9,927 matches
-
morfologie ale speciilor existente și din studiul fosilelor (paleontologie). De atunci, dovezile provenind din aceste surse s-au acumulat pe măsură ce înțelegerea fenomenului a fost adâncită, în timp ce discipline ale biologiei recent apărute (ca genetica, biochimia, fiziologia, etologia și în special biologia moleculară) au furnizat puternice dovezi adiționale, care au confirmat primele concluzii. Cantitatea de informație despre istoria evoluționară stocată în ADN-ul viețuitoarelor este virtualmente nelimitată, savanții fiind capabili să reconstruiască orice detaliu al istoriei evoluționare a vieții în măsura în care investesc suficient timp
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
este evoluția. Darwin a fost primul care a sugerat că toată viața de pe Pământ are o singură origine, și că încă de la început "formele fără sfârșit, cele mai frumoase și mai minunate, au fost și sunt evoluate ". Dovezile din biologia moleculară în ultimii ani, a susținut ideea că toată viața este legată prin descendență comună . Dovezile puternice pentru descendența comună vin de la structurile vestigiale. Aripile inutile ale unor gândaci care nu zboară se află sigilate sub carapacele acestora. Acest lucru poate
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
de 350 °C. Acizii se obțin prin oxidarea energică a alcoolilor (KMnO în HSO) formula 12; formula 13; formula 14 formula 15 formula 16 formula 17;în prezență de NaOH; formula 18; formula 19; formula 20; formula 21 formula 22 Acizii organici pot fi substanțe lichide sau solide, în funcție de masa lor moleculară. Cei inferiori sunt solubili în apă, iar cei superiori sunt solubili numai în solvenți organici. Punctele lor de fierbere și de topire sunt anormal de ridicate, pentru că între moleculele de acid se formează legături de hidrogen, care sunt legături foarte
Acid carboxilic () [Corola-website/Science/302159_a_303488]
-
Gena este o unitate moleculară a eredității în organismele vii. Comunitatea științifică a denumit astfel porțiunile din ADN sau ARN care codifică un polipeptid sau a unui lanț ARN ce are o funcție anume în cadrul organismului, totuși încă există controverse privitoare la acest ultim aspect
Genă () [Corola-website/Science/302179_a_303508]
-
sanguină, riscul crescut pentru anumite boli sau multitudinea proceselor biochimice din celule. Cuvântul "genă", inventat în 1909 de botanistul Danez Wilhelm Johannsen, vine din limba greacă, "genos", română: origine, și este folosit de mai multe discipline, inclusiv genetica clasică, genetica moleculară, biologia evoluționistă și genetica populațiilor. Deoarece fiecare disciplină modelează biologia vieții în mod diferit, și modul de utilizare a cuvântului "genă" variază. Astfel, el se poate referi atât la partea materială, cât și la cea conceptuală. După descoperirea ADN-ului
Genă () [Corola-website/Science/302179_a_303508]
-
atât la partea materială, cât și la cea conceptuală. După descoperirea ADN-ului ca material genetic, și odată cu dezvoltarea biotehnologiei și o dată cu proiectul decodării genomului uman, cuvântului "genă" a început să se refere mai ales la înțelesul său din biologia moleculară, adică la segmentele de ADN pe care celulele le transcriu în ARN și le traduc (cel puțin în parte) în proteine. În vorbirea obișnuită, "genă" se referă mai ales la cauzele ereditare ale trăsăturilor și bolilor unei ființe vii—de
Genă () [Corola-website/Science/302179_a_303508]
-
și proiecte din Planul Național de Cercetare-Dezvoltare I, în valoare de 1.338.840 lei. În 2006, Universitatea a atras resurse pentru constituirea a trei Platforme/Laboratoare de formare și cercetare interdisciplinară: AMON -platforma integrată pentru studii avansate în nanotehnologii moleculare, ARHEOINVEST platforma de formare și cercetare interdisciplinară în domeniul arheologiei, MEDIAEC - mijloace eficiente de dezvoltare - inovare a educației și cercetării. În prezent, principalele direcții stabilite în cadrul universității sunt: proprietăți ale sistemelor nanostructurate naturale și artificiale, studii de mediu, riscuri și
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași () [Corola-website/Science/302206_a_303535]
-
secundară Cu, Ag, Au. Elementele tranziționale prezintă mai multe trepte de valență. Ionii cu valența inferioară manifestă caracter metalic specific subgrupelor. Ionii cu valența superioară formează anioni cu oxigenul, sulful sau halogenii, sau combinații covalente, lichide sau cristalizate cu rețele moleculare și ușor hidrolizate (TiCl3 solid violet, TiCl4 lichid incolor etc). La ionii metalelor tranziționale, electronii pot să sară de pe stratul penultim cu un consum de energie moderat (de ordinul a 50 kcal/atom-gram) și frecvențele de absorbție corespunzătoare se plasează
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
