9,529 matches
-
Bucuriei. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, potrivit anumitor învățături canonice, unele bucurii firești nu dau naștere nici unei bucurii în lumea de apoi, ci dimpotrivă, sînt urmate de toate chinurile iadului; pe cînd nefericirile unor păcătoși dau naștere unui nesfîrșit alai de suferințe, pînă dincolo de mormînt. Dar chiar și fără asta, o analiză cît de cît profundă a lucrurilor te duce la încheierea că există o mare inegalitate la mijloc. Căci, își spunea Ahab, în timp ce pînă și cele mai sublime
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
noilor orașe californiene, clădite mai ieri de cea mai recentă seminție de oameni și tot ele spală țărmurile ofilite dar încă somptuoase ale pămînturilor Asiei, mai străvechi decît Abraham; iar între ele plutesc, aidoma unor căi lactee, insule de mărgean, nesfîrșite arhipelaguri necunoscute, precum și impenetrabilele insule ale Japoniei. Astfel, misteriosul și divinul Pacific înconjoară întregul trup al lumii, preface toate țărmurile într-un singur golf al său și pare însăși inima pămîntului, o inimă cu bătăi de maree. înălțat de aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un soi de încredere filială față de mare, în care vede o prelungire a pămîntului înflorit, iar corabia rămasă în depărtare își dezvăluie doar vîrfurile catargelor, înaintînd nu parcă printre munții semeți ai talazurilor, ci prin otava înaltă a unei preerii nesfîrșite, deasupra căruia caii emigranților din Vest își arată doar urechile ciulite, în vreme ce trupurile lor ascunse își croiesc drum prin verdeața luxuriantă. Cînd asupra întinselor văi virgine și asupra blîndelor coline albăstrui se aștern foșnetele și zumzetele tăcerii, îți vine a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Oricît de vremelnice, aceste priveliști liniștitoare sfîrșiră prin a-și face efectul asupra lui Ahab, măcar pentru cîteva clipe. Dar asupra comorilor sale tainice, deschise de aceste chei de aur misterioase, cădea, ofilindu-le, suflarea lui. O, luminișuri ierboase! o, nesfîrșite priveliști primăvăratece ale sufletului! în voi - deși sînteți demult pîrjolite de ucigătoarea secetă a vieții terestre - oamenii se mai pot încă tăvăli, aidoma cailor tineri în trifoiștea proaspătă a dimineții, simțind, preț de cîteva clipe fugare, roua răcoroasă a vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ambarcațiunii nu o egala pe aceea a balenei, care părea să-și fi sporit de trei ori forța fiecărei aripi înotătoare, căci înainta cu o viteză ce dovedea limpede că, în aceste împrejurări, vînătoarea s-ar fi putut prelungi la nesfîrșit, fără nici o speranță; nici un echipaj n-ar fi putut să tragă la rame atîta vreme, cu atîta intensitate - un asemenea efort e greu de suportat chiar și într-un răstimp mai scurt. Corabia însăși, oferea - așa cum se întîmplă uneori - cel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
către premisele ei, văzute și interpretate acum într-o altă lumină, mai caldă, mai omenească, mai artistică. Indicând sensul pe care lirica modernă e datoare să-l urmeze, excepționalul volum barbian arată, totodată, că poezia nu poate respira, mereu, la nesfârșit, un aer cu oxigenul atât de rarefiat. Ea trebuie, pentru a supraviețui, să se deschidă către tot ceea ce B. a încercat să lase în urmă: „În tinerețe, am aruncat discuției cuvântul de lirism absolut. Mulți l-au întâmpinat cu potrivnicie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
pământului, năzuiesc să cuprindă și să măsoare pe Însuși Ziditorul și Creatorul-Dumnezeu... O, omule, deși încă nu te cunoști pe tine însuți, îndrăznești să măsori cele dumnezeiești!”. Sfântul Niceta combate spiritul antiecumenic al ereziilor, spirit de ceartă și de discuții nesfârșite asupra unor amănunte, care creează o atmosferă de vrăjmășie, îndepărtându-i pe creștini unii de alții. Argumentele sale în expunerea învățăturii ortodoxe despre cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt luate din tezaurul Sfintei Scripturi și al Sfintei Tradiții. Marele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care aduce o neîntreruptă cântare de laudă și cinstire Tatălui ceresc: „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pe Tine, Doamne, Te mărturisim. Pe Tine, veșnicule Părinte, tot pământul te cinstește... Pe Tine, Sfânta Biserică Te mărturisește pe întregul pământ, Tată al nesfârșitei măriri”. După cum reiese din aceste versuri, Sfântul Niceta reușește să cuprindă într-o viziune ecumenică toată creștinătatea răspândită pe întregul pământ, unită în imnul de laudă adresat Părintelui ceresc, toate puterile cerești care slăvesc neîncetat pe Dumnezeu împreună cu cetele proorocilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care atâția martiri și-au amestecat sângele cu pământul Scythiei Minor, la Niculițel, Tomis, Halmyris, Axiopolis și în alte părți, unirea ipostatică dintre cele două firi, adică între divin și uman în persoana Cuvântului, unire care a impus o continuitate nesfârșită, precum și referirea continuă, în istoria noastră națională, la anul de la facerea lumii și la acela de la nașterea lui Hristos, sunt piloni puternici în evoluția și promovarea vieții bimilenare a poporului român. Teologia „scitică” a fost scrisă în limba latină a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
