10,028 matches
-
au apărut case mai de doamne-ajută, grădini orânduite și canalizare, țiganii au părăsit cartierul. Nu i-a alungat nimeni, dar nu le-a plăcut apa; caii cu care transportau capace de canal și alte materiale nu s-au obișnuit cu crini, crizanteme și trandafiri, în fine, au plecat cu tot cu boarfe, cu cai și cu porci. Au plecat pașnic, în vreo două zile s-au cărăbănit cu toții. Acum însă, au reclamat discriminarea, persecuția și așa mai departe. În calitate de rromi au căpătat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Sălcii desfrunzite tânguiesc în vânt. M-am oprit la banca clipei neuitate Când ți-am spus: „Mi-ești dragă!” și ne-am sărutat Unde-s oare florile de poeți cântate? Chiar pe toate vremea le-o fi spulberat? Ofiliți sunt crinii, visuri ne-mplinite, Veștezi trandafirii dorurilor moarte, Galbeni ghioceii, nădejdi risipite, Ruginiți sunt macii patimei deșarte. Însă, dintre florile crescute-n grădină Chiar cea mai gingașe nu s-a scuturat: E iubirea noastră, caldă și senină, Căreia și timpul i s-
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
la preoție». Alte informații le scoatem din Memorie, aparținând aceluiași Desenzani, acum păstrate în Arhiva Generală a Congregației Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe. În al treilea an de teologie, în 1904, s-a gândit la o mișcare numită «Giglio Bianco» (Crinul Alb). O prezintă el însuși într-un lung document: «Nu este vorba de a crea un nou Institut religios, ci să elaborăm o metodă de luptă și de activitate. Să adunăm, să coordonăm, să organizăm copiii catolicilor militanți sau cel
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
don Calabria, preotul don Giuseppe Bonometti. În documentul de memorii personale, don Desenzani, scrie: «6 ianuarie 1907: preot la S. Giovanni in Valle. După câteva zile, îl întâlnesc pe don Calabria, cu prilejul unui funerar. Îi vorbesc despre proiectul meu «Crinul alb», dar el îmi propune ideea înălțării unui colegiu pentru copiii orfani». Don Desenzani spera în inima sa să-l implice pe don Calabria în planul său grandios, chiar dacă părea ambițios; și în schimb don Calabria îi propunea o acțiune
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
activitățile parohiale, își dedica timpul care îi mai rămânea liber asistării copiilor. Își petrecea și noaptea pe străduța Case Rotte. Apoi, s-a transferat cu toți copiii la San Zeno in Monte. Dar în mintea sa continuu își mesteca ideea «Crinului Alb». S-a gândit că poate își va realiza visul în America Latină. În 1911 s-a îmbarcat pentru Buenos Aires, ca preot capelan al unui grup de emigranți italieni. A cerut și a obținut o întrevedere cu președintele Republicii Argentina. Dar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Desenzani, nu existau orare rigide și nici un program destul de clar. Domnea un spirit familiar și se respira un aer de școală. Pe de altă parte, don Diodato își legăna încă visul lui de a putea transforma «Casa Copiilor Buni» în «Crinul Alb». Când și-a dat seama că lucrurile au luat o altă direcție, a preferat să-l abandoneze pe don Calabria. Don Luigi Adami explică decizia lui don Desenzani astfel: «Don Diodato era mai degrabă un teoretician, un poet; în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Să ne rugăm ca să ajungă Providența... Ai nevoie de Providență?... A ajuns Providența». Așa cum spunea Catehismul care circula în acel timp, divina Providență e cea care susține totul și pe toți: firul ierbii și stejarul bătrân, floricica de pe câmpie și crinul candid, minusculul colibri și vulturul maiestuos. Desigur, Providență este și inteligența, voința, străduința, tehnica, știința aplicată. Providență este «capul pe gât și brațele noastre! Dar atunci când se vorbește despre Providență în instituții de caritate ca a noastră, acestui cuvânt i
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
viața voastră de ce veți mânca sau de ce veți bea, și nici pentru trupul vostru, de ce veți îmbrăca... Priviți la păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nu adună în hambare; și cu toate acestea, Tatăl vostru îi hrănește... Observați cum cresc crinii câmpului: nu lucrează și nu țes. Și cu toate acestea, nici măcar Solomon, cu toată strălucirea lui, nu se înveșmânta ca unul dintre aceștia. Și, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba câmpului, care azi este, iar mâine va fi aruncată în foc
