9,328 matches
-
universuri culturale, explică traducerea lucrărilor lui în șaizeci și șase de limbi. Dintre acestea amintim: Jurnalul unui mag, Alchimistul, La râul Piedra am șezut și am plâns, Al cincilea munte, Manualul războinicului luminii, Veronica se hotărăște să moară, Diavolul și domnișoara Prym, Zahir, Vrăjitoarea din Portobello, Brida, Învingătorul este întotdeauna singur. Unsprezece minute, lucrare publicată în anul 2003, relatează experiența unei tinere prostituate dintr-un sat brazilian, Maria, în jurnalul căreia autorul a identificat informații legate de "cea mai veche meserie
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
adreseze 31. Ne amintim cu ce vervă feroce Molière, în Improvizația de la Versailles (L'Impromptu de Versailles), îi ia în zeflemea pe Marii Comedianți de la Hôtel de Bourgogne, amuzându-se el însuși să imite limbuția lui Montfleury, pe cea a Domnișoarei Beauchâteau, Hauteroche etc., emfaza dicției, grandilocvența atitudinilor. Jocul lor, în secolul al XVIII-lea, este aproape tot atât de mărginit. Fiind foarte legat de Domnișoara Clairon 32, actrița cea mai celebră a epocii, Marmontel ne aduce la cunoștință, în Memoriile sale (Mémoires
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Comedianți de la Hôtel de Bourgogne, amuzându-se el însuși să imite limbuția lui Montfleury, pe cea a Domnișoarei Beauchâteau, Hauteroche etc., emfaza dicției, grandilocvența atitudinilor. Jocul lor, în secolul al XVIII-lea, este aproape tot atât de mărginit. Fiind foarte legat de Domnișoara Clairon 32, actrița cea mai celebră a epocii, Marmontel ne aduce la cunoștință, în Memoriile sale (Mémoires, t.2, livre V), că a îndemnat-o în nenumărate rânduri să renunțe la declamația bombastică și la jocul static care domnea pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
neprevăzute și bruște, pe care nu o poate avea când este încordată și forțată." Ea îmi spunea uneori, plină de nerăbdare, că nu o voi lăsa în pace până ce nu va adopta tonul familiar și comic în tragedie. "Hm! Nu, Domnișoară, îi spuneam, nu-l vei avea vreodată, firea ți l-a interzis; nici măcar în momentul în care îmi vorbești nu-l ai; sunetul vocii dumitale, aerul figurii dumitale, pronunția, gestul, atitudinile, sunt nobile de la natură. Trebuie numai să îndrăznești să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Trebuie să ne intre bine în cap că trăsăturile firești cele mai îngroșate plac totdeauna mai mult decât cele mai delicate trăsături nefirești"63. Gustul acesta pentru firesc explică fascinația sa pentru teatrul francez și pentru jocul unor actori ca Domnișoara Clairon și Lekain care, abandonând declamația emfatică, gesturile grandilocvente și costumele artificiale, au transformat jocul în mod radical." Pentru a exprima firescul, Goldoni, căruia prea puțin îi pasă de regulile clasice a căror rigiditate o critică, revendică libertatea artei. Unitatea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
figura actorului luminând-o de jos, nici "iluminatul concentrat" ("le plein feu") care scaldă scena într-o lumină crudă, profund nerealistă. El încearcă să scalde scena într-o lumină la fel de naturală ca lumina zilei. În aceeași perioadă, în Prefața la Domnișoara Julie 99, din 1888, Strindberg deplânge fixitatea surselor luminoase și îndeosebi tipurile de priviri pe care le impune rampa. Cum ochii actorilor sunt luminați pe dedesupt, privirile lor sunt puțin expresive. Strindberg preconizează folosirea unei lumini laterale care ar facilita
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la Ruy Blas Hugo, Prefața la Les Burgraves Wagner, Opera de artă a viitorului Wagner, Opera și drama Hugo, William Shakespeare Nietzche, Nașterea tragediei Zola, Naturalismul în teatru Autorii noștri dramatici Becq de Fouquières, Arta regiei scenice Strindberg, Prefața la Domnișoara Julie Antoine, Teatrul liber Maeterlinck, Cuvinte neînsemnate Quillard, Despre inutilitatea absolută a regiei scenice exacte Appia, Punerea în scenă a dramei wagneriene Jarry, Despre inutilitatea teatrului în teatru Mallarmé, Divagații Appia, Muzică și regie Rolland, Teatrul poporului tentativă de estetică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lucrare pe care a publicat-o la sfârșitul vieții sale, în 1799, Mémoires d'Hippolyte Clairon et réflexions sur l'art dramatique. 33 Să consemnăm că Adrienne Lecouvreur (1692-1730), marea actriță franceză aparținând generației care o precede pe cea a Domnișoarei Clairon, angajase deja cu timiditate arta dramatică într-o simplitate care sedusese publicul și contribuise la gloria ei. 34 Garrick (1717-1779) domină scena engleză începând din 1741. Actor, director de teatru și autor, el se distinge în marile roluri din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gazul, este introdusă pe scena franceză în momentul apariției naturalismului. Dar ea nu este folosită, la început, decât drept substitut pentru iluminatul cu gaz. Trebuie să-l așteptăm pe Appia pentru a-i descoperi infinitele potențialități scenice. 99 Prefața la Domnișoara Julie a trecut mult timp drept unul din manifestele cele mai marcante ale Naturalismului în teatru. Zola nu s-a înșelat punând la îndoială caracterul naturalist al piesei și reproșându-i lui Strindberg abstracționismul său. Într-o scrisoare din 14
