12,109 matches
-
ie șea În cale, ardeau satele, necinsteau bisericile În care in trau călare. Pe femei le siluiau sau le duceau În robie. Măce lăreau copiii. În urma lor rămânea numai sânge. Sânge, cenu șă și ulii rotindu-se deasupra mormanelor de leșuri. Simeon Înainta mereu, ferindu-se din calea hoardelor, adăpostindu-se prin păduri, hrănindu se cu rădăcini și coajă de copac. Nu Îndrăznea să iasă la drumul mare sau prin sate. De altfel, acestea nici nu mai existau. Ici și colo
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Eglord voia s-o ucidă fără a putea fi bănuit. O a doua crimă În care ucigașii să nu fie descoperiți... Simeon se Înfioră. Asta era soarta lui! Nu numai că-l vor omorî, dar se vor și sluji de leșul lui. Îl vor azvârli la locul fărădelegii, astfel ca bănuiala să cadă asupra lui: un necunoscut, un bandit care omoară ca să prade, ce putea fi mai obișnuit? Numai mintea ageră a starețului Otto putea pune la cale și această a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
văd ce se Întâmplase, fiindcă eram curios. Mărturisesc smerit că, pe lângă multe alte păcate, Îl am și pe cel al curiozității. Cine e fără păcate? Totuși, de data aceasta am fost bine sfătuit În netreb nicia mea, pentru că am văzut leșuri, cai răpuși, sânge curgând, mă rog, bătălie pe viață și pe moarte. Tânărul cavaler luptase cu vitejie, căci lângă el zăceau nu puțini tâlhari pe care-i doborâse. Am crezut că frumosul tânăr murise și el și mă pregăteam să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ăștia necredincioși! În ștreang ca niște hoți de rând, nu primiți cu onoruri ca niște prieteni! Conrad dormi prost și avu coșmaruri. O vedea mereu pe Adelheid cu părul despletit, călărind peste o apă tulbure pe care pluteau la vale leșuri Însângerate. La celălalt mal stătea Bertold și-i făcea lui, Conrad, semne să treacă dincolo. Bertold, cu armura lui strălucitoare, era călare pe un armăsar alb cu harnașament argintiu. Dar fața nu i se vedea. Sub viziera ridicată a coifului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fată a fost aruncată la slugi Într-una din serile trecute. Au necinstit-o unul după altul, până a murit. Conrad tresări Îngrozit. — Nu, Doamne, nu era domnița noastră. O cerșetoare bătrână care doarme acolo la grajduri i-a văzut leșul. Era o fată cu părul negru... Bătrâna a spălat-o și a cusut-o Într un sac de pânză, cum i s-a poruncit. Asta e treaba ei și-o țin acolo tocmai pentru asemenea Îndeletnicire. Spală morții și-i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Într un sac de pânză, cum i s-a poruncit. Asta e treaba ei și-o țin acolo tocmai pentru asemenea Îndeletnicire. Spală morții și-i coase În sac. Adalbrecht cel generos nu cheltuiește cu sicrie pentru slujitorii morți. Câte leșuri a spălat și-a cusut În saci bătrâna e greu de numărat... Era speriată și l-a rugat pe omul meu ca nu cumva să mai spună cuiva. Altfel o să-i taie mâinile și-i vor scoate ochii, apoi o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dezlănțuite nu era nimic de făcut. În puțină vreme apărătorii conacului fură făcuți una cu pământul. Bătălia lor era pierdută. Conrad cercetă cu oamenii săi toată curtea presărată cu cadavre. Îl căuta pe Hildebrand, care zăcea sub un morman de leșuri. Avea o crestătură urâtă pe frunte, din care sângele Îi șiroia peste fața aspră până și În moarte. Spada o mâ nuise În cele din urmă cu stânga, fiindcă dreapta Îi atârna neputincioasă, sfâșiată de un cuțit. Nu-i ucideți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe toți. Asta a fost răsplata lor! I-a fost frică și a rămas ascuns toată ziua. Noaptea a fugit, și-a luat lumea În cap și dus a fost, unde l-au călăuzit picioarele. Când a fost la numărătoarea leșurilor, au văzut că unul lipsește. și-au bătut capetele și până la urmă au descoperit cine scăpase. L-au căutat În tot satul, s-au dus la bordeiul lui, dar bunică-mea habar n-avea de nimic. El se temuse să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ridicat. Conrad ar putea atunci intra cu ușurință În cetate. — Uite-i, uite-i, strigă unul dintre slujitori. Nobile Bodo, acolo e domnița Adelheid! Într adevăr, de după un stâlp apăruseră cei doi fugari care-o duceau pe brațe pe fata leși nată. — Adelheid, Adelheid, strigă Bodo uitând de