarea unirii râsului cu emoția, el este înclinat spre preferarea aspectului serios și spre ștergerea, pe cât se poate face, a momentelor hazlii din comedie, din cauza temperamentului său și din cauza misiunii moralizatoare pe care o conferă teatrului. Făcând elogiul Tatălui de familie al lui Diderot, el apără "comedia serioasă", foarte criticată de Voltaire, care o găsește plictisitoare pentru public. "Nanine aparține genului de comedie înduioșătoare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este înclinat spre preferarea aspectului serios și spre ștergerea, pe cât se poate face, a momentelor hazlii din comedie, din cauza temperamentului său și din cauza misiunii moralizatoare pe care o conferă teatrului. Făcând elogiul Tatălui de familie al lui Diderot, el apără "comedia serioasă", foarte criticată de Voltaire, care o găsește plictisitoare pentru public. "Nanine aparține genului de comedie înduioșătoare. Dar ea cuprinde și multe scene atrăgătoare; și numai în măsura în care scenele atrăgătoare alternează cu scenele mișcătoare, admite Voltaire ca acelea să fie păstrate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din comedie, din cauza temperamentului său și din cauza misiunii moralizatoare pe care o conferă teatrului. Făcând elogiul Tatălui de familie al lui Diderot, el apără "comedia serioasă", foarte criticată de Voltaire, care o găsește plictisitoare pentru public. "Nanine aparține genului de comedie înduioșătoare. Dar ea cuprinde și multe scene atrăgătoare; și numai în măsura în care scenele atrăgătoare alternează cu scenele mișcătoare, admite Voltaire ca acelea să fie păstrate în comedie. O comedie serioasă în întregime, în care nu s-ar râde niciodată, în care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
foarte criticată de Voltaire, care o găsește plictisitoare pentru public. "Nanine aparține genului de comedie înduioșătoare. Dar ea cuprinde și multe scene atrăgătoare; și numai în măsura în care scenele atrăgătoare alternează cu scenele mișcătoare, admite Voltaire ca acelea să fie păstrate în comedie. O comedie serioasă în întregime, în care nu s-ar râde niciodată, în care nici măcar nu s-ar surâde, în care numai s-ar plânge, i se pare monstruoasă. Dimpotrivă, el găsește trecerea de la mișcător la comic și de la comic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de Voltaire, care o găsește plictisitoare pentru public. "Nanine aparține genului de comedie înduioșătoare. Dar ea cuprinde și multe scene atrăgătoare; și numai în măsura în care scenele atrăgătoare alternează cu scenele mișcătoare, admite Voltaire ca acelea să fie păstrate în comedie. O comedie serioasă în întregime, în care nu s-ar râde niciodată, în care nici măcar nu s-ar surâde, în care numai s-ar plânge, i se pare monstruoasă. Dimpotrivă, el găsește trecerea de la mișcător la comic și de la comic la mișcător
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
s-ar surâde, în care numai s-ar plânge, i se pare monstruoasă. Dimpotrivă, el găsește trecerea de la mișcător la comic și de la comic la mișcător foarte firească. Viața omului nu este decât o înlănțuire continuă de treceri asemănătoare, iar comedia trebuie să fie oglinda vieții." (Seara a 27-a) Mai departe, Lessing adaugă: "Foarte bine; dar când D-l de Voltaire declară comedia complet serioasă ca fiind un gen pe cât de fals, pe atât de plictisitor, nu se opune în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comic la mișcător foarte firească. Viața omului nu este decât o înlănțuire continuă de treceri asemănătoare, iar comedia trebuie să fie oglinda vieții." (Seara a 27-a) Mai departe, Lessing adaugă: "Foarte bine; dar când D-l de Voltaire declară comedia complet serioasă ca fiind un gen pe cât de fals, pe atât de plictisitor, nu se opune în acest fel experienței? Dar poate că nu se poate spune acest lucru pentru vremea când scria o asemenea părere. Nu exista încă nici
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru vremea când scria o asemenea părere. Nu exista încă nici Cénie52, nici Tatăl de familie; iar geniul trebuie să înfăptuiască multe lucruri, pentru ca să le privim ca fiind posibile." (Seara a 28-a) A dat chiar el un exemplu de "comedie serioasă" cu una din primele sale piese, Jidanii (Die Juden), în 1750. Consacrată problemei antisemitismului problemă asupra căreia Lessing va reveni în 1750 cu Nathan cel înțelept -, piesa este prima dramă socială în limba germană. 3.3. Un spectacol edificator
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru Mithridate în 1738. Lessing, în Dramaturgie, îl citează îndelung pe compozitor. "Orice simfonie compusă pentru o piesă de teatru, spune el, trebuie să se potrivească cu subiectul și caracterul piesei. Astfel, tragediile vor un alt gen de simfonii decât comediile. În muzică trebuie să existe aceeași diferență ca între genurile dramatice. Dar mai trebuie luat în considerare pentru muzică specificul pasajului căruia îi este destinată fiecare bucată. Astfel, uvertura trebuie să se refere la primul act al piesei; simfoniile de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Seara a 32-a) Începe să apară, atât în Germania, cât și în Franța, importanța specificului muzicii de scenă. Ea nu trebuie să fie decorativă, ci să se integreze din plin în arhitectura de ansamblu a piesei. 4. Goldoni, reformatorul comediei în Italia Goldoni (1701-1793), a cărui carieră cuprinde întregul secol, este cel mai mare reformator al comediei italiene. Răsturnând tradiția instaurată de commedia dell'arte, în care spectacolul se bazează în întregime pe virtuozitatea comediantului, el descentrează interesul pentru joc
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]