9,462 matches
-
Câmpia Ierului este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriile județului Bihor și Satu Mare. Aria naturală se află în extremitatea nord-vestică a județului Bihor (pe teritoriile
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
ripariene mixte cu "Quercus robur", "Ulmus laevis", "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp." și Zăvoaie cu "Salix alba" și "Populus alba"; ce adăpostesc specii rare din fauna și flora Câmpiei Someșene. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, dintre care unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
Someșene. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, dintre care unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: vidra de râu ("Lutra lutra"), popândău ("Spermophilus citellus"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), năpârcă ("Natrix natrix"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), gușter ("Lacerta viridis"), broasca-de-pământ ("Pelobates fuscus"), broască-de-mlaștină ("Rana arvalis"), broasca-roșie-de-pădure
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice, printre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE" 92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: pălămida ("Cirsium brachycephalum"), otrățelul bălților ("Aldrovanda vesiculosa"), pipiriguț ("Eleocharis carniolica"), forfecuța bălții ("Stratiotes aloides"), peștișoară ("Salvinia natans") sau trifoiașul-de-baltă ("Marsilea quadrifolia"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, case
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
la înregistrarea propriului album "Teen Town". De-a lungul scurtei sale cariere, Jaco Pastorius a participat la zeci de ședințe de înregistrări cu diverși muzicieni, cel mai adesea din zona muzicii de jazz. Dintre aceștia, cei mai proeminenți au fost Flora Purim și Airto Moreira. Inconfundabilul stil al lui Jaco poate fi auzit în înregistrarea lui Moreira din 1977, I'm Fine, How Are You? și pe albumul Florei Purim, Everyday Everynight (1978), unde interpretează la bas o compoziție a lui
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
din zona muzicii de jazz. Dintre aceștia, cei mai proeminenți au fost Flora Purim și Airto Moreira. Inconfundabilul stil al lui Jaco poate fi auzit în înregistrarea lui Moreira din 1977, I'm Fine, How Are You? și pe albumul Florei Purim, Everyday Everynight (1978), unde interpretează la bas o compoziție a lui Michel Colombier, intitulată "The Hope", apoi se remarcă interpretarea vocală și la bas în propria piesă, intitulată "Las Olas". Spre sfârșitul carierei, a colaborat cu ghitariștii Mike Stern
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
La acea vreme, el a publicat aproximativ 50 de publicații științifice. A contribuit mai ales la descrierea familiei Peronosporaceae-lor (în special a mucegaiurilor pufoase), în care a descoperit și descris nu mai puțin de șase genuri noi. Participând în cadrul proiectului "Flora Criptogamică în România" la explorarea științifică a mai multor parcuri naționale sau naturale române (între altele: Munții Bucegi, Masivul Cozia, Cheile Nerei - Beușnița, Delta Dunării, Porțile de Fier, Domogled-Valea Cernei, Masivul Piatra Craiului sau Munții Rodnei), el și colaboratorii săi
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
unor ape și a unor flori de lotus, de asemenea un nilometru, instrument care servea la măsurarea înălțimii apelor Nilului, precum și două edificii fortificate în fiecare din colțurile superioare ale mozaicului. Între coloanele navei sunt înfățișate animale și plante din flora și fauna Galileei. Ele au fost executate cu pietre destul de mari, unite printr-un mortar de pietriș, cu straturi de pietre de calcar. Desenele sunt executate cu o exactitate naturalistă, dar le lipsește o dimensiunea comună a proporției. Din acest
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Arrangement of British Plants" („Aranjamentul natural al plantelor britanice”), publicat în două volume în 1821 care a inclus secțiuni substanțiale de ciuperci, clasificate ca plante criptogamice și introducând mai multe genuri noi. Cartea în sine este inovatoare, fiind prima despre flora britanică în care a fost utilizat sistemul natural de clasificare a plantelor al lui Jussieu, o îmbunătățire semnificativă față de clasificarea lui Carl Linné. Probabil din acest motiv, Gray nu a fost bine acceptat de către botaniști conservatori, parțial până în zilele de
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
ciuperci și studiul acestora, o materie care astăzi se cunoaște sub denumirea „Știința micologică”. Băiatul a urmărit mai întâi, din 1803, școala din Växjö apoi, din 1808, liceul tot acolo. Deja în 1810 a scris o primä micä lucrare despre flora din imprejurarea de Femsjö. La vârsta de 17 ani, el a cunoscut deja mai mult de 300 de specii. Se presupune că el a fi învățat limba latină înainte de cea suedeză. Astfel n-ar fi avut probleme să citească lucrări
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
aproape toate scrise în latină. În anul 1811 Fries a început studiul la Universitatea din Lund. În anul 1814 a obținut titlul de doctor în filosofie și botanică, fiind imediat preluat ca docent. Disertația s-a a scris-o despre "Flora Suediae", o tematică care a dezvoltat-o mai departe în opera sa de mai multe volume "Novitiæ floræ svecicæ", (până 1824). În anul terminării acestei lucrări a fost avansat la gradul de profesor asociat de botanică. Între timp (1821) a
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
Frumoasa este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sudul Transilvaniei (la interferența cu ținutul istoric al Olteniei), pe teritoriile administrative ale județelor Alba, Hunedoara, Sibiu și Vâlcea
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Barajul Vidra (pe râul Lotru); precum și câteva lacuri de origine glaciară (Iezerul Șurianul, Iezerul Mare, Iezerul Mic). Aria naturală „Frumoasa” a fost desemnată ca sit Natura 2000 în scopul conservării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar aflate în arealul grupării montane Șureanu-Parâng-Lotrului. Aria protejată dispune de 16 tipuri de habitate naturale; astfel: Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"); Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