prudență și năpustindu-se către ei. Dar nu făcu decât câțiva pași. Eglord, care auzise strigătul, se Întoarse brusc și aruncă cu furie sulița spre el. — și aici ai Îndrăznit să pătrunzi, negustor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îm potrivire a asediaților. — Aruncați-l În temniță dacă mai trăiește, spuse acesta. Mâine Îl vom atârna În furci În piața din Freiburg, Împreună cu ceilalți trădători din Molsheim, care și-au meritat pedeapsa... Iar dacă a murit, Îi vom atârna leșul acolo, În rând cu tâlharii. Prin faptele lui a decăzut din demnitatea de cavaler, a cărei cinste a târât-o În noroi! Pe Adelheid, care nu-și revenise, o așezară cu grijă pe o litieră adusă În grabă. Nu se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cavaler, a cărei cinste a târât-o În noroi! Pe Adelheid, care nu-și revenise, o așezară cu grijă pe o litieră adusă În grabă. Nu se trezi din leșin și nu putu să vadă că alături era targa cu leșul lui Bodo. Deși minunații lui ochi violeți se Închiseseră pentru totdeauna, era tot frumos și chipul său păstrase strălucirea tinereții. Toți văzură cu mirare lacrimi În ochii tânărului duce. — Am pierdut doi frați În aceste zile cumplite, Îi spuse el
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o adică, nici unul n-am fi recunoscut... Fără nici o legătură cu noi, pe muntele din stânga, niște motocositoare își făceau treaba. Nu știam că va urma prima parte spectaculoasă a mersului pe bicicletă: coborârea unor serpentine spectaculoase, asemănătoare celor dintre Leșul Ursului și Broșteni, străbătute cu un an înainte. Aici însă, drumul era neasfaltat, roțile bicicletelor alunecau. La o curbă era cât pe ce să cad și de atunci am devenit mai prudent. La capătul serpentinelor, mereu la vale cu frâna
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Proprietarul zice că va vesti autoritățile. El nu știe de asta: "Dumneata ești tata nostru, noi pe dumneata cunoaștem". După patru zile, azi, la 14 Octomvrie, jandarmul nu s-a arătat să cerceteze deși a fost vestit. Cânii au sfâșiat leșul epii în dosul bordeelor. Am văzut pe un om tare de altfel la clonț, un fel de derbedeu numit Neculai Botez. Când era anul bun, lunea îl apuca jucând cu muierile de după cap. Într-un rând i-a dat proprietarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
povestită când voevozii noștri cei de demult au înălțat steagurile cu țăranii, răzeșii și boierii lor, când Mircea Vodă și Ștefan-Vodă cel Mare au bătut pe Turci care erau atunci cea mai tare împărăție, când au bătut pe Unguri, pe Leși, pe Tătari, amestecând sângele și oasele lor cu țărâna ogoarelor noastre! Iată cum arată scriitorii noștri și bătrânii, de la mărirea aceea, prin nemila vremii, care ne-a fost ca o maștihă, poporul nostru a căzut în râsipă vreme îndelungată, impilat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ondulări lascive ale corpului etc. Are 35 de ani și n-a fost femeie urâtă Cantonierul Malamida. 1926 [CURTEA CU JURI]* 25 fevruarie 1926. La jurați două procese de "crimă săvârșită dar neizbutită". Unul, a unor limbi amestecate, nemți și leși de pe șoseaua Ipsilant. Franț Wagner un fel de Hristos, nalt, uscat și trist, își bate din când în când concubina Antonina Dombrowska ș-o teme. Ea se refugiază la vecine. Una din aceste vecine, leașcă chioară de-un ochiu, zbârcită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe o soră a lui, cea care s-a amorezat de Bogdan. Se-ntoarce, e prins de cneaz și de oșteni, dus la Suceava, unde Jder vrea să-l omoare, dar îl cere Bogdan Și cei trei tovarăși pleacă după Leși; după multe peripeții găsesc pe fete. Tânărul Jder moare și cea care l-a chinuit (și l-a iubit) acuma cade pe trupul lui... iar primăvara (în anotimpul când cea ce-l iubea în taină l-a chemat la munte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de jos... Domnul ese ca să vadă alaiul, după chinuite zile de podagră, la 80 ani în lumina și înflorirea codrului și a câmpiei... Oști Bătrânul Boldur și Leul Moldovei Bogdan tânărul și Maria Doamna Hrăman... El a iubit pe domnița Leșilor Elisabeta Pentru dragostea și ura ei a dat o bucată de țară, a ars cetăți și a prădat Lehia. Și n-a nădăjduit niciodată în dragostea unei femei totuși l-a iubit o zână și el n-a știut decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