Alchenele (cunoscute și sub denumirea de olefine) sunt hidrocarburi nesaturate , aciclice care conțin o legatura dublă între doi atomi de carbon având formulă moleculară generală CH. Legătură dublă dintre cei doi atomi de carbon este alcătuită dintr-o legătură de tip σ și o legătură de tip π. Dacă se înlocuiește n în formula generală a alchenelor ,CH cu valori întregi și succesive începând
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
derivați de la alchene se obține folosind sufixul potrivit , conform regulilor stabilite la alcani ; sunt și radicali care au denumiri uzuale , de exemplu: Reacția de adiție rezultă în ruperea legăturii π dintre atomii de carbon, rezultând un alcan. Alchenele adiționează hidrogen molecular în prezența catalizatorilor (metale tranziționale: Ni, Pd, Pt), fiind divizate la temperaturi cuprinse între 80-180 grade Celsius și presiuni de până la 200 atmosfere. Se obține alcanul, care are aceeași catena că și alchena. R-CH=CH-R' + H-H → R-CH-CH-R' Reacția de hidrogenare
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
gazoase, lichide sau solide, după numărul atomilor de carbon din moleculă. Alchenele de la etena la pentenă sunt gaze, cele de la pentenă la alchena 18 sunt lichide, iar alchenele superioare sunt solide. Punctele de fierbere și de topire cresc odată cu masa moleculară, dar sunt mai mici decât la alcanii corespunzători. Au densitatea mai mică decât apa, sunt insolubile în apă, dar solubile în solvenți organici. Sunt incolore și au miros specific.
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
drumuri în domeniul fizicii plasmei. În 1934 a fost chemat să preia conducerea "catedrei de fizică corpusculară", nou înființată în cadrul Facultății de Științe a Universității din București; un an mai târziu a trecut la "catedra de acustică, optică și fizică moleculară", unde a activat în perioada 1935-1962. A funcționat și ca director tehnic al Radiodifuziunii Române (1940-1944). A fost directorul "secției de optică și spectroscopie" din "Institutul de Fizică" al Academiei din București/Măgurele (1949-1956), apoi directorul "Institutului de Fizică București
Eugen Bădărău () [Corola-website/Science/302663_a_303992]
-
de simetrie, în particular grupurile Lie continue, joacă un rol important în mai multe discipline academice. Grupurile matriceale, de exemplu, pot fi folosite pentru a înțelege legi fundamentale ale fizicii, în teoria relativității restrânse, sau fenomene de simetrie în chimia moleculară și cristalografie. Conceptul de grup a apărut în legătură cu studiul ecuațiilor polinomiale, efectuat de către matematicianul francez Évariste Galois în anii 1830. După contribuțiile venite din alte domenii, cum ar fi teoria numerelor și geometria, noțiunea de grup s-a generalizat în preajma
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
2,3,7) acționează asupra mozaicului prin permutarea triunghiurilor evidențiate (și a celorlalte). Prin acțiunea grupului, șablonul grupului este legat de structura obiectului asupra căreia acționează. În subdomeniile chimiei, cum ar fi cristalografia, grupurile spațiale și grupurile punctuale descriu simetriile moleculare și cristaline. Aceste simetrii stau la baza comportamentului fizic și chimic al acestor sisteme, iar teoria grupurilor permite simplificări ale analizei mecanice cuantice a acestor proprietăți. De exemplu, teoria grupurilor este folosită pentru a arăta că tranzițiile optice între anumite
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
singurele medicamente care ar fi avut acest efect ar fi fost narcoticele și drogurile halucinogene; nici un alt medicament nu a schimbat fundamentul proceselor patologice în rândul bolilor psihiatrice. Litiul devenise un instrument revoluționar deoarece permitea înțelegerea afecțiunii psihiatrice la nivel molecular și posibilitatea tratării. Cantități mici de litiu se găsesc în apă oceanelor și în unele organisme vii, cu toate că s-a constatat că nu îndeplinește nici o necesitate biologică pentru organismul uman. Totuși, efectul neurologic al ionilor de litiu Li, face ca
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
aluminiu poate fi aprins pentru a crea termitul, folosit în prelucrarea minereurilor. Formează compuși binari cu halogenii și calcogenii. Printre compușii organometalici, ferocenul a fost primul compus-sandwich descoperit. Fierul joacă un rol important în biologie, formând substanțe compuse cu oxigen molecular în hemoglobina și mioglobina; acești doi compuși sunt proteine comune ce au rol în transportul oxigenului la vertebrate. De asemenea, fierul este metalul cel mai utilizat în enzimele redox cele mai importante, care sunt implicate în respirația celulară, procesele de
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
Prezența în natură, în proporție extrem de scăzută, a radioizotopilor bromului și timpii de înjumătățire de valori mici ai acestora, face nesemnificativă contribuția radiațiilor emise de aceștia la fondul natural de radiații nucleare. Bromul este prezent în natură sub forma sa moleculară, anume sub forma moleculei diatomice formula 28. La temperatura și presiunea camerei, bromul se află în stare lichidă, fiind astfel singurul nemetal aflat în fază lichidă la temperatura camerei. Culoarea bromului este brună sau maronie. Bromul are un miros iritant. În
