9,602 matches
-
deducem importanța pe care primii creștini o dădeau psalmodiei de origine ebraică și față de o altă formă melodică, jubilus, de care vorbește Sf. Augustin, care afirma că era cântat de toți credincioșii și consta în intonarea unei melisme vocalice. O inovație importantă a fost structurarea monodiei creștine pe scări muzicale noi, care, ulterior, vor deveni modurile gregoriene, a căror denumire va corespunde armoniei grecilor; se configura începutul unei noi tradiții muzicale, cea creștină, care s-a consolidat în timp printr-un
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
IV-lea, după modelul comunităților ebraice din acele țări. Într-o scrisoare adresată clerului său, scrisă în anul 375, Sf. Vasile, fondatorul regulii monastice a creștinismului ortodox, vorbește despre răspândirea rapidă a execuției antifonice a psalmilor, relevând că o asemenea inovație era foarte răspândită în întreg Orientul și în Africa. Forma intercalară se afirmă odată cu dezvoltarea celebrărilor din secolele al IV-lea și al V-lea. De fapt, ea a existat încă de la început și, probabil, este cea mai veche, cunoscută
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
-lea. De fapt, ea a existat încă de la început și, probabil, este cea mai veche, cunoscută sub denumirea de psalmodia aleluiatică, execuția constând între alternanța dintre solist, care propunea versetele, și adunarea credincioșilor, care răspundea cu aclamația aleluia. Dar adevărata inovație a avut loc în ambientele monastice, pentru care rugăciunea și cântul din cadrul ei erau aspecte normative. Au fost elaborate îndeosebi răspunsurile (responsa) care trebuiau încredințate poporului, consolidându-se astfel practica responsorială. Vechiul cânt responsorial al psalmilor preferă, ca răspuns al
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a persoanelor în cadrul celebrării și a rolurilor muzicale. Fiecare biserică, din Orient și din Occident, și-a creat și stabilizat un mod propriu de a celebra, în legătură cu geniul etnic particular și cultura locală, dar deschisă, în același timp, și în fața inovațiilor. Este perioada pluralismului liturgic muzical, acceptat și respectat de însăși biserica Romei, chiar în cadrul jurisdicției sale. Este cunoscut faptul că diferiți papi, îndeosebi Grigore I (590-604), au avut o grijă particulară față de liturgie, ocupându-se de punctualizarea și organizarea rituală
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
consolantă și încurajatoare, de a cânta toți împreună, la unisonul vocilor și a inimilor, cu mare fervoare ... Din acel moment, au început să se cânte imnuri și psalmi după obiceiul regiunilor orientale, pentru a evita ca poporul să se plictisească, inovație care de atunci a fost păstrată până în zilele noastre și este imitată de mulți, aproape de toate comunitățile de credincioși din lume”. Dincolo de lupta interioară, care are loc între naturala și instinctiva înclinație față de fascinația sunetelor și remușcările morale care exercită
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
său liturgia romană și cântul roman. Progresiva „romanizare” a liturgiei și a melodiilor galice a dus la formarea repertoriului cunoscut sub denumirea de cânt gregorian. Așadar, între secolele VIII și IX d. Cr., în muzică, are loc o etapă importantă: inovațiile introduse în perioada carolingiană au inaugurat o nouă epocă, ale cărei urmări s-au extins până în zilele noastre. Pentru a ne folosi de un paradox, putem spune că în istoria muzicii a fost mai importantă intervenția lui Carol cel Mare
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
franco-roman. Pentru a obține scopul politic propus - cimentarea unității imperiului și prin intermediul muzicii -, suveranii carolingieni au impus tuturor teritoriilor supuse lor adoptarea acestui nou cântec liturgic oficial. Sfera sacrului este însă conservatoare, prin antonomazie, și nu lasă spațiu foarte larg inovațiilor; pentru a depăși obstacolul, a fost inventată atunci o legendă care a funcționat perfect, asemenea unei excelente strategii publicitare, conferind noului produs franco-roman o denumire ce nu a mai fost uitată niciodată: cântecul gregorian. Se povestea, deci, că Papa Grigore
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fost încredințate mai întâi profesioniștilor din schola și ulterior din capelele muzicale, care s-au născut în timpul prezenței suveranului pontif la Avignon (1305-1377) și se vor răspândi în întreaga Europă, atingând maxima dezvoltare între secolele XV și XVI. În fața acestor inovații, din punct de vedere interpretativ, cântecul gregorian a trebuit să sufere inevitabile urmări. Monodia a fost pusă în discuție și s-a creat o confuzie de voci ce i se alăturau în mod haotic, lipsind-o de spațiu și de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a executa simple preludii sau interludii. Rădăcinile oratoriului se găsesc deja în această perioadă. În fața acestei situații, la nivelul autorității ecleziastice, s-au ridicat mai multe voci care au condamnat decăderea obiceiurilor religioase și liturgice și au luat poziție în fața inovațiilor muzicale, considerate „pericole” ce amenințau melodia gregoriană, cântecul oficial al ritului roman, cea care făcea legătura cu tradiția și era sub semnul sacralității. Cele două aspecte, decăderea tradiției și nașterea polifoniei, istoric vorbind, s-au verificat în același timp. Prin