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
împleticeam ori de câte ori aveam un moment de singurătate. Baloane, decorațiuni, jocuri. Deschideam cadouri când am auzit-o pe mama: - Emi! - căci așa îmi ziceau părinții de la Emilia. Eram complet zăpăcită pot spune, dar apoi am putut distinge silueta domnului Vali. - Felicitări, domnișoară! Ai 18 ani, acum. Știi ce înseamnă asta? Îl priveam nedumerită. Mă așteptam la un discurs lung despre maturitate, dar în schimb el a stins luminile și mi-a apucat brațul cu o forță uluitoare. Pentru un moment am crezut
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
omului, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1935; Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1936; Comentarii lirice la „Poeme într-un vers” de Ion Pillat, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1936; Aventura domnișoarei Zenobia Magheru, București, 1938; Corbul de aur, cu o gravură de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1938; Ion Aluion, Cernăuți, [1938]; ed. (Semnul negru), București, 1941; ed. îngr. și pref. Ion Simuț, Oradea, 1995; Opera lirică. 1929-1939, Cernăuți, 1939; Viața în pădure
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
talent literar, prozele lui B. țin de aria fantasticului și lasă să transpară nu de puține ori, ca modalitate de tratare a problematicii, influența lui Mircea Eliade. De exemplu, Năluca, poveste romantică, dezvoltă motivul stafiei cam în genul întâlnit în Domnișoara Christina, adică prin convertirea și interacțiunea timpului sacru cu cel profan. Același lucru se observă și într-o nuvelă precum Cetatea de altădată. În altă serie tematică, deschisă de o nuvelă ca Gherasim, ca și în Lupii sau în Ceasul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
calea mașinii sale sport în timp ce mergea pe stradă, nu considera că este sub demnitatea lui să-i pălmuiască și să-i lovească cu picioarele în public pe șoferi sau pietoni. Escapadele lui erau de notorietate publică. S-a îndrăgostit de domnișoara Doleti Dumitrescu, fiica unui viticultor din Tohan, județul Buzău. Primarul i-a căsătorit, ceea ce a provocat un scandal. A promis că va pleca din România, dar și-a încălcat promisiunea făcută lui Iorga și lui Argetoianu. După căsătoria aceasta morganatică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
după conferință. S-a întors în 1939, iar Iorga i-a oferit prompt un post de translator din greacă, latină sau italiană la Institutul lui de Istorie Universală. În timpul discuției, Iorga a vorbit liber despre prietenii lui anticari evrei etc. Domnișoara Colombo s-a decis să-i dezvăluie lui Iorga (într-o scrisoare) originea ei evreiască. Iorga i-a răspuns în italiană: "Signora, vreau să fiu și eu sincer. Nimeni nu este vinovat de faptul că aparține unei națiuni sau unei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Institut afecțiunea necesară prestării cu succes a unui efort colectiv. Sper că vă voi putea ajuta în alte privințe. De credeți că vă pot fi de vreun ajutor, dați-mi de știre. Sînt la dispoziția dumneavoastră. Semnat, Nicolae Iorga"29. Domnișoara Colombo era evreică sefardă latină (italiancă). Avea față de Iorga toată simpatia pe care o putea atrage acesta. Mai era și prietenul său Tiktin, bătrînul pe care Iorga voia din tot sufletul să-l ajute și în numele căruia apelase la rege. Dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și sigur de sine. Cadrele și personajele nu mai sunt cenușii sau chinuite, dar În alte privințe totul rămâne puternic tradițional: toți sunt inteligenți, tineri, educați, din clasa de mijloc, respectuoși și cu o exprimare aleasă. Era o Anglie unde domnișoarele care debutau În societate erau Încă prezentate la Curte (un ritual anacronic și din ce În ce mai absurd, la care regina a renunțat În cele din urmă, În 1958), unde unul din cinci parlamentari conservatori studiase la Eton și unde procentul de studenți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Italia, București, [1904]; Fabule, București, 1907; Romeo și Julieta la Mizil. Săracu’ Dumitrescu, București, 1907; Schițe vesele, București, [1908]; Matache Pisălog, București, 1914; D-atunci și d-acolo. Versuri ușurele scrise-n clipe grele, București, 1921; Poezii, București, 1924; Domnișoara Miau, București, 1926; De inimă albastră. Dom Paladu, București, 1928; Madam Strakinidy, București, [1928]; Versuri, îngr. și pref. Mihu Dragomir, București, 1956. Traduceri: August Strindberg, Tată, București, 1895. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Dramaturgia română, București, 1905, 171-175, 189; Ibrăileanu, Opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