printr-o etapă de sărăcie amară și nenumărate umilințe îndurate cu smerenie creștină și cu speranță. Papa Gelasius I (492-496), episcopul Romei îl cheamă insistent pe Dionisie să vină în Italia. Renumele cunoașterii limbilor greacă și latină, absolut necesare în nesfârșitele dispute teologice și în contactele bisericești ale epocii schismei acachiene, completat de preferința pontifului pentru tovărășia călugărilor studioși și înduhovniciți, respectiv a călugărilor „sciți” cărora li se adăugase și Dionisie Smeritul, au pledat pentru alegerea compatriotului nostru dintre alți monahi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sigur, mai există și varianta bandwagoning-ului, în care statele slabe se aliază cu cel puternic pentru a își asigura o oarecare securitate. Strategia nu este însă una pe termen lung, ci doar scurt sau mediu: sistemul nu poate stagna la nesfârșit în această configurație și, mai devreme sau mai târziu, fie va apărea un contestatar al hegemonului, fie se va recurge la contrabalansare. În acest felurie, balanța de putere acționează invariabil, contribuind la hașurarea concepției ciclice asupra istoriei: hegemonie-contrabalansare-restructurarea sitemului. Unitatea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
supraviețuise multor cutremure politice, presiunile pentru reformarea autentică a economiei, politicii și ideologiei cehoslovace, pe care le acceptase în forme atenuate cu câțiva ani în urmă, s-au dovedit prea puternice pentru a fi ținute în frâu și manipulate la nesfârșit. I-a urmat Alexandr Dubcek, un reformist moderat de naționalitate slovacă, care, fără a putea fi considerat un adept al reformelor radicale, își manifestase simpatia față de intelectualitatea "liberală", dar, în același timp, nu condamnase public niciodată facțiunea stalinistă din partid. Până în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
meu profesor. Revenind la Alexa Visarion...am avut privilegiul să-l prind într-una din cele mai generoase perioade ale domniei sale, când mai presus de metodă, tehnică, abc-ul necesar, ne-a molipsit cu iubirea sa pentru teatru, cu patima nesfârșită și arderea necondiționată ce-l definesc atât ca om, cât și ca regizor. Efervescența pe care ne-o injecta, vitalitatea sa, încăpățânarea și dăruirea cu care venea înspre noi...ne atrăgeau că un magnet. Când nu-ți mai vine să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și film După lecțiile de teatru și de cinema și mai ales după mărturisiri în spatele cărora se află teama, suferința, incertitudinea dar și victoria adică acel moment în care atingi teatrul mare și, adaug eu, cinema-ul mare -, după șirul nesfârșit de montări de spectacole, lucrări, filme, turnee, conferințe, după multitudinea de imagini lăsate scenei și ecranului, după truda întru cuvânt în căutarea spectacolului "ascuns" poate ascuns în suflet sau poate ascuns în lungi tăceri -, poți, sigur, să spui precum poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de viață [...] Cu tălpile în noroi, pentru ei desprinderea rămâne pe un soclu pe care niciodată nu-l vor atinge. Dezorientați, nici nu știu măcar dacă să mai spere, captivi în propriile lor temeri, sufocați de obsesii [...] Disperare, tristețe, tragism nesfârșit și deznădejde sunt elementele universului de viață în care obsesia a sfredelit miezul, i-a acaparat seva, instalându-și definitiv cangrena. Universul caragialian pe alocuri grotesc își găsește înfățișarea din perspectivă personal-regizorală în scena cheie a bâlciului, atunci când un nebun
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai sarcastic ca oricând, cineastul își descarcă disperarea existențială într-un magnific eseu despre viață și moarte, despre iubire carnală și iubirea absolută care transgresează frontierele făpturii, despre ideal și ratare, despre drama istorică a unui neam condamnat să suporte nesfîrșitul lanț al puterii abuzive călcând totul în picioare. Și nu în ultimul rând, Ana este un film despre condiția și singurătatea artistului într-o lume ostilă. Reluînd, în alt registru și într-un alt timp istoric, tema din Înghițitorul de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spaimele. Azi încerc un sentiment de tristețe că vremea noastră se zbate neputincioasă între adevărul care nu ne satisface și speranțele care nu mai pot fi îndeplinite. Cred cu tărie că trebuie apărată arta adevărată, să evităm rătăcirile în "experimente" nesfârșite, aiurea și coabitări păguboase, dacă nu vrem ca lumea noastră să sfârșească rău. Se distruge cu bună știință solidaritatea dinlăuntrul grupurilor, pentru a nu mai rămâne acolo decât indivizi depersonalizați, găunoși, fără bucurii, roși de singurătate și tristețe. O nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