negustorilor brașoveni. Ciobanii au venit cu turmele îndată după Sâmedru, lăsând taberei oile canarale; în schimb Domnul le dă dezlegare să meargă la pășunile Dunării și Deltei; iar Vrâncenilor le dă scutire de orice dajdie. Au venit soli dela craii leșilor și ungurilor, făgăduind sprijin. A venit și sol dela Veneția cu vorbe frumoase și daruri puține, făgăduind bani. A trimis și sfântul părinte dela Roma binecuvântare. Lână, miei, pielicele avutul oilor. lapte, brânză, unt dulceață oilor. mânzări mânzărari cârlani și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sedile iese urda. Șaptesprezece moșii în Basarabia și Moldova deci maximu 17 x 400 Ha. Trei lucruri nu pot fi azi pe lumea asta: Inteligența lui DRI Cinstea lui SP Consecvența lui NI. asemenea cumpliri umple marea cu zdroburi și leșuri. Naturi pasionate și nereflexive. Insulta adusă lui Șt. c. M. de brăileni a trebuit spălată. Prinderea lui Mihu de cătră malorosieni? (frații) Rolul călugărilor pribegi. Lupte singulare. I. Sfat la margine de pădure în Vrancea între ciobani, despre evenimente recente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sporesc de obicei numărul morților din tabăra adversă. De aceea, când e vorba de pierderile suferite de unguri e mai potrivit să-i dăm crezare lui Ștefan, când scria regelui polon, că a poruncit să fie strânse într-o grămadă leșurile celor căzuți în luptă în număr de 7.000. „Și mai sunt și mulți alții ale căror leșuri nu au fost strânse.” Pierderile au fost mari și pentru că mulți unguri au fost surprinși prin case, chefuind sau doborâți de somn
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
e mai potrivit să-i dăm crezare lui Ștefan, când scria regelui polon, că a poruncit să fie strânse într-o grămadă leșurile celor căzuți în luptă în număr de 7.000. „Și mai sunt și mulți alții ale căror leșuri nu au fost strânse.” Pierderile au fost mari și pentru că mulți unguri au fost surprinși prin case, chefuind sau doborâți de somn, „tum somno, tum vino o ec cupatos”, cum scrie cronicarul ungur Thuroczi sau cum scrie Ureche „cându ei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a răspuns: „Dacă aveți și sunteți în stare de atâția bani, ce-ați căutat în țara mea? N-am nevoie de banii voștri, ci de viețile voastre.” Dlugosz scria că pe prinșii turci „afară de cei mai de frunte, îi înțeapă. Leșurile celor uciși le arse; se mai văd și acum câteva grămezi de oase, mărturia de veci a unei biruințe așa de însemnate.” Peste o sută de ani, solul Maciej Strykowski, care trecea prin Moldova, scria că Ștefan „A poruncit ca să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
le arse; se mai văd și acum câteva grămezi de oase, mărturia de veci a unei biruințe așa de însemnate.” Peste o sută de ani, solul Maciej Strykowski, care trecea prin Moldova, scria că Ștefan „A poruncit ca să se ardă leșurile celor căzuți, de pe urma cărora încă și azi se văd oase și grămezi mari și înalte, pe care le-am văzut cu ochii mei, când am trecut în Turcia”. Nu știm care au fost pierderile moldovenilor. În pomelnicul de la Mănăstirea Bistrița
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
obțină un succes răsunător, așa cum îl prezintă el într-o fetih-nâme trimisă la Constantinopol după încheierea campaniei. În scrisoarea sa, Baiazid numea Chilia ca fiind „cheia țării”, iar despre Cetatea Albă scria că „prin situația ei, este cheia biruințelor asupra leșilor, cehilor, rușilor și ungurilor și este un centru de negoț pentru ținuturile megieșe”. Într-o scrisoare trimisă raguzanilor, Baiazid considera că Chilia este „cheia și poarta pentru toată Țara Moldovei și Ungariei și cele de la Dunăre”, iar Cetatea Albă numită
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În Letopisețul lui Ștefan cel Mare se arată că armata polonă a venit până la Coțmani și de acolo, leșii „au năvălit la Șipinți. Iar între timp, domnul Ștefan voievod a întărit și orânduit o strajă și i-a trimis împotriva leșilor la vadul de la târgul Cernăuților, pe râul Prut”. După care în Letopiseț, se spune că polonii au venit asupra cetății Suceava. De curând, însă, a apărut un studiu prin care se demonstrează că regele s-a retras pe unde a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]