11,568 matches
-
nu-i încă scris, lumina ta s-o-ncapă Partidul este cerul tot răsfrânt într-un inel neturburat de apă!“ („Discobolul“, Ramuri, 15 februarie 1971) „Scânteietor, scăldat de soare, piscul, în purpură de steaguri viu scăldat, a fost îndemn peste furtuni și viscol să fie-al revoluției soldat cine-i mai bun, mai vrednic, mai viteaz și-o flacără a fost dintre femei, un suflet mare-ncununat de raze și scut făcând din gândurile ei alături de Bărbatul care-și suie pe-orbita
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cu destinul poporului, căruia i s-a dăruit cu tot elanul puternicei sale personalități.“ (Scînteia, 11 ianuarie 1958) STORIN Aurel „Lângă Olt Țară s-a născut Fiul tău Pe care l ai crescut Și i-ai dat În anii de furtuni Visu-naripat Moștenit de la străbuni; L-ai condus așa Până-n fruntea ta În fruntea țării Fiul cel mai drag.“ („În fruntea țării“, Muzica, iulie 1975). STRIHAN Andrei „A răspunde comenzii sociale este una din formele prin care artistul, ca membru activ
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a vibrat grija și dragostea unui părinte, răspunderea conducătorului ridicat din popor care se gândește la copiii țării ca la propriii săi copii. Le-a vorbit despre patria noastră frumoasă, casa părintească înzestrată pe care au moștenit-o, despre câte furtuni au trecut peste ea, cu cât sânge și cu câtă suferință i-au păzit părinții ființa, prin câte jertfe și lupte au reușit comuniștii, Feții-Frumoși cu înfățișare simplă, să repună în drepturi poporul.“ (Contemporanul, 29 octombrie 1971) „Partidule, îți crești
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
generalul, a concretului cu abstractul, a teoriei cu practica se poate răspunde la înalta chemare a partidului nostru comunist.“ (Contemporanul, 22 noiembrie 1974) PĂUN George „[Ă] Ne vom aduce-aminte cât vom fi, C-a fost un veac de neguri și furtună Când glasului i-a fost oprit să spună Câți au murit ca TU să poți trăi! Ne vom aduce-aminte cât vom fi, Ce preț a fost plătit de fiecare, Câți și-au dorit un loc, al lor, sub soare, Istoria
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
aruncă Precum Bălcescu nemurindu-și visul Sufletul nostru să-i cunoască slova, scrisul, Inima noastră să-i urmeze fapta.“ („Inima noastră să-i urmeze fapta“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 452) „Pământu acesta naște bărbați, Furtuna, nu plânsul, îi crește, Apele noastre și munții Carpați, O matcă străbună într-înșii grăiește. Din istorie vine cu ochi luminați, Din margini afunde de zare, Ca domnii vechimii, neînchinați, Ca Mircea Bătrînul, ca Ștefan cel Mare.“ („Din istorie“, Steaua
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de o descriere decorativă a epocii, căci o asemenea scriere nu are darul de a produce răscoliri nici în conștiințele contemporanilor, nici în ale urmașilor.“ („Scriitorul și mesajul epocii“, Cronica, 18 iunie 1982) ȚICLĂU Mihai „Cu încercata-ți cârmă în mijlocul furtunii ai limpezit tăcerea și chipul demn de om; Ci orizontul ni-i arc de triumf și-n fiecare faptă convingerea este aceeași nouă planetă și numele ni-l dă cuvântul tău.“ („Cuvântul tău“, Cronica, 4 iunie 1982) ȚOCA Mircea „În
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
seama că ajunsese într-o dubă. „Ești doar un milițian, atâta ești, așa să știi, un MILIȚIAN!!!...“, strigă Gabriel revigorat brusc din letargie. Surpriza fusese cu atât mai mare cu cât nici nu avuseseră timp să vadă de unde se abate furtuna. Mai veniseră pe terasă și, e drept, Gabriel nu striga pentru prima dată „Jos regimul!“ pe terase. Noaptea, după ce cânta câte o oră, două în șir, ieșea în balcon, se uita ca un tâmpit la lună ori la ploaie și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dă zamă“.) Fără creșă, soacre sau bone în preajmă, profesoara mătușii Anuca își lăsase bebelușul de cinci luni singur în pătuț și în casă. Îl alăptase bine de dimineață și, la câteva minute după ce încheiase ultima oră, intră ca o furtună în casă pentru a-și găsi pruncul spânzurat de elasticul cu jucării pe care i-l agățase de pătuț. Murise de mult, era deja rece și țeapăn. Profesoara n-a mai mers niciodată la școală, a înnebunit și a trăit
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
părinții aveau mereu scandal. Ca să-i arate controlorului cît de mic i-e copilul, maică-sa îl lua pe genunchi (cam greu, ce-i drept), îl mîngîia pe cap și îi spunea : „Stai cu mama aicea, liniștit...“. Cum se potolea furtuna stîrnită de omul acela care țăcănea biletele (el pleca în cele din urmă, cu capul mare de toate argumentațiile părinților), venea momentul în care toți cei din compartiment își sco teau pachetul cu de-ale gurii. Pahare de plastic „raba