București, 1983; Cavalerul cu mâna pe piept, București, 1984. Traduceri: César Vallejo, Heralzii negri, pref. trad., București, 1979; Omar Lara, Insule plutitoare, București, 1980; Mario Vargas Llosa, Războiul sfârșitului lumii, București, 1986, Conversație la Catedrala, București, 1988, Istoria lui Mayta. Domnișoara din Tacna, București, 1991, Cine l-a ucis pe Palomino Molero, București, 1991, Lituma în Anzi, București, 1997, Pantaleon și vizitatoarele, București, 1998, Scrisori către un tânăr romancier, București, 2003; Fernando Pessoa, Poemele lui Alberto Caeiro. Păstorul de turme, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
o albeață marmoreană contrastează cu corpul musculos al Faunului. Chiar dacă G.D. Mirea nu iese din sfera convențiilor academice, există însă o tentație a unui altceva de factură secesionistă în câteva din tablourile sale, pictorul specializându-se în portret. În romanul Domnișoara Christina (1936) al lui Mircea Eliade un personaj, pictor, îi atribuie lui G.D. Mirea portretul defunctei fiice de boier, un portret daimonizat eminescian, vivificat de prezența inefabil-malefică a moartei. Scriitorul îl considera pe pictor potrivit să transmită senzualitatea morbidă cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și pe cale de a se desprinde într-un univers străin, ai senzația că dacă l-ai atinge, chipul acesta s-ar încreți fin, precum oglinda unei ape. Cu această himeră, Paciurea se apropie foarte mult de viziunile esențializate brâncușiene, cu Domnișoara Pogany sau Pasărea măiastră. Sorin Alexandrescu face o dublă lectură, freudiană / jungiană a himerelor lui Paciurea, fie ca realizare a unei tensiuni în cuplul de forțe al elementarelor Liebenstriebe/Todestriebe freudiene, fie prin selectarea din cuplul de forțe jungian anima
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
abia pronunțate, indicând acel preformat sau neformat, stadiu incipient al materiei în căutarea unei forme, explorând propria dimensiune ontologică. Apropierea de sculptura esențializată a lui Brâncuși sare în ochi, putem oricând compara Muza adormită în diferitele ei variante dar și Domnișoara Pogany cu Himera Apei pentru a sesiza similitudinile alfabetului plastic al celor doi artiști. Aceaste figuri evocă o stare extatică de autocontemplație, himerele fac parte dintr-o dimensiune fantasmală integrată psihismului abisal, care sunt pe punctul de a ajunge în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gură, așa cum apare țiganca Rada în versurile lui Tudor Arghezi, din ciclul Flori de mucigai (1931): "Cu o floare în dinți / Rada-i un măceș cu ghimpi fierbinți...." 531. De altfel, succesul pozei se poate vedea și printre emuli precum domnișoara Cecilia Gerson, a cărei expoziție este comentată în Rampa 532, unde este reprodus unul dintre tablourile sale pe această temă, Țigancă cu ghiocei, într-o tratare destul de artificială, care o apropie de țigăncile lui Vermont. Există și excepții, țigănci prezentate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
facă pe toți să ia parte. Bufonul regelui pare singurul în măsură să preia ștafeta jocului și capul sfântului în locul marotei cutumiare. Asocierea nu este lipsită de semnificație, Salomeea preia rolul bufonului, rol care va evolua până la "danțul" oriental al domnișoarei Hus, avatarul modernist barbilian cu accente balcanice al coregrafiei decadente. Aspectul hazliu al procesiunii nu mai realizează un contrast atât de puternic cu actul crud al decapitării, introdus într-un ceremonial ludic cu măscărici și toboșari, iar versul liber înlocuiește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Bulbuc. Acesta din urmă, vrând să-l provoace pe Ion, dansează cu Florica. La un moment dat, lumea se oprește, barbații Își scot pălăriile, cei de pe prispă se ridică; venise preotul Belciug Împreuna cu doamna Maria Herdelea, nevasta Învățătorului, cu domnișoara Laura si cu Titu. În acest timp, Ion și-a dat Întâlnire cu Ana, În grădină, sub un nuc. În timp ce stăteau Îmbrățișati, au fost văzuți de către fratele de cruce al lui George, căruia Îi spune imediat. Acesta, Împreună cu tatăl Anei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
constituie ieșirea din timp și spațiu și trăirea În două planuri existențiale, unul real și unul fantastic. Dacă În proza interbelică fantasticul avea drept suport practicile Yoga și Tantra (vezi „Secretul doctorului Honiberger”, „Nopți la Serampore”), sau mituri folclorice autohtone („Domnișoara Cristina”), iar scriitorul crea două universuri de referință, realul și irealul, corespunzătoare dialecticii sacru - profan, expusă În studiile sale cu caracter filosofic, În creația de după război, această opoziție are o altă perspectivă. În nuvela „La țigănci”, ca și În alte
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]