pe roci silicioase. La baza desemnării sitului se află o gamă diversă de specii faunistice, dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), lup cenușiu ("Canis lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes"), râs ("Lynx lynx"), vidră de râu ("Lutra lutra
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
și două libelule: "Cordulegaster heros" (calul-dracului) și "Ophiogomphus cecilia"; Situl asigură condiții de viețuirea pentru cinci specii rare de fluturi: "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu), "Parnassius mnemosyne" (apolonul negru), "Nymphalis vaualbum" (fluturele țestos), "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele tigru), "Euphydryas aurinia" (fluturele auriu). Flora lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
CE din 21 mai 1992, a Consiliului European (anexa I-a); astfel: clopoțelul de munte ("Campanula serrata") și iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"), precum și patru specii rare de mușchi ("Buxbaumia viridis, Drepanocladus vernicosus, Dicranum viride" și "Meesia longiseta"). Alte specii rare din flora spontană a sitului: bujor de munte ("Rhododendron kotschyi"), usturoi siberian ("Allium sibirium L."), ghințură ("Gentiana punctata"), veronică ("Veronica baumgartenii"), căldărușă ("Aquilegia vulgaris" și "Aquilegia nigricans"), angelică ("Angelica archangelica"), clopoței de munte ("Campanula alpina"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), chimionul țapului
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
virescens"), hulubiță ("Russula aurea sin. aurata"), laba ursului ("Ramaria aurea" sin. "Clavaria aurea"), buretele cu perucă ("Coprinus comatus"), pâinișoară ("Russula alutacea"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), trufă neagră ("Tuber melanosporum"), zbârciog galben ("Morchella esculenta"); toate incluse în lista ciupercilor comestibile din flora spontană a României (Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Durabile - Ordinul 246/2006). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: În județul Alba: În județul Hunedoara: În județul Sibiu: În județul Vâlcea: Reportaje Videoreportaje
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
prin movile. În colțul din dreapta jos, sunt menționați munții "„Alpes”". Este de remarcat că oronimul "„Alpes”" este folosit pentru prima oară pentru Munții Făgăraș. Între aceste movile apar multe râuri: Alth sau Aluta, Morossus, Klein Kockel și Gros Kockel (Târnavele). Flora este înfățișată prin pâlcuri de copaci. Prin numeroasele ediții publicate, harta Transilvaniei a fost un mijloc de răspândire a știrilor despre această parte de țară. Pe lângă harta Transilvaniei Honterus a mai publicat harta bazinului Dunării mijlocii cu Ungaria, Serbia, Dalmația
Harta Transilvaniei - Johannes Honterus () [Corola-website/Science/332949_a_334278]
-
Din anul 2000 și până la pensionare (2009) îndeplinește și funcția de șef Departament Conservarea Biodiversității și Resurse Naturale (INCDDD Tulcea). Locuiește la Tulcea din anul 1977. Este căsătorit și are un fiu. In 1991 obține conducerea proiectului de evaluare a florei și faunei sălbatice de pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării, în vederea elaborării măsurilor de protecție. La acest proiect colaborează cu peste 70 prestigioși specialiști botaniști și zoologi din România (București, Cluj, Iași) și din străinătate (Rep. Moldova, Ucraina, Austria). Un număr
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
petrece într-o zonă abandonată, izolată de restul civilizației, numită Aria X. Sursa de inspirație a romanului și a seriei a constituit-o drumul de paisprezece mile din St. Marks National Wildlife Refuge, aflat în nordul Floridei. Mare parte din flora și fauna văzută de VanderMeer în această zonă în ultimii 17 ani apare în roman, pe care autorul a declarat că ar dori s-o cuprindă și într-o antologie "Weird Nature" În martie 2014, VanderMeer a vizitat interiorul farului
Anihilare (roman) () [Corola-website/Science/333576_a_334905]
-
carpen de tip "Galio-Carpinetum"; Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"); Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene; Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic de curbură. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor
Cheile Doftanei () [Corola-website/Science/333661_a_334990]
-
La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; printre care: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), țestoasa de baltă ("Emys
Cheile Doftanei () [Corola-website/Science/333661_a_334990]
-
km și lungimea (nord-sud-est) 100-110 km. Văile cuprinse în acest areal au în principal direcția vest-est, mai rar sud-est și sud-vest. Codrii sunt divizați în două regiuni naturale: în Codru cresc aproape 1000 soiuri de plante protejate, adică jumătate din flora, caracteristică pentru R. Moldova. Cele mai mari suprafețe sînt ocupate de pădurile de gorun cu amestec de carpen, tei, frasin, arțar, ulm și, mai rar fag. Mai puțin răspîndite sînt pădurile de stejar pedunculat. Nivelul de arbuști și învelișul de
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta se află în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Cluj. Aria naturală este situată în partea central-sudică a județului Cluj, pe teritoriile administrative ale
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
zonă naturală ( păduri caducifoliate, pajiști ameliorate, pășuni, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea continentală aflată la interferența Câmpiei Transilvaniei cu Podișul Someșan (subunitate geomorfologică aparținând Depresiunii colinare a Transilvaniei); ce adăpostește o gamă diversă de faună sălbatică și floră rară. Aria protejată dispune de trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum"; "Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus" și "Mlaștini alcaline". La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]