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
plecat să cumpere vederi pentru rude și mama stătea cu mîinile la ceafă, cu ochii închiși și nemișcată, la untraviolete, Dănuț o luase de-a lungul țărmului, de unul singur, și căuta cochilii nesparte, din acelea mari. Noaptea precedentă fusese furtună și puteai găsi, cu puțin noroc, lucruri minunate. Marea era liniștită, valurile îi atingeau uneori gleznele sau ștergeu urmele pe care tălpile lui le lăsau pe nisip. Deodată băiatul a ridicat privirea și a descoperit la cîțiva pași în fața lui
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
trăitorilor de atunci... Munca Moto: ,,Sfânta muncă e aceea, Ce răsplată-n ea-și găsește”... În îndelungata și zbuciumata dăinuire a poporului român, munca trudnică a fost aceea care i-a asigurat supraviețuirea și statornicia pe aceste meleaguri bântuite de furtunile învârtejite ale istoriei. Truditorii pământului, care își lucrau țarina cu dragoste și sudoare, au învățat din experiența milenară că numai prin muncă se poate asigura rodnicia pământului, că viața nu dă muritorilor nimic fără muncă (Horațiu) și că omul e
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de orașul Dorohoi, în partea de nord-vest a acestuia, pe un platou, un fel de terasă tăiată, parcă, în dealul care străjuiește valea aluvionară a pârâului Buhai. Împreună cu celălalt deal, dinspre soare-răsare, de peste râul Buhai, adăpostesc așezământul împotriva vânturilor și furtunilor, și alcătuiesc un cadru natural de o rară frumusețe. Impunătoarea clădire a școlii, construită pe fosta moșie a Obștii agricole „Cănănău” din Șendriceni, cumpărată de Ministerul Învă țământului și destinată acestei școli, avea sălile de clasă la parter, dormitoarele la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și începutul toamnei l-au găsit pe Dumitru Dascălu în cadrul liniștit și tern al vieții rurale. De câteva zile însă era încercat de o stare de neliniște, de o ușoară agitație, asemenea păsărilor care, prin intermediul unor radare proprii presimt apropierea furtunii. Aceste trăiri palide, abia perceptibile, i-au amintit lui Dumitru Dascălu că în mod obișnuit la acea dată se afla la școală în vâltoarea activităților care preced începutul noului an școlar. Pe moment a fost tentat să lase totul baltă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în timpurile de care ne povestește Herodot. Dar aspectul șesului inundat era impresionant. Gândindu-mă la el, îmi amintesc celebrul vers al poetului de la Junimea, colonel Șerbănescu, dintr-o poezie în care, cu mijloace de o naivitate dezolantă, descrie o furtună: "E grozav, dar e frumos!". Uitând aproape suferințele nenorociților pe care apa-i surprindea adeseori noaptea, risipindu-le și distrugându-le puținul avut agonisit cu trudă, contemplam spectacolul acesta "grozav dar frumos", grație căruia micul râu de culoarea mâlului pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
le animă, și de ce iarăși, în unele împrejurări am abandonat atâtea lucruri înainte de a le fi dus la capăt, iar în altele am adoptat o rezervă neînțeleasă, adesea blamabilă o recunosc, de multe ori blamată chiar... Înțelege oricine însă, câte furtuni au trebuit să bântuie sufletul meu la vârsta aceea (nu în totul atât de frumoasă cât pare) de care vorbesc; și în câte erori și excese n-am căzut adesea în durata ei. Privind îndărăt la toate lucrurile aceste îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Codreanu, la 18 ani. Pag. 91. Spiru Haret. (Clișeu "Cartea Românească") Pag. 97. Bolta de trecere, sub turnul mănăstirei Golia. (Foto-Regal) Pag. 99. St. O. Iosif. (Clișeu "Cartea Românească") Pag. 100. Vedere din Copou. (Foto M. H.) Pag. 103. "... Câte furtuni a trebuit să bântuie sufletul meu la vrâsta aceea..." Pag. 104 Intrarea la Universitatea veche (astăzi facultatea de medicină). (Foto M. H.) Pag. 105. Iașul, văzut de la Copou, în anul 1840. După un tablou de Ludwig Stawski, aflat în pinacoteca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu adevărat. Privite de departe, toate lucru rile care inflamează presa de la București și nasc dezbateri peste dezbateri își capătă exact dimensiunea reală. Adică sunt minuscule și derizorii. A urmat un an întreg în care nu m au mai interesat furtunile din paharul cu apă dâmbovițean. Țin minte că, în momentul în care am plecat în străinătate, era mare tevatură pe la noi că Băsescu îi zicea nu știu ce lui Tăriceanu (pe vremea aceea premier), iar Tăriceanu îi răspundea la rândul lui nu știu ce