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
electric având rezistivitatea electrică 7,8×10Ω·m, cu toate acestea nu este utilizat ca material dielectric în electrotehnică din cauza reactivității sale ridicate. Din punctul de vedere al proprietăților magnetice, bromul este un element diamagnetic. Punctul de fierbere al bromului molecular este relativ scăzut, având în vedere faptul că bromul este un lichid, și anume 58,8 °C (332 K), iar punctul de topire este de -7,1 °C (266,05 K). Presiunea de saturație a vaporilor de brom la temperatura
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
formând o serie de minerale cristaline cu diverse structuri. Sunt cunoscute peste douăzeci de specii de minerale cu conținut de brom. În tabelul din stânga sunt prezentate cele mai răspândite minerale de acest fel, cu prezentarea denumirii mineralogice, formulei chimice, masei moleculare și a conținutul masic procentual al bromului în mineral. Printre acestea se remarcă următoarele mineralele: În Apele termale, bromul în asociere cu iodul, este prezent în concentrație foarte ridicată, numai în Brazilia; aceste izvoare termale sunt utilizate în tratamentul unor
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
mari de 680 °C. La 1600 °C, disocierea este totală. Iodul în stare solidă cristalizează în sistem ortorombic cu fețe centrate având simbolul oF8 în notația Pearson, structura cristalină fiind similară cu cea a fosforului negru. Structura cristalină a iodului molecular nu prezintă proprietatea de alotropie. O altă proprietate fizică a iodului este solubilitatea scăzută în apă: în condiții fizice normale, solubilitatea relativă a iodului în apă este de 1:6000, la temperatura de 20 °C este de 1:3450, iar
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
rezultați. O compoziție ultrapură de iod poate fi obținută prin reacția iodurii de potasiu cu sulfatul de cupru (II), care are ca produs de reacție iodura de cupru (II). Aceasta se va descompune în iodură de cupru (I) și iod molecular: În laborator pot fi utilizate diverse metode de izolare a iodului, de exemplu izolarea analoagă a halogenurilor: oxidarea iodului din acidul iodhidric cu ajutorul dioxidului de mangan. Iodul elementar este folosit ca dezinfectant în diverse forme. Poate fi folosit ca element
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
cu rezistența conductorului, cu pătratul intensității curentului și cu timpul", E =RIt. Această echivalare este cunoscută ca "legea lui Joule." Este descoperitorul "efectului magnetostrictiv", pe care l-a explicat în anul 1847. A adus o contribuție importantă și în "fizica moleculară", stabilind că "energia internă a unui gaz depinde de temperatură și a calculat viteza moleculelor unui gaz", pentru prima dată în fizică. Împreună cu William Thomson, în 1852, a observat că "micșorarea temperaturii unui gaz ce se destinde fără a efectua
James Prescott Joule () [Corola-website/Science/302823_a_304152]
-
acestor proprietăți se pot explica numeroasele efecte ale extractului de frunză. Extractul are acțiune asupra tulburărilor de circulație sanguină la nivelul creierului și extremităților, ameliorând astfel metabolismul energetic la nivel cerebral prin creșterea captării glucozei și a oxigenului la nivel molecular. La nivel ocular mărește acuitatea vizuală. Inhibă factorul de activare a trombocitelor, ceea ce reduce tendința de coagulare a sângelui. De mai bine de 5000 ani chinezii au descoperit calitățile de afrodiziac ale acestui arbore, care previne impotența. Femeile, conform unei
Arborele pagodelor () [Corola-website/Science/302852_a_304181]
-
celulă de mediul său înconjurător și în general este formată dintr-un strat dublu de lipide (hidrofil - asemănătoare celulelor de grăsime) și molecule cu fosfor hidrofil; stratul se numește fosfolipid bistratificat. Integrate în cadrul acestei membrane sunt o varietate de proteine moleculare care acționează ca și canale și pompe facilitând mișcarea diferitelor molecule la intrarea și ieșirea din celulă. Membrana are permeabilitate selectivă, în sensul că poate să fie substanțe (moleculă sau ioni)care pot trece nestingherite, pot trece într-o măsură
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
aceeași mărime Vega, care se rotește mult mai rapid 274 km/s și se umflă vizibil în jurul ecuatorului. Pe suprafața lui Sirius A a fost detectat un câmp magnetic slab. Modele stelare sugereaza ca steaua format în timpul prăbușirii unui nor molecular și că, după de ani, generare de energie internă a fost obținută în întregime din reacții nucleare. Nucleul a devenit convectiv și utilizează ciclul CNO pentru generarea energiei. Se prezice că Sirius A va epuiza complet rezervele de hidrogen din
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]