10,651 matches
-
spectatorii îngrămădiți unii în alții stau cu ochii închiși din cauza prafului și cu pletele fluturând în vântul produs de elice. Elicea se oprește, ușa elicopterului se deschide și apare un șuvoi de soldați înarmați până în dinți care se aliniază în fugă în fața elicopterului. Am un sentiment de disconfort puternic la văzutul atâtor arme gata de atac; Carlos, în schimb, începe să se agite, aleargă de jur împrejur, își dă jos tricoul vechi pe care l avea, își pune o tunică lungă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
piciorușele firave. „Le e foame”, îmi explică Maria, care continuă să-mi povestească cum într-o după-amiază, plimbându-se singură prin fermă, a fost atacată de grupul de nandu înfometați, a alunecat pe pământul ud încercând să o ia la fugă și nu a scăpat de ploaia de ciupituri decât reușind să deschidă telefonul mobil și sunând după ajutor. Îmi imaginez scena dramatică și nu reușesc decât să râd nandu arată mai mult ca niște personaje din desene animate decât ca
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Săracul Pancho, nu mai știe ce să-i facă pentru a o vedea fericită.” Trecem pe lângă masă, Chita tresare deranjată neplăcut de prezența noastră iar Pancho se ridică și ia poziție jumătate de apărare, jumătate gata să o ia la fugă. Maria îi liniștește și mă prezintă, la care Chita se întoarce plictisită pe cealaltă parte iar Pancho decide că acum poate acționa fără să-și păteze onoarea și dispare sus, pe acoperiș. Mergem în grădina din spatele casei și dăm de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nu mă aude, ori nu vrea să mă audă, fapt este că mă ignoră cu desăvârșire. Se îndreaptă către poarta de la intrare, se izbește de câteva ori în ea, poarta se deschide și Rodrigo iese la strada mare. Ies în fugă după el, calculând în minte ce să fac exact ca să-l aduc înapoi și cât de periculos poate fi un taur nebun liber pe autostradă. Rodrigo se menține pe marginea drumului, apucând câte o frunzuliță și mestecând-o tacticos. Între
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
că doza a fost prea puternică pentru ea și nu a făcut decât să vomite și să se simtă groaznic. Nu numai că a văzut lucruri care au speriat-o dar a încercat să se ridice, să o ia la fugă, s-a împiedicat, a căzut și s-a trezit cu ditamai vânătaia. Ne întrebam amândouă ce s-o fi întâmplând de fapt în timp ce ayahuasca acționează în corpul uman după care îmi vine o idee: Leslie, ce-ar fi să mă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de vînt era prietena lui din copilărie, care, după două decenii de rătăciri ideologico sexuale, ajungea într-un tîrziu să-i împărtășească valorile. Filmul chiar avea prostul gust de a ne vinde valorile lui Gump (printre care ascultarea ordinelor și fuga de probleme) drept adevăratele valori ; într-un fel de culminare coșmarescă a demersului chaplinian de sentimentalizare a omulețului împiedicat care măcar nu vrea răul nimănui, sfîrșea prin a ni-l da pe Gump ca model. Plasat în Cehia, mai ales
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
relația cu Maria, pe nume Eugen, fratele mai mic al lui Ion Iliescu. Căsnicia celor doi, însă, nu a fost să devină una din acele "celule de bază ale societății socialiste", deoarece Alexandru era un inadaptabil. Marioara, rămânând singură după fugă soțului la Moscova, a divorțat de acesta, iar instanța a hotărât că fiecăruia dintre ei să le fie încredințat câte un copil. Ion Iliescu a fost dat mămicii lui care, din pricina sărăciei, s-a mutat la București, lasindu-l pe Ionel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
în dizgrația lui Ceaușescu de-a lungul anilor, pe care îi atrag în discuții detaliate privind necesitatea reformării comunismului, tatonandu-i cu privire la atitudinea față de glasnosti și perestroika. În ciuda spontaneității evenimentelor din decembrie 1989, toți cei contactați de sovietici au dat fuga, în 22 decembrie '89, să răspundă apelului televizat al lui Iliescu, pentru întâlnirea de la orele 17 fix, din fața C.C.-ului. În preajma Congresului al XIV-lea al P.C.R., desfășurat în noiembrie, Elenă Ceaușescu l-a convocat pe gen. Iulian VIad și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