etc. Spectacolul, adesea, e o infrastructură expresivă enormă, iar miezul lui de legitimitate de o naivitate mizerabilă. Imaginați-vă o uzină întinsă pe hectare, care produce în serie același model de mâner. Desigur, obiectul lipsește, dar accesoriul își trăiește la nesfârșit gloria lui grotescă. Adevărul este că majoritatea "conștiințelor" din teatrul contemporan, cu prestigiul lor cu tot, nu fac altceva decât narațiune și cinism. Toată lumea, aproape toată, are grijă să confecționeze același mâner și are de spus aceeași poveste: despre ruina
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de orice privire indiscretă. Alura conferită lui exprimă forță, personalitate, vitalitate, virilitate. Filmat de aproape, în prim-planuri îndrăznețe Ovidiu Iuliu se lasă iscodit de privirea contemporanilor dar niciodată descoperit pe deplin. Enigmaticul este sugerat, nu căutat. Jocul actorului luminează nesfârșitele reverberări interioare asupra evenimentelor prin care trece. Încălzirea, destinderea, zâmbetul final descătușează un tonus vital convingător. Regizorul în repetiție cu Camelia Maxim și Ovidiu Iuliu Moldovan Este totuși un paradox că acest film nu poate fi omologat ca un succes
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
reconfigurarea structurii de ansamblu a scenariului și sugerarea discretă a unei anumite iconomii poetice. Mai departe, încărcarea textului filmic cu materia concretă, emoțională și faptică a vieții, decuparea acesteia în geometrii de detaliu și transpunerea în realitate filmică un drum nesfârșit de lung, anevoios și consumator de talent i-au aparținut în întregime regizorului. Au trecut doi ani de atunci, în care nu am mai știut nimic despre viața filmului, iar acum am descoperit, cu uimire și emoție, rezultatul. Mergeți și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ambulanță, pompieri, salvamont, salvamar), chirurgi, jurnaliști (care realizează reportaje pe marginea unor dezastre) etc. Nu trebuie să uităm însă că mass-media, care face de prea multe ori, un veritabil cult pentru divertismentul facil și senzaționalul oripilant, expune publicul unor infuzii nesfârșite de orori, violențe și dramatisme de tot felul. Este și motivul pentru care trăim neîncetat într-o baie de angoasă. Invocând același autor, vom observa că această formă de intervenție își începe cariera în anul 1983, prin J. Mitchell, care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de școlaritate etc. Conform observației subtile a lui M. Bon (2007), meditația este conștiința la cub, sau conștiința conștiinței umane. Este vorba de o strategie care ne ajută să experimentăm nondualitatea, adică tulburătoarea interdependență a toate și a tuturor, în pofida nesfârșitei lor diversități. Tehnic și lapidar exprimat, ea este pauza dintre două gânduri, pauză care crește pe măsură ce se experimentează. Prin meditație omul are acces la adevărata lui esență, care nu defilează nici într-un caz la suprafața ființei sale, ci se
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
-și activa această secvență a existenței sale (regresie hipnotică, terapie psihedelică, respirație holotropică etc.), în alternativa că a beneficiat de o gestație optimă („uter bun”), aceasta are parte de experimentarea unei simbioze cu propria mamă, populată cu scene încântătoare: câmpii nesfârșite, cu flori multicolore, imensități albastre de mare, spații siderale vaste, țintuite cu stele etc. Pe scurt, acest „sentiment oceanic”care îi invadează ființa, îi oferă certitudinea că se află în rai. Dimpotrivă, dacă individul a avut neșansa unei gestații toxice
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
când am avut privilegiul de a lucra cu dânsul și să învăț de la domnia sa că apărarea intereselor de stat nu este o treabă pentru un amator și că, deci, profesionalismul nu se conferă, ci se dobândește prin muncă, în timpul unor nesfârșite zile și nopți, trudind deasupra a sute și sute de pagini. Acesta este Profesorul Anghel, cu un bilanț de realizări în viața profesională ca jurist, care inspiră respect și cu neastâmpăr în gândire, gata să abordeze noi probleme din domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
aș dori să subliniez că cele câteva momente pe care le-am prezentat din viața sa profesională și pe care le cunosc de visu, fiindu-i coleg, apropiat și chiar prieten, sunt de departe episoade care se pierd în lista nesfârșită a succeselor sale profesionale, succese care i-au adus, deopotrivă, admirație și chiar complexe în interior, cât și în exterior. Probabil că această trăsătură de caracter, ca și verticalitatea dânsului proverbială, i-au adus necazuri în cadrul eșafodajului social din România
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]