10,875 matches
-
fii se găsea un poster înrămat a două cuvinte în roșu, cu litere uriașe de tipar (FII GATA), și mai era acolo o actriță care jucase în același film cu Jayne și Keanu Reeves în 1992 și am purtat o conversație care mi s-a părut destul de inofensivă dar total nepotrivită („Jayne a plecat de pe platoul de filmare pentru două zile ca să fie cu tine. Murise cineva în familia ta, nu?“ „Da, tata“), apoi a apărut tatăl lui Sarah - un executiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Așezate la o masă mare se aflau nevestele din Pacific Palisades cu unii membri importanți din Velvet Mafia și câțiva șmecherași din Silver Lake și câteva cupluri din Malibu și un maestru bucătar foarte chipeș cu propriul său reality show. Conversațiile au demarat imediat după ce s-a servit mâncarea: despre a doua casă din Telluride, Colodado, despre noua companie producătoare, despre desele vizite la cabinetul de chirurgie plastică, despre disputa aceea atât de violentă încât fusese necesară intervenția poliției, despre întreaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un portal de simpatie, hârjoana S&M cu o prostituată minoră, un futai cu regina balului aflată în convalescență după un implant cu silicoane, rachetele șuierătoare, abdomenele de oțel, partidele de sex pe saltele cu aer, supradozele cu Vicodin. Apoi conversația a luat o turnură mai sobră când veni vorba de un film anume: dacă nu încasa peste un miliard de dolari, filmul respectiv va constitui un eșec financiar pentru cele trei studiouri de filme producătoare implicate. După aceea lipsa unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
veranda - identice celor din Elsinore Lane. Când m-am ridicat să plec, surorile mele au comentat cât de misterios eram. Le-am spus că eram doar obosit. Nu vroiam să-l resuscitez pe tata, ceea ce se întâmpla ori de câte ori aveam aceste conversații inevitabile. Nu le-am povestit nimic din ceea ce mi se întâmplase săptămâna trecută. Nu era suficient timp pentru asta. Ajuns sus, m-am oprit în capul scărilor și am privit camera de zi. Reacția mea a fost înăbușită. Camera mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a asigurat că voi fi mulțumit de aceste schimbări. Stricăciunile intervenite pe parcursul fazei ISR nu fuseseră „corectate“ (ușa care zburase din balamale; gaura din perete) dar a insistat că voi fi mulțumit de „diferențele fizice“ din restul casei. După această conversație, dorința mea de a vedea casa deveni intempestivă. În loc să merg la Four Seasons m-am îndreptat spre 307 Elsinore Lane. Primul lucru pe care l-am observat - și mi s-a tăiat răsuflarea în timp ce am tras în dreptul casei - a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Iar transformarea casei valida acest lucru. Lingându-mi mâna, Victor m-a făcut s-o duc la buzunar, să-mi scot celularul și s-o sun pe Marta. Am format numărul ei. (Următorul schimb de cuvinte a fost reconstituit după conversația avută cu Marta Kauffman, marți, 19 noiembrie.) - Marta? - Hei - cum e? spuse ea. Te-ai întors? - Da, de fapt sunt chiar aici, acasă. Am venit direct de la aeroport ca să văd cum stau lucrurile. Am făcut o pauză și am intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scop hedonist, ambalat în fraze altruiste. Javier Galvez, traducătorul nostru din spaniolă, are o alură foarte „elastică”, răsare când în stânga, când în dreapta ta, râde și comentează cu un surâs persiflator în colțul gurii, care nu-i dispare, indiferent de subiectul conversației. Mă izbește asemănarea fizică a lui Javier cu Boris Buracinschi, un jurnalist basarabean stabilit la Tallin. Aflu de la Javier că o cunoaște pe Eugenia Bojoga, prietena și colaboratoarea noastră de la Cluj, nepoata lui Eugeniu Coșeriu, care a stat la Madrid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
niște cadre de film a căror succesiune nu are nici o legătură cu ritmul vieții noastre din interior. Lumea s-a risipit prin vagoane: din fericire, unele sunt special rezervate fumătorilor, încât poți să eviți cu ușurință o vecinătate deranjantă. Lectură, conversație, unde și unde câte un coleg căutând să se izoleze pentru a-și nota ceva în jurnalul de drum. Fac și eu la fel, și cam într-o oră și jumătate, atât cât durează drumul nostru până la Bordeaux, încerc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
inconștientă „întoarcere la origini”. VASILE GÂRNEȚ: Mare îmbulzeală în vagonul-restaurant și trebuie să aștepți mai mult timp până îți vine rândul. Cei care au intrat printre primii nu se grăbesc să cedeze locul altora, își savurează cafeaua și țigara în conversații mondene, neglijând privirile flămânde ale colegilor care stau buluciți în picioare, pe culoar, la intrarea în „sala de mese”. Răsună câteva replici prietenești, pe un fond nervos, de nerăbdare macerată... Odată așezat la masă, constat că prețurile sunt destul de mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