poarta larg deschisă ca să se alăture altor vite ce se îndreptau cu cireada spre imaș. Mama pregătește ceva de mâncare în timp ce Mihăiță își verifică cărțile și caietele cu care merge la școală, se întoarce și Emilia de la cireadă, mănâncă în fugă prânzul mic și apoi pleacă fiecare după treburile obișnuite în fiecare zi. Capitolul III Bunici și nepoți Anii treceau ca porumbeii în zbor pe care ți-e mai mare dragul să-i privești cum își rotesc aripile, unii albi, alții
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
plini de ură și îndemnul hotărât al mamei lor îi făcură pe cei doi feciori să acționze imediat. Lăsară sapele la pământ, înșfăcară cele două vițe groase ale buturugii, ce le tăiaseră în drumul spre ogor și o luară la fugă călcând în smârcurile mlăștinoase din vale, care îi împroșcau cu apă murdară. Ajunseră lângă Costache și începură să-l lovească cu cruzime, neoprindu-se nici când moșul lor era doborât la pământ. Caii urcă pe drumul bine știut de ei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ajute pe Costache ca să coboare din căruță și să-l îngrijească. − Vai de mine, Costache, da ce-ai pățit omule? Unde te-ai lovit, cum ai căzut, ce ai pățit la cap? întreabă speriată Maria. Fără să aștepte răspunsul, dă fuga în casă, caută un cearșaf mai vechi, dar spălat de curând și-l rupe în fâșii, apoi aleargă spre grădină, rupe câteva frunze de ciumăfaie și se întoarce la Costache care, ajutat de Emilia și Gheorghiță, coborâse din căruță și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
amestecă și el în grup, deși inima îi bătea în piept ca un ciocan. Capitolul XII La fântâna lui Boboc în ograda casei lui Ghiță Ciotacu , Marița nevastăsa, tocmai isprăvise de hrănit păsările când fie-sa, Marica veni într-o fugă, spunând grăbită: − Mamă, mamă, am văzut că la cei „di dila vale” a venit mătușa Zoița de la Galați, cred că o adus ceva pește și tare mi-e poftă și mie. Ce-ar fi să-ți faci drum la fântâna
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Acesta dormea în brațele lui Maria, noua lui „mamă”, având în gură o așa zisă „țoașcă”, o bucățică de pânză în care era strânsă o bucățică de pâine muiată în lapte îndulcit. Mama dreaptă, Victoria, luă copilul în brațe și fugi cu el afară , fără ca măcar să-și ia rămas bun, iar Profira lui Nașcu a încercat să explice purtarea ei urâtă prin aceea că fetei îi este foarte drag copilul. S-a stabilit ca în fiecare dimineață copilul să fie adus
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
continuam să mă joc de unul singur pe lângă pereții casei vechi, în spațiul îngust ce rămăsese față de noua locuință în construcție. La poarta noastră o vecină, ce avea treabă cu mama, striga de zor. Cu sprinteneala copilului, ce eram, dau fuga la poartă, curios să aflu ce vrea vecina. N-am făcut nici douăzeci de pași spre poartă, că în urmă aud un bubuit înfundat urmat de un uriaș nor de praf... Căzuse tocmai peretele în jurul căruia mă aflam și eu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mulțime de foi volante pe care se vedea tipărit cu litere mari și negre următoarele: „Mergem la Bârlad să distrugem Școala Normală!”. Vai de mine!, gândeam eu, oare cum e posibil? Așa cum mă aflam atunci, am și luat-o la fugă de-a dreptul peste ogoare, în direcția școlii și alergam și alergam, cu șiroaie de sudoare pe mine și continuam să alerg și să alerg! Am trecut prin satele Pogonești și Ivești din apropierea Bârladului, mergeam pe drum pe lângă malul unui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
clasa a V-a revenim cu studiul matematicii la fostul nostru profesor din cl. I. N. Gaiu. Pierdusem trei ani datorită faptului că s-a voit protejarea colegului slab de la Galați, după 3 ani plăteam cu neștiința noastră și apoi fuga noastră de a ne pregăti suplimentar și a ajunge la nivelul cerut de programa ultimilor ani de studiu ai acestui obiect de învățământ. Prin 1935, în octombrie fac o vizită de două zile la Iași cu ocazia „Lunii Iașilor”, și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Abia am adormit în aerul proaspăt, rarefiat, că aud chiote și zgomote urmate de întărâtate lătrături de câini ciobănești de munte. Nea Martin poftea o mioară fragedă, dar vigilența păstorilor și a acelor „câini mai bărbați” l-au pus pe fugă pe intrus. Către prânz, când am coborât din munte, am aflat noutăți șocante pentru mine, despre vizita lui „Nea Martin”. Curând aveam să spun rămas bun acestor plaiuri mioritice și să iau drumul spre casă, de unde în curând trebuia să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