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
încercat tot felul de strategii stilistice pentru a satisface amândouă exigențele. Prezența cantus-ului firmus gregorian la temelia compozițiilor polifonice, timp de secole, a fost una dintre acestea. În mod paradoxal, intervențiile autorităților bisericești, care au încercat să stăvilească pătrunderea inovațiilor muzicale în ceremoniile de cult, au avut drept rezultat efectul contrar; dar, în definitiv, în favoarea patrimoniului cultural al umanității, expresie a aceleiași nevoi de infinit pe care însăși Biserica încearcă să o încurajeze și să o susțină. Conștient de acest
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
exemplu, oricât de rapidă ar fi transformarea unei specii, există o anumită limită sub care, în mod natural, este imposibilă o asemenea transformare. Cel puțin câteva generații sunt necesare pentru realizarea fie și a unei modificări biologice minore. Dar unei inovații culturale, cât timp îi trebuie pentru a fi realizată și difuzată în masa unei comunități? Există la ora actuală o mulțime de calcule ale unor asemenea procese de transformare: de exemplu, timpul necesar pentru realizarea și difuzarea unei inovații tehnologice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unei inovații culturale, cât timp îi trebuie pentru a fi realizată și difuzată în masa unei comunități? Există la ora actuală o mulțime de calcule ale unor asemenea procese de transformare: de exemplu, timpul necesar pentru realizarea și difuzarea unei inovații tehnologice. O asemenea inovație trece printr-o serie de stadii necesare care, în medie, necesită fiecare un anumit timp: apariția unei noi idei științifice, aplicarea ideii sub formă de tehnologie, difuzarea industrială sub formă de bun de larg consum a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
timp îi trebuie pentru a fi realizată și difuzată în masa unei comunități? Există la ora actuală o mulțime de calcule ale unor asemenea procese de transformare: de exemplu, timpul necesar pentru realizarea și difuzarea unei inovații tehnologice. O asemenea inovație trece printr-o serie de stadii necesare care, în medie, necesită fiecare un anumit timp: apariția unei noi idei științifice, aplicarea ideii sub formă de tehnologie, difuzarea industrială sub formă de bun de larg consum a noii tehnologii; sau în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
determinate ale unui lanț cauzal strict, și nu discontinuități, răspântii reale. Nu numai evenimentele politice mari pot împinge evoluția pe o cale distinctă, ci și evenimente care, în primul moment, nu păreau să aibă efecte prea mari: inventarea scrisului, diferite inovații tehnologice etc. Margaret Mead dezvoltă pe larg tocmai un asemenea punct de vedere. Ea propune o analiză a microproceselor prin care o inovație culturală este elaborată și adoptată de către o colectivitate mai largă. Scrutarea acestor microprocese este de natură să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ci și evenimente care, în primul moment, nu păreau să aibă efecte prea mari: inventarea scrisului, diferite inovații tehnologice etc. Margaret Mead dezvoltă pe larg tocmai un asemenea punct de vedere. Ea propune o analiză a microproceselor prin care o inovație culturală este elaborată și adoptată de către o colectivitate mai largă. Scrutarea acestor microprocese este de natură să convingă de marele rol al evenimentului, inclusiv al întâmplării, în evoluția societății (Mead, 1964). Nu întotdeauna însă calea pe care evenimentul împinge evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incertitudinii, cu toate consecințele acesteia. Prestigiul cu care este învestită tradiția poate fi interpretat deci ca având o importantă sursă în mecanismele de apărare împotriva incertitudinii. Analizând societățile arhaice, Nadel (1968, p. 403) înregistrează ca un faptstabilit cu claritate raritatea inovațiilor tehnice. Tehnicile din toate sferele de activitate, începând cu cele productive și sfârșind cu cele artistice, „se perpetuează atât timp cât ele reprezintă un mijloc adecvat pentru realizarea scopurilor respective”. Aceasta nu se explică printr-un conservatorism de principiu, ci prin faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
artistice, „se perpetuează atât timp cât ele reprezintă un mijloc adecvat pentru realizarea scopurilor respective”. Aceasta nu se explică printr-un conservatorism de principiu, ci prin faptul că „popoarele primitive sunt neinteresate doar de inovativitate, în experimentarea de noi tehnici, nu în inovația ca atare” (Nadel, 1968, p. 403). Semnificativ, astfel, este că ele nu au nici o ezitare de a copia (sau împrumuta) metodele noi când le poate observa în funcțiune. De aici și interpretarea pe care o dă Nadel puterii tradiției. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