versuri proprii, la micul party de la final. „Poetul nostru” - îmi spunea cu mândrie șefa, căci observase interesul aedului pentru mine. Poetul cânta cu pletele în vânt, dându-și drumul vocii neîmblânzite, sorbindu-și voluptuos momentul de libertate, iar eu făceam conversație cu bibliotecarele, sub căutătura piezișă a securistului ochelarist: individul, îmbrăcat la patru ace (avea, altfel, aspectul unui cuminte profesor de liceu), sorbise tot timpul din paharul cu suc - fusese singurul care nu s-a atins de șampanie și nici de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
premiul festivalului pentru interpretare. Primesc un telefon, prin ambasada română, de la c.c. al partidului, că sunt rugat să mă întorc înaintea delegației, cu primul avion. Ajuns în Capitală, împreună cu Ghișe, sunt primit de Dumitru Popescu care, după o scurtă conversație, mă roagă să „mă deplasez la Brăila și, dacă constat unele nereguli la marile fabrici de acolo, să iau măsuri!...”. Eram în acea clipă un simplu membru de partid, intrat de nici doi ani în rândurile sale!... Ieșind de la Popescu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
văzute vreodată de cineva. Aceste documente regretabil de inutile, care ignoră judecata de valoare și mărturia personală, escamotează orice retorică plasând-o sub statistică. La capătul unei asceze morale și lingvistice ușor neliniștitoare, "onusienii" reușesc să ocolească până și în conversațiile lor private calificativele, chiar și calificările, în beneficiul procentajului, al mediei și al curbei lui Gauss. Îi mai poți recunoaște și după uniforma lor, cămașă imaculată și cravată, precum și după culoarea albă a vehiculelor lor senioriale, cu roți înalte, puternice
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
obligații și de servicii, benedictinii sau cistercienii nu sunt oameni să vegeteze în grădină sau să-și piardă vremea cu nimicuri pe sub galeria cu coloane. În afara scurtelor momente de destindere de după masă, prevăzute pentru cafea sau pentru un pic de conversație, ești nevoit, dacă vrei să spui o vorbuliță acestor campioni cronometrați, să-i prinzi din zbor, între două uși. Ceea ce ei acceptă, cu gentilețe, atâta timp cât n-a bătut clopotul. Un penitent care întârzie în fața vitrinelor sau care privește prostește în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu mai crede în dialogul teologic; sau, mai degrabă, cum zice el, îl trăiește în "mărturia tăcută și binevoitoare a rugăciunii". Pe când era în culmea gloriei, fratelui Marcel i s-a întâmplat o nenorocire: într-o zi a avut o conversație cu șoferul său de taxi palestinian. Din vorbă în vorbă, s-a împrietenit cu el, a ajuns să-i cunoască familia, casa, povestea, vecinii de cartier din Beth Safafa, pe drumul înspre Betleem. A sfârșit prin a se instala lângă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fel, în Occident. Hitler a venit la putere pe cale democratică, nu-i așa? Să încercăm să evităm ca așa ceva să se mai repete. Oricât de moderați ar fi, oricât de detestați de jihadiștii puri și duri, acești islamiști nu fac conversație, îmi dau bine seama de asta. Ei admonestează. Cu o răbdătoare compătimire pentru ignorantul și necredinciosul care sunt eu, și între două îndemnuri la trezire, cu severe critici la adresa Occidentului invadator pe care-l reprezint (destul de prost, la drept vorbind
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
era o rușine să ai un radio în casă. Apoi a trebuit să ne luăm și noi un televizor. Puneam ghiozdanul copiilor în fața ecranului, ca să nu se mai uite atât. Iar acum..." Suspină. A trecut vremea când salafiștii își întrerupeau conversațiile și-și ascundeau fețele îndărătul unui ziar larg deschis când apărea câte o cameră de luat vederi: când islamiștii intransigenți îți dădeau jos cu topoarele antena parabolică din balcon. Acum fiecare școală, fiecare puritan rigorist își are timpul său de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
comportă așa cum ar trebui. Ne ucideți copiii, dar cu atât mai mult vă reproșăm faptul că și noi trebuie să-i ucidem pe ai voștri", spunea Golda Meir. Germaine Tillon a descris foarte bine cum anume degenerează buna-credință în rea-credință. Conversația bifurcă apoi în mod clasic înspre un viitor al reconcilierii economice, via mărețe planuri de dezvoltare și de realizări tehnice profitabile pentru toți locuitorii regiunii (gen "planul de la Constantine"). Rămânem în normă. Și britanicii concepuseră, înaintea plecării lor, în 1948