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ei totală. Aici, incapacitatea de a iubi îmi urmărește semenii și mă asistă spre acte diabolice, precum un malefic însoțitor ce îmi ghidează pașii spre pierderea totală, dar și spre viziunea răutății ce a înflorit în mijlocul spiritului uman, precum un crin al otrăvurilor primare. Mărșăluind printre victime ce și-au preschimbat ochii în clepsidre și lacrimile în nisipuri, sub așteptarea timpurilor consolării, pășind în ritmul cadențelor distructive pe lângă cetăți cu orbite de cimitir mereu reînnoit de mâna omului ce-și ordonează
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
izvor, care cu curgerile cereștilor bunătăți adapă sfânta biserică și tot sufletul creștinesc; aleasă este, că este chiparos, carele cu nălțime covârșește cerurile, și pentru mirosul cel din fire s-au arătat departe de toată stricăciunea; aleasă este, că este crin, că măcar de-au și născut între mărăcinii nenorocirii cei de obște, iar nu și-au pierdut niciodată podoaba albiciunii; aleasă este, că este nor, care n-au ispitit nici o greime a păcatului; mai aleasă este, pentru că este fecioară mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în poezia Renașterii, spre a se reînnoi prin simboliști: Cât au călcat cu piciorul, N-au mai văzut crăișorul Câte flori împodobite, Câte râuri limpezite! Oh! câți trandafiri miroase Cu foi rumene, frumoase! Rosmarinii au verdeață Și garoafele roșeață. Aici crinul să albește, Colea nardul frumos crește. Chedrul ramurile-și tinde, Care mult văzduh cuprinde. Chiprul frunze înverzește, Și văzduhul le clătește. Izvoarele curg răcite, Ca cristalul limpezite. Barac are, în numeroasele lui prelucrări, un adevărat geniu al titlului analitic care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
une dame romaine de Vigny), care deschide seria poeziei indolenței pămîntene: Apoi din feredea iesă sprijinită de curtence, În crevat trufaș se culcă sub șalurile subțiri; Și jupineasa bătrână începe trupul să-i frece Cu spirturi de dânsa stoarse din crini și din trandafiri. Iar ca razele luminii să nu-i facă supărare, Fetele slobod perdele de un atlas argintit, Și lângă ea pun în glastre bucheturi mirositoare, Dar cucoana când adoarme la un consul au gândit. Prozatorul nu e mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rând Petică glorifică diafanitatea florilor, fragranța cărnurilor vegetale: Parfum din flori pălite și uitate, Poemă tăinuită-ntr-o petală, Te stingi în dureroasa-ți voluptate În seara singuratecă și pală, Parfum din flori pălite și uitate... fecioarele cu incarnat de crin ale lui Botticelli întristatul, Mult vestitul florentin... fecioarele pale trecând muzical: O, marile pasionate, O, tragicele Magdalene, Femei etern îndurerate Ca niște triste cantilene. Pe urmele îndepărtatului Radu Ionescu, poetul se cutremură de acordurile pianinelor funerare: Acorduri murmurate de negre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un ecou (prin Samain) al simbolismului mallarmean. Tema acestor poezii încărcate uneori de descripții și încercări de afabulație este intrarea în extaz sub valul edenic al mirosurilor: Ca o biserică miroasă seninul cucerit o clipă, Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană, Văzduhu-i greu cât n-ar fi-n stare vâslind să-l taie o aripă, Un trandafir murind se farmă pătând cuprinsul ca o rană. Și tot mai grea, mai tare crește naiva florilor urgie, Se-ntrec
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lungimi intolerabile, cele mai simple propoziții compli-cîndu-se printr-un cifru de convenții simbolice (azimă, vin, blid, năframă), cam în stilul liturgic al lui Claudel sau în maniera Roman de la rose. Poeta încearcă să tragă "lanțul avarelor tăceri", ca să ajungă la "crinii" care simbolizează ceva, însă e înțepată de "spinii" care și ei înseamnă ceva, intră în "cimitirul nădejdilor", unde dă de un chin ce-i prihănește "mirul prohodului din suflet", ori vorbește de "coasele toamnei" care trec prin "lunca nădejdilor", unde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mi-l mănâncă; Și-n mine-ntemnițată ca-ntr-o cușcă Zbiară și mușcă... Apoi aspiră la voluptăți mai sublime, la topirea în flacăra solară. Spiritul îi e zbuciumat de duhuri negre, de "visul rău", și atunci scăparea este într-un Crin grandios, sau, bolnav, își caută vindecarea în extirpațiune: Mi-e bolnav cugetul și-aș vrea să-l rup - Cum rupi unui păianjen un picior! Aci întunecat, spiritul merge în noapte ca pe corăbii cu felinare verzi, aci purificat, alunecă pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vindecarea în extirpațiune: Mi-e bolnav cugetul și-aș vrea să-l rup - Cum rupi unui păianjen un picior! Aci întunecat, spiritul merge în noapte ca pe corăbii cu felinare verzi, aci purificat, alunecă pe o luntre serafică cu un crin la cârmă. Viața poetului este astfel o veșnică trecere din negru în alb (dispozițiune romantică), din crunte melancolii în extaze și jubilări. Vântul bătrân într-o clipă de umoare neagră capătă guri de câini lătrători, se înfurie ca un taur