general pe Încasări (pe cifra de afaceri) cu o cotă unică de 2% și un impozit ordinar asupra patrimoniului. Chiar și În Anglia se propune În aprilie 1940 Înființarea unui impozit pe cifra de afaceri (purchase tax), ceea ce constituia o inovație pentru sistemul fiscal englez 95. În majoritatea țărilor creșterea Încasărilor s-a realizat mai ales pe seama impozitelor indirecte. Aceasta deoarece s-a constatat că impozitele indirecte și În special cele de consumație, În calitatea lor de impozite pe cheltuieli, sunt
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
adoptarea acestei măsuri nu reprezintă doar scăderea unor cote ce, În trecut, aveau o pondere mai mare de 16%, ci și creșterea altor cote, care aveau un nivel mult prea scăzut, am putea 253 Introducerea cotei unice nu este o inovație la nivel mondial, există experiențe precedente: Estonia - În 1991, urmată de Letonia și Lituania - În 1994, Rusia - 2001, Serbia - 2003, Ucraina și Slovacia - 2004. 421 spune chiar simbolic, cum este cazul cotei de 1% aplicată câștigurilor de pe piața de capital
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
moderne, fenomene care conduc la dislocarea sistemului național, al cărui infrastructură este axată pe națiune, iar motorul Întregului proces devine capitalul investițional internațional Împreună cu societățile transnaționale. Pe acest fundal, globalizarea economică se manifestă ca un proces istoric, fiind considerat rezultatul inovațiilor și al progresului tehnologic, ce presupune, În prim plan, creșterea continuă a integrării economiilor lumii, datorată În special fluxurilor comerciale și financiare. Dar, pe un plan mai larg, globalizarea s-a definit ca fiind „Procesul deosebit de dinamic al creșterii interdependențelor
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
nu-și mai pot găsi locul Într-o istorie a sociologiei redactată din rațiuni și cu finalități didactice. În prezent, este legitim să reținem numai ideile cu valoare de patrimoniu pe care evoluția gândirii sociologice le-a validat: creațiile conceptuale, inovațiile conceptuale și categoriale, metodele de analiză a socialului care au contribuit la stimularea cercetării fundamentale și aplicative, resemantizarea unor concepte ori reușitele În elaborarea unor diagnoze ce au avut un impact semnificativ asupra restructurării orizonturilor teoretico-metodologice ale doctrinelor cu largă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
poziție subalternă față de acestea, empirismul a condus la obturarea adevăratului rol al individului În creația socială prin subordonarea lui estimărilor statistice și tehnicilor matematice de culegere și interpretare a datelor. Punctul culminant l-a atins transformarea individului din sursă de inovație socială În simplă cifră statistică (cuantofrenie, P. Sorokin), o sechelă metodologică pe care o Întâlnim și În sociologia din cel mai imediat prezent. În sensul „reconcilierii” exclusivismelor programatice dintre sociologia „pură/teoretică” și sociologia „empirică/de teren”, Max Weber constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
laudativ și Încăpățânat despre colegele ei de camerăă Maria Larionescu: ,,Cariera” sociologiei românești Începe În mijlocul secolului al XIX-lea, fiind strâns legată de discursul modernității În cultura și societatea românească. Ca și În Apus, sociologia românească a debutat cu o inovație de limbaj: de la discursul stărilor sociale, centrate pe distincții sociale și stiluri de viață specifice societății de status, se trece la limbajul claselor sociale, care surprinde condițiile emergente ale procesului de dezvoltare a capitalismului. O componentă semnificativă a tradițiilor sociologice
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a răspunde la Întrebarea dacă există doar o singură școală sociologică la Chicago, dacă ceea ce se Întâmplă astăzi la această prestigioasă universitate este continuarea tradiției fundamentale, cu adaptări la realitatea socială a zilelor noastre, sau avem de-a face cu inovații ideatice radicale, propunem trei exemple tranșante: studiul lui Laumann și Michael (2001) este nu numai o dovadă excelentă a Îmbinării cantitativ-calitativiste, ci ilustrează și preocuparea Școlii În legătură cu politicile publice, cei doi autori, pe baza unor evidențe empirice semnalizând intervenții posibile
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Fraza lui Stinchcombe surprinde inclusiv o altă preocupare a lui Abbott: problematica celei de-a doua Școli de la Chicago, dacă este vorba despre o continuare a tradiției interbelice, bazată pe paradigme definitorii, sau ceea ce a urmat după război este o inovație radicală, o construcție, În sensul autosau heteroidentificării culturale și/sau științifice a sociologiei de la Chicago. În analiza celor o sută de ani de sociologie, Abbott pornește de la revizuirea istoriografiei dedicate Școlii de la Chicago. Este vorba despre sinteza unui bogat material
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]