privință, el, care în situația de basarabean refugiat aici, nu de puține ori a fost anchetat și mai ales pornit la miez de noapte de la Băcani la Bârlad cu jandarmul care, oricând putea să invoce clasicul motiv al asasinării - prin fuga de sub escortă. Ulterior am cunoscut o rudă apropiată acelui jandarm care, pe patul de moarte fiind și neputând muri, abia după ce a mărturisit preotului că omorâse din ordin pe cineva, abia atunci și-a dat duhul! Mulțumesc bunului meu prieten
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vecini, mâine sigur va juca și la noi”. Fiica se adresează fiului ei zicându-i: „Auzi, Cosmine, și la noi va fi o schimbare”, spune bunicul. Sosise momentul crucial al libertății pentru care mulți au plătit cu viața... Martor la fuga lui Ceaușescu, plec cu vecinul spre casă comentând evenimentul extraordinar, apoi fiecare la cuibul său... Intru în casă, pornesc aparatul de radio, ascult noi știri și comentarii, eram cuprins de o bucurie... cât toate bucuriile avute până atunci și n-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
învecinate. E un fapt unic și l-am reținut grație unei poze la fața locului. De aici mergem drum lung spre Florența, vechiul Firenze. Am poposit la un hotel situat pe o colină, am văzut ce se putea vedea din fugă, am admirat strălucirea unui oraș în plină lumină solară a unei zile însorite la maximum! De pe o altă colină am admirat panorama acestui mare și grandios oraș plin până la refuz de opere monumentale săvârșite de mâna omului. Oriunde îți arunci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
grăbită, prin Padova, după vizitarea unor obiective turistice deosebite, la un moment dat îmi atrage atenția o statuie aflată pe soclul ei. Deși ai mei mergeau în direcție opusă, îi spun fiicei că recunosc a fi statuia lui Garibaldi. Dau fuga să o văd de aproape și exclam triumfător: „E Garibaldi!” Fiica s-a apropiat de statuie și m-a pozat alături de chipul revoluționarului pe care îl văzusem în manualele școlare cu peste șaizeci de ani în urmă! Alături de Garibaldi va
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dumitale! Știe Friptu". Adică CI-stul. Nu m-am băgat. Simplu, ăsta-i adevărul, că pe vremea aia dacă te băgai într-o chestiune care nu era a ta, nu știai ce pățești. Și atunci nu ne băgam. S. B.: De fuga Nadiei Comăneci s-a știut în decembrie. S-a comentat? În unitate la mine s-a comentat. M. M.: Atât doar. Atât s-a auzit, că a plecat. În rest, nimic. De aia vă spun că noi eram un pic
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
unde s-a dus muniția, unde s-a consumat, c-au venit birocrații ăștia cu ochelarii pe nas și au întrebat. 3.10. Moartea lui Ceaușescu S. B.: De pe 22 până pe 25 decembrie am fost ținuți în priză de subiectul fugii lui Ceaușescu. Se improviza mult pe tema capturării lui și se lansau informații contradictorii. Când aveam o clipă de răgaz între plantoane, stăteam cu ochii în televizor așteptând noutăți despre acest subiect. Să ne amintim despre momentele anunțării capturării și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
aia, dar ne puteam aștepta la orice. S. B.: Normal, unitatea trebuia să fie mereu operativă. M. M.: Sigur. Muncă, într-adevăr, muncă multă. Dar atunci se cunosc oamenii și, într-adevăr, n-am avut în perioada aceea abateri disciplinare, fugă, dezertări, nimic. S. B.: Acasă când ați ajuns? M. M.: Nu mai știu. Pe la jumătatea lui ianuarie. Am plecat de acasă pe 17 decembrie și am revenit pe la jumătatea lui ianuarie. Nu mai țin minte exact data. Țin minte că
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
vorbă: unii sunt albi, alții sunt negri. Pentru că asta-i treaba. Unii lucrează pentru alții că așa-i armata și așa-i subordonarea. Vrei să accezi undeva? Îndeplinește criteriile care sunt prevăzute pentru postul respectiv, nu ca acum când dai fuga la partide sau cunoștințe pentru a fi promovat. S. B.: Și vei avea clasa I și haine fine. M. M.: Și, din punctul acesta de vedere, oamenii au înțeles și au fost echilibrați. Așa, că aveau probleme, vă dați seama
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]