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
legat de ceva mai presus de sine, își adună toate puterile vieții pentru a realiza această chemare. Acest om, cu setea desăvârșirii în inima sa, acest om cu dumnezeiască iubire în sufletul său, ai fost tu mămica mea! Dacă unui crin frumos înflorit și frumos mirositor, îi stă bine într-un salon elegant, pe o masă artistic lucrată, într-un vas de cristal, și dacă soarele trecându-și razele sale mirifice prin fereastră îl mângâie tainic, el nu-i decât un
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
frumos înflorit și frumos mirositor, îi stă bine într-un salon elegant, pe o masă artistic lucrată, într-un vas de cristal, și dacă soarele trecându-și razele sale mirifice prin fereastră îl mângâie tainic, el nu-i decât un crin asemeni fratelui său care n-a avut această favoare, care a crescut, a înflorit și a înmiresmat un loc părăsit pe care, alături de el mai cresc și bălării rău mirositoatre. Cu acest din urmă crin se aseamănă mămica, și acest
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
el nu-i decât un crin asemeni fratelui său care n-a avut această favoare, care a crescut, a înflorit și a înmiresmat un loc părăsit pe care, alături de el mai cresc și bălării rău mirositoatre. Cu acest din urmă crin se aseamănă mămica, și acest contrast mă determină să o prețuiesc și mai mult, și să stropesc cu lacrimi nefericita ei noblețe. O, mămică, este așa de plăcut să mă gândesc la tine ! Lacrimile vin așa de ușor în ochi
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Este prefigurat „în vechiul Testament de perdeaua ce separa Sfânta de Sfânta Sfintelor”. * Altarul are două uși laterale pe care sunt pictați arhanghelii Mihail și Gavril. Primul „cu sabie de foc, sugerând Paradisul pierdut prin păcat, și al doilea cu crini în mână, simbolizând Paradisul regăsit în Hristos”. altarul mai conține și intrarea centrală prin ușile Împărătești. Aici este pictată icona Bunei-vestiri. Ea sugerează „că prin Maica Domnului s-au deschis din nou Porțile Noului Paradis, în care ne așteaptă Hristos
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a studiat Gruber cu multă inteligență, și pe când la Iași unii dintre noi ironizau pe Beldiceanu că la rostirea sau la reprezentarea unei anumite litere el simte că mănâncă „răbdări prăjite”, că pipăie o blană de jder, că miroase un crin sau că are altfel de senzațiuni, greu de zugrăvit prin vorbe, la Londra, în 1892, la Congresul de psihologie experiemntală, Gruber, încurajat de celebrul Galton, își dezvolta conferința despre audiție colorată în care, vorbind despre subiectul studiilor lui, despre Beldiceanu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mare durere când aștern pe hârtie aceste desfrânări sinistre. Comunismul a îmbolnăvit atât de crud sufletul bietului român năucit încât ascuțimea minții lui parcă s-a stins iar aprigul lui braț, pieptul lui călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu mai este rugătorul de altădată, care parcă la dangătul de clopot, când ajungea pe ogor, îngenunchia, făcea semnul crucii, apoi răsturna brazda până la apusul soarelui când iar îngenunchea și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
morții. În Ostrovul iubirii (1986) poeziile, alcătuite din câte patru catrene, pot fi citite într-un flux continuu, ca un singur poem, iar titlurile - lungi și gândite ca într-un puzzle - se întrepătrund, de asemenea, ca niște stihuri interdependente. „Landul”, „crinii somniei”, „cerul iadnic”, „timpul nimbat” ș.a. sunt combinații lexicale proprii autorului care, mereu cu o poză teatrală, ridică osanale, compune litanii, epitalamuri - versuri de adorație etc. Zoe Dumitrescu-Bușulenga vede la T. o „confesiune târzielnică”, în dulcele stil clasic, mizând pe
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
vremea aceea (exemplarul de la Biblioteca Academiei a ajuns până la Lugoj unde a fost, după o însemnare manuscrisă, în „posesiunea lui Al.G. Onaie, ștud. cl. VI gim. din Lugoș, Lugoș, în 2 mai 1896“). bucureștiul în 1871 141 Ca un crin de vară, Ce vântul îngheață, Frumoasă Ioano, în valuri periși!254 Un alt loc de petrecere era moara cu iaz de la Floreasca. Nicăieri în București nu se găseau raci mai mari și mai gustoși. În jurul iazului erau cabinele de baie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]