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și, mâine, într-o sută de alte locuri, nu văd nicio altă disciplină mai urgentă, niciun alt viitor mai măreț. Nu știu dacă nevroza incintelor e fizic contagioasă sau doar înclină către invidii mimetice. Știu doar că ea poate alimenta conversațiile de dimineață și de seară, lucrările cartografilor (în Israel, o hartă rutieră e perimată, de regulă, după trei ani), și migrena automobiliștilor (în fiecare lună se inventează noi itinerarii). Pentru toți cei vizați de împrejmuire, fie ei închiși înăuntru, adică
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
armatelor, acești călugări își aleseseră ca misiune să prezinte dogma creștină recruților israelieni. Fratele Olivier primește așadar în grădină câte un grup de soldați mai mult sau mai puțin puși pe glume și cu care el încearcă să închege o conversație. "Zece sau cincisprezece mii de soldați pe an, îmi spune el, numai că am observat că sunt din ce în ce mai reticenți. Ultima dată, jumătate din cei sosiți aici cu autocarul au rămas afară. Chiar dacă după halakha, nu-i o nelegiuire pentru nimeni
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vreme frumoasă am fost la Bunovo, unde am rechiziționat 20 de care pentru aducere de proviant de peste munte. Drumul, noaptea, în car, prin albii bolovănoase și prăpăstioase, supt cer înstelat, în tăcerea nopții... Luminile curioase, scânteuțe albăstrii ale licuricilor zburători. Conversație cu Ivan bătrânul care pricepe două trei vorbe vlașchii. 24 Iulie. La 21 Iulie drum la Bencovo, pentru rechiziție, cu sublocotenentul Marinescu. Conversație cu locuitorii despre politica externă și despre stările de lucruri locale. Satul mic, numai de 40 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
albii bolovănoase și prăpăstioase, supt cer înstelat, în tăcerea nopții... Luminile curioase, scânteuțe albăstrii ale licuricilor zburători. Conversație cu Ivan bătrânul care pricepe două trei vorbe vlașchii. 24 Iulie. La 21 Iulie drum la Bencovo, pentru rechiziție, cu sublocotenentul Marinescu. Conversație cu locuitorii despre politica externă și despre stările de lucruri locale. Satul mic, numai de 40 de case, are vreo 3000 de decari, afară de pădure. (3 decari la pogon aproximativ). Dări cătră stat: 6 lei drumuri, 2-3 lei funciar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
duce la o evoluție dincolo de bine și de rău. Răul nu stă în ideile adversarului, ci în imobilitatea noastră. 3 Iunie 1927 [OLANDA JURNAL DE CĂLĂTORIE]* Plecare spre Amsterdam cu express-Orient la 8 1/2 dimineața. Zvonuri despre Olanda, din conversația cu Marcel Popescu, inginer, tovarăș de drum. Circulație intensă cu trenul, automobile, tramvaie. Poți vedea toată Olanda cu automobilul în câteva ceasuri. Nici o localitate cu trenul nu-i mai depărtată de două ore. Gările dau tichete până la localitatea cerută, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai cere la bodegă decât o țuică mică la țap, pe care o bea cu grijă ca să nu piardă nimic. D-l Atanasescu (actorul) a venit la masaj fără să mă vadă și să mă recunoască și a angajat o conversație cu maseurul său, din care am înțeles că l-o alungat dela regiment, unde fusese concentrat, pentru că nu mai erau paturi. Pe același ton, Atanasescu s-a pus în acord cu atmosfera debitând o serie de lucruri plăcute în felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dă favoriților săi. Turgot: După felul cum se distribuie elogiul și blamul, prefer să rămân defăimat. Pope: Totul e cu putință; toată lumea are dreptate: cu aceste sentințe găsești prieteni și izbândă în viață. Unei doamne îi plăcea atât de mult conversația, încât vorbea într-una; și când tăcea, nu asculta pe nimeni. Socot că era tare de urechi. Omul de treabă nu se poate îmbogăți decât printr-o întâmplare. Posibil, dar minunea încă nu s-a văzut. Un muzicant, preotului, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la mine Constantinovschi, traducătorul Nadei Florilor. Mi-a vorbit de pretențiile traducătorilor în situația de azi a penuriei de buni cunoscători ai limbii și literaturii noastre și de necesitatea ca eu să intervin pentru a ușura angajarea de traduceri. În timpul conversației a sosit Mihail Fridman pentru care am adresat lui Polevoi scrisoarea de la 12 dec. Am asistat la o discuție în care F. a fost destul de aspru cu C. în ce privește corectitudinea lui C. ca traducător. Am intervenit între ei încercând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]