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
au aruncat din nou o meduză gelatinoasă care a putrezit la soare. Dar sunetul apei și soarele atenuează sila de moarte. Viața continuă să gîlgîie nerușinată și luminoasă lîngă peștii morți cu ochii bulbucați, azvîrliți pe nisip după aproape fiecare furtună printre scoicile ce Întunecă plaja ca o invazie de termite. Singura piramidă pe care o cere aici nisipul este emoția de a simți această lumină curgîndu-mi pe mîini: o piramidă trecătoare ca și mine, fierbinte și vie care nu mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trăsnetele lunecau pe piatra udă ca niște reptile arzînd. Și după cîte țin minte, nu-mi era frică. Acum am idei precise despre teamă și despre curaj. În schimb, astă-noapte n-am adormit, din nou, decît spre dimineață din pricina unei furtuni care a Înnebunit marea. Pythia despletită, aiurînd, alerga parcă prin ploaie, părul Îi ardea cu flacără albă, mirosind a pucioasă, apoi se stingea, Întunecos și Îmbibat de apă, și din nou flutura incendiat, ațîțat de vînt, cum va fi fost
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pragul morții, să-i strige cu glas puternic că e un păcătos și să-și amintească de jignirile pe care I le-a adus lui Dumnezeu. 33. Altă dată, pe când călătorea pe mare din Valencia spre Italia 3, din cauza unei furtuni puternice, se sfărâmă timona corabiei. Ajunseseră până într-acolo încât, după părerea lui și a celorlalți călători, nu mai puteau scăpa de la moarte pe cale firească. Atunci, pe când își cerceta cugetul și se pregătea să moară, nu putu să se teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
desăvârșire grija de a mai căuta oameni duhovnicești 2. Pe drumurile din Italia 38. Avură un vânt atât de puternic la pupă încât făcură din Barcelona până la Gaeta cinci zile și cinci nopți, deși tuturor le-a fost frică din cauza furtunii puternice. Și în tot acel ținut oamenii se temeau de molimă. Dar el, abia coborât de pe corabie, porni spre Roma. Dintre cei care veniseră cu corabia se întovărășiră cu el o femeie cu fiica ei, îmbrăcată băiețește, și un alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un sfânt, n-avea decât să treacă marea ca Sfântul Iacob sau ceva asemănător. Însă tot ei au dobândit foarte ușor ceea ce doreau, de la stăpânul corăbioarei celei mici. Plecară într-o dimineață cu vânt prielnic, dar după amiază izbucni o furtună care despărți corăbiile. Cea mai mare se scufundă chiar aproape de Insula Cipru și numai oamenii scăpară; corabia turcească s-a pierdut cu tot cu oameni în furtună; cea mică avu mult de luptat, dar ajunse în cele din urmă la țărmurile din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
corăbioarei celei mici. Plecară într-o dimineață cu vânt prielnic, dar după amiază izbucni o furtună care despărți corăbiile. Cea mai mare se scufundă chiar aproape de Insula Cipru și numai oamenii scăpară; corabia turcească s-a pierdut cu tot cu oameni în furtună; cea mică avu mult de luptat, dar ajunse în cele din urmă la țărmurile din Puglia (Italia). Toate acestea se petreceau în toiul iernii: era foarte frig și ningea. Pelerinul nu purta alte veșminte decât niște nădragi de pânză groasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se spunea - Barbarossa 1 era pe mare cu o mulțime de galere. Și cu toate că i-au istorisit multe întâmplări înfricoșătoare, nu l-au putut face să șovăiască. 91. El se îmbarcă pe o corabie mare și rămase în viață după furtuna de care am pomenit mai sus2, în timpul căreia de trei ori a văzut moartea cu ochii. Așteptare în Veneția Ajuns în Genova, luă drumul spre Bologna, pe care pătimi multe, mai ales o dată când se rătăci și merse pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu ucide, a nu face adulter, a nu jura strâmb și de a-i iubi pe dușmani: („Eu însă vă spun: iubiți pe dușmanii voștri, faceți bine celor care vă urăsc”1). 279. DESPRE CUM CRISTOS, DOMNUL NOSTRU, A POTOLIT FURTUNA MĂRII, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 8,23-27. 1. Primul. În timp ce Cristos, Domnul nostru, dormea, s-a stârnit pe mare o furtună năpraznică. 2. Ucenicii Săi, înspăimântați, L-au trezit, iar El i-a mustrat pentru puțina lor credință, spunându-le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]